Speta Legea 10/2001. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 139
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții, domiciliat în C, Roșie,. 33,. B,. 3,. 13, jud. D, domiciliat în C, str.-,. 11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 374 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții reclamanți, personal și intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au precizat că nu mai au probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelanții reclamanți, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației promovate în cauză, apreciind că au calitatea de persoane îndreptățite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la contravaloarea bunurilor mobile - mărfuri, preluate abuziv de stat în anul 1949. A precizat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 1 din HG nr. 498/2003 și art. 47 din legea nr. 10/2001, republicată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică, cu consecința menținerii Dispoziției Primarului ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 02.09.2008, reclamanții și au chemat în judecată Primăria C, prin Primar, solicitând instanței restituirea bunurilor mobile ce au aparținut tatălui lor.
În motivare au arătat că au formulat notificare în conformitate cu Legea nr. 10/2001, care se referă la bunurile (mărfurile) ce au aparținut tatălui acestora, în calitate de unic comerciant, ce a funcționat într-un spațiu închiriat.
Activitatea magazinului a fost suspendată temporar pentru 30 de zile la data de 7 mai 1949, în baza unei scrisori din 11 mai 1949 Ministerului Alimentației și Comerțului.
Mărfurile inventariate la 10 mai 1949, când a fost resigilat magazinul de către organele administrației locale, au făcut obiectul unei propuneri de vânzare către stat pentru un procent de 15% din valoarea mărfurilor, prin magazinul de stat Oltenia din În urma refuzului de a primi această ofertă, mărfurile au fost preluate în mod abuziv în custodie de către magazinul de stat Oltenia, la data de 24.09.1949, preluarea făcându-se cu proces verbal și inventar.
Prin sentința civilă nr.374 din 02 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamanții, și C-tin, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C, prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Temeiul de aplicare al Legii 10/2001, lege cadru în materia restituirii bunurilor preluate abuziv de statul român în perioada 1940 - 1989, include în primul rând bunurile imobile, astfel cum sunt definite prin art. 6 alin 1, respectiv terenuri cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv.
Cu privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii vizează două situații limitativ prevăzute de Legea 10/2001, republicată, în care persoanele îndreptățite pot beneficia de acestea, reclamanții neregăsindu-se în niciunul din cazuri (art.6 alin.1 și 2 din Lg. 10/2001).
O situație este cea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții, iar cea de a doua situație este aceea în care utilajele și instalațiile au fost preluate abuziv de către stat sau persoane juridice odată cu imobilul. În consecință, deși reclamanții au depus la dosar înscrisuri pentru dovedirea preluării abuzive a mărfurilor, tribunalul a constatat că notificarea a fost soluționată conform dispozițiilor legii invocate, actul administrativ-jurisdicțional fiind legal și temeinic.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece sunt nemulțumiți de timpul în care s-a produs soluționarea notificării de către Comisia Județeană pentru Aplicarea Lg. 10/2001, după 7 ani de la momentul notificării, iar pe de altă parte instanța nu a făcut corect aplicarea dispoz. art. 11 din Lg. 10/2001, având în vedere că mărfurile au fost confiscate și vândute ca urmare a exproprierii lor de către stat.
Consimțământul autorului lor la preluarea mărfurilor s-a dat prin constrângere, iar ca urmare a obiecțiunilor formulate de acesta, a fost condamnat penal. S-a considerat, de asemenea, că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 47 din Lg. 10/2001, Normele Metodologice adoptate prin HG 498/2003, precum și HG 250/2007.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
În cauză, nu își găsesc aplicarea dispoz. art. 11 din Lg. 10/2001, având în vedere că acest text de lege se referă în mod expres la bunuri imobile expropriate și nu la bunuri mobile, așa cum sunt cele care fac obiectul notificării formulate de apelanți.
Bunurile care fac obiectul notificării se regăsesc în procesul verbal de preluare din 24.09.1959, precum și în actul de vânzare-cumpărare, toate constituind bunuri mobile: chei franceze, cuțite pentru bucătărie, rulete de, lacăte, chei, etc. toate aceste bunuri fiind valorificate prin sectorul de stat. Bunurile enumerate se încadrează în categoria bunurilor definite ca bunuri mobile prin art. 473 cod civil (sunt mobile prin natura lor corpurile care se pot transporta de la un loc la altul).
Atât prin HG 498/2003, cât și prin HG 250/2007, privind Normele Metodologice de Aplicare a Lg. 10/2001, nu se face nicio referire la bunuri mobile, așa cum susțin reclamanții apelanți, dimpotrivă legea precizează că, prin sintagma "imobilele expropriate" s-a avut în vedere această categorie de bunuri, indiferent de legea prin care s-a făcut exproprierea în perioada de referință și indiferent de calificarea titlului în temeiul căruia acestea au fost expropriate.
De altfel, prin art. 6 din Lg. 10/2001, sunt definite bunurile imobile, în sensul legii, ca fiind terenurile cu sau fără construcții cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
Prin urmare, legea se referă numai la restituirea bunurilor mobile care sunt devenite imobile prin încorporare, în alin. 2 al textului de lege specificându-se utilajele și instalațiile preluate odată cu construcțiile, ceea ce nu este cazul mărfurilor ce au făcut obiectul preluării de către stat de la autorul reclamanților, acestea neputând intra în categoria bunurilor imobile prin încorporare.
Legea are în vedere bunurile imobile, așa cum sunt definite prin art. 462 Cod civil și următ. (bunuri imobile prin natura lor sau, prin destinația lor, sau prin obiectul la care ele se aplică). Bunurile imobile prin destinație se referă la bunurile mobile aflate într-un raport de accesorietate cu bunurile imobile, concretizat fie printr-o legătură materială, fie printr-o legătură intelectuală, astfel încât formează un tot unitar.
Chiar dacă art. 47 din Lg. 10/2001 nu mai folosește sintagma "bunuri imobile", ci numai bunuri preluate în mod abuziv, atât timp cât prin art. 1 și 6 din lege se definesc bunurile ce sunt preluate în mod abuziv, iar acestea sunt numai bunuri imobile sau bunuri mobile prin încorporare în construcții, această normă nu are aplicare decât cu privire la această categorie de bunuri care face obiectul Lg. 10/2001.
Este reală susținerea apelanților că preluarea acestor bunuri s-a făcut de către stat în mod abuziv, dar neexistând o lege specială pentru repararea prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă a acestui gen de bunuri mobile (mărfuri vandabile), reclamanții aveau la îndemână acțiunea de drept comun, în revendicare, conform art. 480 Cod civil.
Faptul că a durat foarte mult soluționarea notificării de către organele administrative, nu este o critică care vizează activitatea de judecată și instanța nu are abilitarea de a se pronunța asupra acestei critici.
Urmează ca, aplicând art. 296 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți, domiciliat în C, Roșie,. 33,. B,. 3,. 13, jud. D și, domiciliat în C, str.-,. 11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 374 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./24.04.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
