Speta Legea 10/2001. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1688/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.143
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelanta - contestatoare și de către apelanta-intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.427 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelantei-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/30.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, aflată la fila 11 dosar, lipsind apelanta-intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că apelanta-contestatoare a depus la dosar precizare, la care a anexat copii după notificarea nr.1954/18.07.2001 pentru imobilul din B,-, sector 1, compus din construcții și teren în suprafață de 350 mp, conform dispozițiilor încheierii de la termenul anterior.
Avocatul apelantei-contestatoare declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantei-contestatoare, având cuvântul solicită respingerea excepției de nulitate invocată, în conformitate cu dispozițiile art.287 al.2 raportat la art.134 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul schimbării în parte a Dispoziției nr.11006/19.12.2006 emisă de Primarul General al Municipiului B, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru tor terenul în suprafață de 350 mp, situat în B,-, sector 1, având în vedere că dovada calității procesuale și a dreptului de proprietate au fost demonstrate prin înscrisurile depuse la dosar.
Arată că instanța de fond a reținut faptul că nu pot fi acordate măsuri reparatorii decât pentru o parte din imobil, respectiv pentru suprafața de 276. respectiv suprafața evidențiată în actul de preluare.
Consideră că acel act de preluare nu le este opozabil, iar înscrisul respectiv nu putea fi contestat la acel moment.
Urmează a se acorda relevanță în ceea ce privește suprafața terenului de 350.respectiv numai acelui titlu de proprietate care privește suprafața menționată anterior.
În ceea ce privește cotele procentuale ale întinderii terenului în litigiu, de asemenea, este de reținut că reclamanta mai are un imobil la numărul 24 de pe aceeași stradă, existând aceeași procedură pe Legea nr.10/2001, primăria Municipiului B pronunțându-se, în sensul măsurilor reparatorii pentru, potrivit dispoziției atacate și astăzi.
Consideră că aprecierile făcute de Tribunalul București sunt greșite atâta vreme cât se reține aspectul că moștenitorii lui nu au formulat contestație în baza Legii nr.10/2001, deși la dosar există o procură acestora către reclamanți, în sensul promovării tuturor căilor de atac.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-intimată Primăria Municipiului B prin Primarul General, solicită respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 427 din 25 martie 2009 Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General, s-a modificat în parte dispoziția nr. 11006 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului B în sensul că se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de din terenul în suprafață de 276 mp. situat în B,-, sector 1.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 1954 din 18 iulie 2001, comunicată Primăriei Municipiului B prin intermediul executorului judecătoresc, reclamanta împreună cu au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-, sector 1, format din teren în suprafață de 308 mp. și construcțiile edificate pe acesta.
Prin Dispoziția nr. 11006 din 19 decembrie 2008 emisă de Primarul General al Municipiului B s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 69 mp. ce reprezintă cota de din suprafața totală de 276 mp. situată în B, -, sector 1, reclamantei. Prin aceeași dispoziție a fost respinsă cererea formulată de reclamantă și de numitul privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din B,- (fostă-), sector 1, compus din teren în suprafață de 281 mp. și construcție demolată, ca nedovedită.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, susținând că este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil ce a format obiectul notificării.
Examinând dispoziția atacată în raport cu criticile formulate, înscrisurile depuse și dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat că cererea formulată de reclamantă este numai în parte întemeiată.
Astfel, imobilul în B,-, sector 1, compus din teren în suprafață de 350 mp. și construcțiile existente pe acesta a fost dobândit de autorii reclamantei, și, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9275 din 10 martie 1998 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat.
Prin Decretul de expropriere nr. 31 din 24 ianuarie 1962 imobilul situat în B,-, sector 1, fost trecut în proprietatea statului, în anexa acestui decret, la poziția 86 figurând moștenitorii lui și, și.
Numita a decedat la data de 26 iunie 1944, de pe urma sa rămânând ca moștenitori, în calitate de soț supraviețuitor și reclamanta, și, în calitate de descendenți (fiice și fiu), așa cum s-a reținut prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 51 din 19 iulie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public " ".
a decedat la data de 23 august 1971, potrivit certificatului de deces seria - - nr. - eliberat de Primăria Sectorului 6
a decedat la data de 28 noiembrie 1975, de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori reclamanta și, în calitate de descendenți (fiică și fiu), conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 326 din 28 octombrie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public " ".
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din legea nr. 10/2001 republicată, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari au persoanelor fizice îndreptățite, iar potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4, de cotele moștenitorilor legali testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită moștenitorii persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Potrivit pct. 4.7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, în cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificare vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire.
În speță, dintre moștenitorii foștilor proprietari ai imobilului au formulat notificare numai reclamanta și, astfel că aceștia profită și de cota cuvenită surorii lor din succesiunea autorilor lor și, revenindu-le, astfel, fiecăruia, câte o cotă de din imobilul situat în B,-, sector 1, compus din teren în suprafață de 276 mp. - întrucât numai pentru terenul în suprafața menționată s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat.
Cât privește susținerile reclamantei, în sensul că este îndreptățită și la cota de cuvenită fratelui său, acesta nu poate fi reținută, având în vedere că a fost formulată notificare în baza Legii nr. 10/2001 de moștenitorii acestuia.
Astfel, prin convenția legalizată sub nr. 3197 din 10 iulie 2001 de Biroul Notarului Public " ", moștenitorii lui, și, au împuternicit-o pe reclamantă să întreprindă demersurile necesare în vederea redobândirii proprietății și posesiei asupra tuturor bunurilor imobile care au aparținut autoarei lor comune, imobile care au fost naționalizate sau expropriate. Notificarea nr. 1954/2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în B,-, sector 1, fost formulată de reclamantă atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar al moștenitorilor fratelui său, potrivit convenției mai sus menționate. Împrejurarea că notificarea formulată de reclamantă în numele moștenitorilor fratelui său a fost respinsă nu o îndreptățește să beneficieze de cota cuvenită acestora, nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, întrucât moștenitorii lui au urmat procedura prevăzută de acest act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea căii de atac declarată, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul teren revendicat.
În susținerea căii de atac formulate, reclamanta a arătat în esență următoarele:
La data de 18 iulie 2001, înaintat Primăriei Municipiului B, în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, notificarea nr. 1954, prin care a solicitat "restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri referitoare la imobilul situat la adresa din B,- (fostă-), sector 1" (numit în continuare "imobilul"). imobilul în legătură cu care a formulat notificarea era compus din teren în suprafață de 350 mp. și construcții demolate.
În esență, a invocat calitatea sa succesorală a părinților săi, și (proprietari originari ai imobilului conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9275/1938 de către Tribunalul Ilfov - Secția Notariat și a surorii sale ( prin căsătorie). Cererea sa a primit, la registratura Primăriei Municipiului B nr. 6900/2001. În mod eronat a fost menționat ca petent și fratele său, decedat încă din anul 1996.
Prin dispoziția nr. 11006 din 19 decembrie 2008 (comunicată la data de 05 ianuarie 2009), Primăria Municipiului B îi recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la "măsuri reparatorii pentru 69 mp. ce reprezintă cota de din suprafața totală de 276 mp. situat în-, sector 1, B".
S-a apreciat că restituirea în natură nu ar fi posibilă față de împrejurarea că, în perioada comunistă construcțiile de pe teren au fost desființate iar terenul este în parte ocupat de un bloc.
Tot în cuprinsul acestei dispoziții s-a arătat că se respinge cererea formulată de deoarece acesta era decedat la data notificării (conform certificatului de deces seria - nr. - din 08 noiembrie 1996).
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație (dosar nr- al Tribunalului București ), solicitând modificarea în parte a dispoziției atacate în sensul acordării de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei pentru întregul teren de 350 mp.
Prin sentința atacată în prezenta procedură, instanța Tribunalul Bucureștia reținut următoarele: faptul că suprafața terenului de la adresa din-, sector 1, Baf ost de 276 mp. (conform actului de preluare abuzivă din partea Statului Român) și nu de 350mp. conform actului de cumpărare din anul 1938; cererea a fost scrisă de reclamantă în calitate de moștenitoare a părinților săi ( și ) precum și în calitate de moștenitoare a surorii sale, (devenită prin căsătorie); reclamanta nu a putut beneficia (în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001) de partea fratelui său, deoarece "acesta a făcut notificare prin moștenitorii săi".
În drept, consideră că este îndreptățită la măsuri reparatorii în legătură cu întregul drept de proprietate (100%) asupra imobilului de la adresa din-, sector 1,
În mod corect instanța a apreciat că reclamanta are calitate de moștenitoare a părinților săi și, precum și în calitate de moștenitoare a surorii sale, ( prin căsătorie).
Pe de altă parte, reclamanta este în dezacord cu reținerile făcute de către instanța de fond, aceasta fiind îndreptățită a beneficia și de partea fratelui său deoarece acesta nu a făcut notificare. O altă teză ne-ar conduce la teza absurdă ca fratele reclamantei, mort încă din 1996 (cu cinci ani înainte de notificare) ar fi semnat notificarea. Este adevărat că reclamanta a încheiat o convenție de reprezentare a fiilor lui dar nicăieri în notificare nu se face referite la o eventuală calitate de mandatară a sa și nici măcar nu se menționează persoanele reprezentate (copii lui ).
Or, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptățită nu o poate avea o persoană decedată ci, cel mult, moștenitorii acestuia. dar aceștia nu sunt nicăieri indicați în cadrul notificării și nici un act procedural nu a fost vreodată îndeplinit în relație cu aceștia.
În concluzie, în mod corect, instanța ar fi trebuit să constate că nu a avut capacitate de folosință pentru a formula cerere, ceea ce echivalează cu inexistența unei notificări din partea acestuia.
Pe această cale, în aplicarea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, instanța era doare a constata că reclamanta este îndreptățită și la partea fratelui său. Deci, în total 100% din dreptul de proprietate.
relevant este și următorul aspect: în cazul în care instanța ar aprecia că notificarea a fost făcută de reclamantă nu numai în numele său dar și în calitate de mandatară a moștenitorilor lui, atunci această calitate de mandatar ar trebui să fie reținută în sarcina sa și cu prilejul promovării contestației, împrejurare în care moștenitorii lui ( și ) ar fi trebuit să apară în citativul cauzei în calitate de părți (evident, reprezentați de către reclamantă). În consecință, față de argumentarea anterioară și în ipoteza în care instanța va reține calitatea reclamantei de mandatar a moștenitorilor lui atunci, în subsidiar, instanța să rețină spre analiză și critica reclamantei în sensul judecării cauzei în lipsa citării lui Dumitrei și a lui, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Reclamanta mai învederează că măsurile reparatorii trebuiau să fie stabilite în legătură cu un teren în suprafață de 350 mp.
În privința suprafeței există o diferență între suprafața indicată în actul de preluare și cea din actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 9275/1938 de către Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, rezultând că Statul a preluat în baza Decretului de expropriere nr. 31 din 24 ianuarie 1962, un teren în suprafață de 276 mp. În opinia instanței, restul de suprafață de 74 mp. nu ar fi fost preluat.
În realitate, întregul imobil de la adresa din B,-, sector 1, fost preluat abuziv. Suprafața acestui imobil preluat rezultă din titlul de proprietate și din înregistrările fiscale. Pe de lată parte mențiunea din actul de deposedare nu îmi este opozabilă atâta vreme cât un asemenea act nu putea face obiectul unei contestații din partea reclamantei sau a autorilor săi în perioada comunistă.
Deși, din punct de vedere formal, reclamanta nu și-a întemeiat în drept apelul, în argumentarea criticilor formulate, acesta a făcut referire la prevederile Legii nr. 10/2001.
Calea de atac a apelului a fost exercitată și de către Municipiul B reprezentat legal de către Primarul General, fără însă aom otiva, astfel că instanța va proceda la analiza sentinței atacate exclusiv pe baza motivelor și mijloacelor de apărare invocate și a probelor administrate în fața primei instanței, dând astfel eficiență prevederilor art. 292 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Constandu-se legal sesizata si competenta sa solutioneze calea de atac promovata si analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul reclamantei, instanța de control judiciar constată că, s-au formulat două critici: faptul că apelanta ar fi îndreptățită să primească măsuri reparatorii pentru întregul imobil și nu doar pentru cota de din acesta, precum și faptul că suprafața reală a terenului preluat abuziv este de 350 mp. și nu 276 mp. cât este terenul în decretul de expropriere.
Cu privire la prima critică formulată, Curtea, analizând mijloacele de probă administrate în fața primei instanței și având în vedere și copiile notificărilor nr. 1954 și 1953 din data de 18 iulie 2001 depuse la Primăria Municipiului B, apreciază că sunt nefondate, prima instanță reținând în mod corect cota de din imobilul revendicat în favoarea reclamantei.
Așa cum rezultă din conținutul notificărilor atașate la dosarul Curții de Apel București, acestea au fost formulate de apelanta - reclamantă și de fratele său. Între reclamantă și și (în calitate de moștenitori ai lui ) a intervenit o convenție, prin care și îsi dădeau acordul pentru ca demersurile legale în vederea redobândirii proprietății și posesiei bunurilor imobile ce au aparținut autoarei lor, să fie întreprinse de către apelanta - reclamantă. Interpretând clauzele acestei convenții, instanța de apel apreciază că, practic cuprinde un mandat din partea moștenitorilor lui pentru apelanta - reclamantă în sensul depunerii notificării în condițiile dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pentru a obține retrocedarea imobilului preluat abuziv de la autoarea lor, în perioada regimului comunist. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că, în virtutea și în exercitarea acestui mandat, notificările depuse la Primăria Municipiului B în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt formulate atat de reclamantă cât și de mostenitorii fratelui sau:, în realitate, reclamanta acționând atât în nume propriu cât și ca mandatară a moștenitorilor fratelui decedat. În mod corect a reținut prima instanță, în acest context, faptul că respingere notificarea în ceea ce privește moștenitorii fratelui predecedat, nu o îndreptățește să beneficieze de cotele cuvenite acestora.
De asemenea, în mod judicios, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, Tribunalul Bucureștia considerat că prevederile art. 4 alin. 4 din actul normativ anterior menționat, nu-și găsesc incidență în cauză. Potrivit acestor dispoziții legale, legiuitorul stabilește faptul că, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari, care nu au urmat procedura administrativă profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Procedând la o interpretare logică a textului de lege anterior menționat, Curtea ajunge la concluzia că legiuitorul a consacrat un "drept de acrescământ" în favoarea moștenitorilor persoanei îndreptățite care au urmat procedura Legii nr. 10/2001, care operează numai în privința cotelor cuvenite moștenitorilor nenotificatori. Esențial pentru a fi sub incidența dreptului de acrescământ este ca o parte din moștenitori să nu fi formulat notificare în acordul Legii nr. 10/2001, nici personal și nici prin mandatar, situație premisă ce nu se regăsește în speță, dată fiind împuternicirea acordată de moștenitorii lui, reclamantei pentru a face demersurile legale în vederea redobândirii proprietăților imobiliare de care au fost deposedați abuziv.
Faptul că moștenitorii lui nu au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 11006/2008 emisă de Primăria Municipiului B, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care, "dreptul de acrescământ" recunoscut de prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 operează prin nedepunerea notificării în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 și nu prin neformularea contestației împotriva dispoziției de soluționare a notificării în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Analizând conținutul convenției autentificată sub nr. 3197 din 10 iulie 2001, instanța constată că moștenitorii fratelui decedat al reclamantei, au împuternicit-o pe aceasta pentru demararea demersurilor legale în vederea redobândirii proprietăților imobiliare preluate sub imperiul regimului comunist, prin acestea înțelegându-se declanșarea procedurii administrative (prin formularea notificării în condiții de regularitate procedurală), potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Instanta se consideră îndreptățită să îmbrățișeze această opinie, având în vedere și argumentul legat de momentul la care s-a autentificat convenția părților10 iulie 2001și data depunerii celor două notificări18 iulie 2001. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că împuternicirea acordată reclamantei - apelantenucuprinde și dreptul de a formula contestație, în temeiul prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 în fața instanței civile competente, în numele moștenitorilor lui. Potrivit dispozițiilor art. 67 Cod de procedură civilă, mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în instanță pe mandant, dacă acest drept i-a fost confirmat n mod special. Față de aceste dispoziții procedurale și având în vedere că, în conținutul convenției încheiate între părți, se face vorbire la modul general de demersurile legale necesare pentru retrocedarea imobilelor preluate abuziv, fără să se precizeze în mod concret și dreptul reclamantei de a-i reprezenta pe nepoții săi și în fața instanței de judecată, Curtea apreciază că procura dată apelantei prin convenția părților nu-i conferă acestei și dreptul de reprezentare în judecată, astfel că, prima instanță a stabilit în mod corect cadrul judiciar sub aspectul părților implicate în proces.
Pe cale de consecință, Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, consideră că în mod corect, prima instanță a reținut că reclamanta profită, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cotă parte ce revine surorii sale, din moștenirea autorilor săi și (în calitate de părinți) însă nu și de cotă parte ce aparține moștenitorilor fratelui predecedat, succesorii săi în drepturi, împuternicind-o pe reclamantă să formuleze notificare în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 (dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 negăsindu-și incidența în această situație).
Cu privire la cealaltă critică formulată de apelata - reclamantă referitoare la suprafața terenului pentru care i se cuvin măsurii reparatorii prin echivalent, instanța apreciază că este nefondată, având în vedere că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că suprafața totală a imobilului expropriat de la autoarea reclamantei este de 276 mp. În acest sens, instanța de apel are în vedere atât adresa nr. 2462 din 17 septembrie 2008 emisă de SC SA și adresa nr. 14765 din 08 septembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului B cât și adresa nr. 19153 din 09 ianuarie 2003 eliberată de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 B, din care rezultă că suprafața de teren deținută în proprietate de autorii reclamantei și cu care s-au înregistrat în evidențele fiscale și care a fost preluată abuziv prin expropriere este de 276 mp. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că normele reparatorii prin echivalent ce urmează a fi acordate precum și cota ce revine reclamantei se raportează la această suprafață de teren.
Cu privire la această a doua critică a apelantei - reclamante, Curtea apreciază necesară să o analizeze și din perspectiva dispozițiilor art. 294 Cod de procedură civilă care stabilesc una dintre limitele efectului devolutiv al apelului, interzicând părților să schimbe obiectul sau cauza cererii de chemare în judecată sau calitatea acestora sau sa formuleze alte cereri noi. Scopul acestei interdicții este acela de a împiedica părțile să supună judecații pentru prima dată în fața instanței de apel, elemente de fapt sau de drept neinvocate în fața primei instanțe, încălcându-se astfel principiul dublului grad de jurisdicție. Desi prin Dispoziție nr. 11006/2008 emisă de Primăria Municipiului B prin Primarul General, se arată că se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent aferente cotei de din terenul în suprafață totală de 276 mp. - preluat abuziv, prin contestația formulată, reclamanta nu a criticat și acest aspect în sensul că suprafața corectă a imobilului ce formează obiectul măsurilor reparatorii este, de fapt de 350 mp. și nu de 276 mp. cât s-a reținut prin dispoziția Primarului General.
Făcând aplicarea dispozițiilor procedurale anterior menționate, Curtea constată că susținerile apelantei de reformare a sentinței și sub aspectul suprafeței terenului pentru care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, au fizionomia unei cereri noi, introduse direct în apel, care apare ca fiind inadmisibilă față de prevederile art. 292 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de Primaria Municipiul B, având în vedere că nu este motivat, față de prevederile art. 292 alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea va proceda la analiza pe fond a cauzei prin prisma tuturor aspectelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe.
Referitor la acest aspect al nemotivării apelului declarat de Municipiul B, față de dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod de procedură civilă (anterior menționat), Curtea constată ca nu intervine sancțiunea nulitatii a apelului, legiuitorul prevăzând obligația instanție superioară de fond de a reanaliza de fond cauza sub toate aspectele invocate de parte în fața primei instanțe.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază excepția nulității apelului declarat de Municipiul B ca nefondata, urmând aor espinge ca atare.
Prin contestația formulată reclamanta a criticat dispoziția emisă de Primăria Municipiului B în soluționare a notificării nr. 1954 din 18 iulie 2001, solicitând modificarea în parte a dispoziției în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil și nu doar pentru din imobil, așa cum se dispusese de către Primăria Municipiului
Având în vedere căunitatea deținătoarea recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 2, 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, Curtea apreciază că nu se impune analizarea acestor aspecte, în condițiile în care nu au fost contestate în fața primei instanțe, de către niciuna părți.
În ceea ce privește cota care se cuvine reclamantei din imobilul revendicat, Curtea constată că, răspunzând în cele ce preced criticilor formulate de reclamantă în apelul promovat de aceasta, a analizat acest aspect și urmează a fi soluționat în raport de prevederile legale aplicabile cauzei.
De asemenea, prin contestația formulată reclamanta nu a criticat modalitat de acordare a măsurilor reparatorii și anume prin echivalent sub forma despăgubirilor (care se vor calcula conform dispozițiilor titlului VIII al Legii nr. 247/2005) și nici nu a formulat critici cu privire la suprafața pe care o avea imobilul (teren și construcții) preluat abuziv, așa cum nu arată în căli de preced.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel București, văzând și dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă va respinge excepția nulității apelului declarat de Municipiul B ca nefondat și va respinge ca nefondat apelul promovat de parte împotriva sentinței civile nr. 427/2009 a Tribunalului București, pe care o menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității apelului, ca nefondat.
Respinge apelurile formulate de apelanta - contestatoare domiciliată în B,-, sector 1, și de către apelanta - intimată Primăria Municipiului B prin Primarul General cu sediul în B,- - 293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 427 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnodact.
4ex./12 04 2010
-5.-
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu
