Speta Legea 10/2001. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Bacau

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE

MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 145

ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 3 noiembrie 2008

COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:

PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu- judecător

- - -- judecător

GREFIER: - - -

La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a apelului civil declarat de reclamantul prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.604 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-(număr în format vechi 2930/2006).

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura a fost îndeplinită, fără citarea părților.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2008 fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă cu prezenta.

- deliberând -

Asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.604 din 21 martie 2007 Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr.2930/2006 s-a respins contestația promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, astfel cum a fost precizată, ca nefondată:

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată la termenul din 13 decembrie 2006 reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâta contestație împotriva dispoziției nr.807/17 aprilie 2006.

S-a reținut că reclamantul contestă dispoziția fiind nemulțumit de prevederile art.2 și 4 din aceasta, în sensul că nu este de acord cu preluarea contractelor de închiriere privind garajele existente pe suprafața de teren ce i-a fost restituită în natură(364 mp) și respectiv acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură(375 mp)solicitând teren în compensare din rezerva Primăriei Municipiului

Instanța de fond a apreciat că pârâta a respectat prevederile art.14 din Legea 10/2001 republicată, indicând în mod expres, contractele care afectează terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură, proprietarul putând a prelungi sau rezilia aceste contracte.

S-a mai reținut și că deși, pârâtul nu a afișat tabelul prevăzut de art.4 al.5 din Legea 10/2001, s-a constatat că nu au fost identificate suprafețe de teren ce pot fi acordate în compensare, iar reclamantul nu a făcut dovada existenței unor suprafețe libere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apelul fiind formulat în termen, motivat și scutit de plata taxei de timbru conform art.55 din Legea 10/2001.

În motivarea apelului se arată, în esență că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu a avut rol activ, nesolicitând relații cu privire la acordarea unui teren în compensare pentru cel pentru care s-au stabilit despăgubiri.

Susține apelantul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.14 din Legea 10/2001 întrucât nu a precizat numărul și data încheierii contractelor pentru a se putea verifica valabilitatea contractelor.

Arată apelantul și că este evidentă culpa intimatului pârât în ceea ce privește neafișarea tabelului prevăzut de art.4 alin.5 din Legea 16/2001, identificarea terenurilor ce pot fi acordate în compensare fiind în sarcina acestuia.

Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Prin dispoziția nr.807 din 17 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului B, s-a restituit recurentului suprafața de 364 mp teren situat în B-(fost nr.16) și s-a stabilit preluarea de către acesta a contractelor de închiriere a garajelor existente pe suprafața restituită. De asemenea, s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul construcție și magazie demolate și pentru suprafața de 375 mp teren situat în str. - -, teren ce nu se poate restitui, întrucât este ocupat de blocuri, trotuare și rețele edilitare.

Apelantul este nemulțumit de faptul că pentru terenul imposibil de restituit în natură și pentru care, prin dispoziția contestată s-au propus acordarea de despăgubiri, nu s-a acordat în compensare un alt teren.

Acesta a invocat că instanța de fond nu ar fi dat dovadă de rol activ, în sensul identificării unor suprafețe de teren ce pot fi acordate în compensare.

Se va aprecia că acest motiv de apel nu va putea fi reținut, întrucât instanța a avut rol activ în cauză conform art.129 Cod procedură civilă, așa cum rezultă din încheierea din 4 decembrie 2006 în care s - a pus în vedere părților că pot solicita probe, iar reclamantul a solicitat proba cu expertiză, probă la care a renunțat ulterior la data de 18 octombrie 2006.

Referitor la emiterea unor adrese de către instanță această solicitare a fost admisă, emițându-se adresă la Primăria B(la 18 octombrie 2006), însă probe în susținerea celor afirmate de apelant, acesta trebuia să le producă, conform art.1169 Cod civil, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Privitor la neafișarea lunară a tabelului care să cuprindă bunurile disponibile sau serviciile care pot fi acordate în compensare, conform art.1 al.5 din Legea 10/2001 republicată este justificată, întrucât așa cum rezultă și din adresa nr.40628 din 15 noiembrie 2006 nu există posibilitatea acordării intimatului un teren în compensare.

În cauză, în apel s-a efectuat și o expertiză tehnică din care rezultă că terenul solicitat de apelant în compensare nu se poate restitui, fiind ocupat de construcții sau alte amenajări.

De asemeni, se va aprecia că măsura compensării cu un alt teren trebuie să se raporteze numai la suprafețele de teren înscrise în tabel, or neexistând suprafețe care să fi fost înscrise într-un tabel și deci disponibile, nu se poate avea în vedere măsura compensării cu alte bunuri respectiv alt teren.

Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art.38 lit.h din Legea 215/2001, consiliul fiind singura entitate îndrituită să analizeze dacă un proprietatea unității administrativ teritoriale trebuie sau nu menținut în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale.

Se va aprecia că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, întrucât instanța nu poate dispune contra prevederilor legale menționate, de bunuri care nu sunt incluse în lista bunurilor disponibile pentru că astfel s-ar micșora patrimoniul unității administrativ teritoriale împotriva voinței titularului dreptului în raport de atribuțiile stabilite legal.

Privitor la motivul de apel referitor la faptul că intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.14 din Legea 10/2001 se va aprecia că nu va putea fi reținut întrucât prin art.2 din decizia contestată au fost indicați titularii contractelor de concesiune/închiriere pentru terenul pe care se află garajele.

Astfel, art.14 din Legea 10/2001 prevede că, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanelor juridice deținătoare cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Potrivit art.14.1 din normele metodologice aprobat prin hotărârea nr.250 din 7 martie 2007 decizia de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit.

Totuși, în raport de textele legale menționate, indicarea titularilor de contract echivalează cu indicarea contractelor încheiate pentru terenul restituit, acestea putând fi identificate, neputându-se considera că în decizie nu s-a făcut vorbire și nu s-ar fi respectat dispozițiile art.14 din Legea 10/2001.

Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Respinge apelul promovat de reclamantul din B, str. - cel.1,.A,.6 prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.604 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-(număr în format vechi 2930/2006) și în contradictoriu cu PRIMARIA MUNICIPIULUI B, ca nefondat.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 3 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.sent.-

Red.dec..-/5.11.2008.

Tehn.- / 4 ex.

5.11.2008/17.-.

Președinte:Liliana Ciobanu
Judecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Bacau