Speta Legea 10/2001. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(673/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.145 A
Ședința publică de la 03 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1237 din 12.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare B
are ca obiect - Legea nr.10/2001 - contestație.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art.260 din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 februarie 2009, apoi la data de 24 februarie 2009 și la data de 03 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2006, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr. 43958, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 677/27.11.2006, emisă de pârâtă, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtei, prin lichidator judiciar, la restituirea în natură a imobilului situat în comuna, jud. G, compus din cramă, locuință pentru administrator, grajd pentru animale mari, magazie pentru cereale, pătul porumb, locuință pentru lucrători, împreună cu terenul aferent acestor construcții, în suprafață totală de 14.030 mp, din care 6.517 mp teren aferent cramei și 7.513 mp teren aferent celorlalte construcții, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 11.06.2001, prin notificarea adresată pârâtei, sub nr. 12/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna, sat, județ G, compus din cramă, locuință pentru administrator, grajd pentru animale mari, magazie pentru cereale, pătul porumb, locuință pentru lucrători, împreună cu terenul aferent acestor construcții, atașând notificării toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate ale autoarei sale asupra acestui imobil, iar, după promovarea unei acțiuni, având ca obiect obligația de a emite dispoziția în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a emis dispoziția prin care se menționează că imobilul "cramă", cu suprafața construită de 700 mp, a fost demolat în cursul anului 1994, deși, prin raportul de evaluare, întocmit în cadrul procedurii de lichidare judiciară din anul 1997, acest imobil figura în patrimoniul pârâtei, fiind supus vânzării la licitație, sub denumirea de "construcție modernizată în plantație".
A mai susținut reclamanta că această construcție a existat și la nivelul anului 2003, la acea dată, fiind efectuată o expertiză topografică, din care a rezultat că această cramă există, că a necesitat lucrări de întreținere și modernizare pentru ziduri de cărămidă, fiind degradată și fără acoperiș, astfel că s-a impus restituirea în natură a acestui imobil.
Cu privire la imobilul "grajd pentru animale mari" și "locuința pentru lucrători", reclamanta a susținut că nu s-a făcut o evaluare corectă, iar grajdurile pentru nutrii nu au fost construite după anul 1980, așa cum a susținut pârâta, ci existau la momentul preluării de către stat a imobilului, "hala pentru păsări" având, la acea dată, destinația de pătul pentru porumb.
Totodată, reclamanta a susținut că instalațiile aferente nu sunt construcții noi, așa cum a susținut pârâta, acestea având caracterul unor construcții ușoare în accepțiunea art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, acest caracter rezultând din expertiza topo întocmită în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1237 din 12.10.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că, prin dispoziția nr. 677 din 27.11.2006, s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, a imobilului și construcțiilor agrozootehnice supraedificate, cu toate instalațiile existente (bazine, rezervoare, puțuri, canalizare), cu suprafața de 792 mp, pentru construcțiile demolate s-au acordat despăgubiri în echivalent, respectiv o suprafața de teren de 2.063,70 mp, retrocedându-se un total de 2.855 mp teren construit și neconstruit, situat în județul G, comuna, sat.
În art. 1.3 din dispoziție, se menționează că, pentru diferența de 700 mp, teren aflat pe locul fostei construcții demolate "cramă", reclamanta trebuie să se adreseze Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
Din formularul de inventariere a patrimoniului eliberat de Arhivele Statului, a rezultat că fosta proprietate a lui, din comuna, avea în compunere 64,50 ha, din care 26 ha teren cultivat cu vie, 27 ha teren arabil, 6,5 ha teren cultivat cu pomi fructiferi, 5 ha, precum și construcțiile: locuință personală, locuință lucrători, grajd pentru animale mari, cocina porci, cotețe păsări, grajd oi, savane, oi, magazie cereale, pătul porumb, lăptărie, fanar, cramă, pivnițe, cuptor uscat fructe, ghețărie, locuință de vară, locuință lucrători.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică depus la dosar, a rezultat că au fost identificate construcțiile la care s-a referit reclamanta în cerere, însă acestea se află într-un stadiu avansat de uzură, unele în stare de ruină. Planșele fotografice depuse la dosar nu reprezintă mijloace de probă în procesul civil și nu sunt de natură a răsturna concluziile raportului de expertiză, astfel că nu pot dovedi faptul că acele construcții puteau face obiectul unei restituiri în natură, în raport de disp. art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire.
Totodată, art. 10 din același act normativ arată că, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că imobilele construcție la care face referire reclamanta au fost demolate, pentru acestea acordându-se măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum rezultă din conținutul art. 11 din dispoziția contestată, situație față de care instanța de fond a respins contestația ca nefondata.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea apelului, "modificarea" în tot a sentinței apelate și, pe cale de consecință, admiterea cererii, anularea dispoziției de restituire nr. 677/27.11.2006, aceasta fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 10/2001; obligarea intimatei, prin lichidator judiciar, să îi restituie apelantei, în natură, crama, locuința pentru administrator, grajd pentru animale mari, magazie pentru cereale, pătul porumb, locuința pentru lucrători, teren aferent acestora, în suprafață de 14.030 mp, din care 6.517 mp teren aferent cramei și 7.513 mp teren aferent celorlalte construcții; obligarea intimatei la restituirea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că, în art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, se prevede modalitatea de restituire a terenurilor și construcțiilor preluate abuziv de stat, însă, prin modul în care s-a dispus restituirea, s-a făcut abstracție totală de aceste prevederi legale.
Astfel, la pct. 2 din expunerea de motive a dispoziției nr. 677/2006, intimata a arătat că "imobilul cramă cu suprafața construită de 700 mp, aflat la data exproprierii în trupul a fost demolat de către, înainte de apariția Legii nr. 10/2001 (în cursul anului 1994)". Or, în raportul de evaluare, întocmit în cadrul procedurii de lichidare judiciară, în anul 1997 (filele 29-40 dosar fond), lichidatorul judiciar de la acea dată a propus vânzarea la licitație a acestei construcții, împreună cu terenul aferent, în suprafață de 6516,97mp, sub denumirea de "construcție modernizată în plantație", având la acea dată (aprilie 1997) o valoare de piață de 127 milioane lei ROL.
Astfel, rezultă clar netemeinicia susținerilor intimatei cu privire la existența acestei construcții, intimata recunoscând chiar și în luna aprilie 2003, în cadrul unei expertize topografice efectuată în dosarul nr. 5632/2002, al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă (filele 16, 17 dosar fond), că această cramă există, însă "a necesitat lucrări de întreținere și modernizare pentru ziduri (cărămidă), în prezent, degradată și fără acoperiș".
De asemenea, același raport de expertiză, atașat la filele 16,17 dosar fond și depus chiar și de către intimată în setul de acte care au stat la baza emiterii deciziei contestate, atestă că construcțiile existente se află pe vechile amplasamente, conform actelor inițiale, astfel încât susținerea intimatei că această cramă s-ar afla în altă locație din extravilanul satului nu poate fi primită.
De aceea, atâta timp cât probele dosarului dovedesc netemeinicia susținerilor intimatei și nerespectarea de către aceasta a prevederilor Legii nr. 10/2001, apelanta a considerat că instanța de fond a procedat nelegal, neluând în seamă aceste probe.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta opinia intimatei că imobilul ar fi fost demolat, conform prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, era necesar să se dispună restituirea în natură pentru terenul rămas liber și prin echivalent pentru construcția demolată. Însă, aceleași înscrisuri atașate la dosarul de fond dovedesc și netemeinicia susținerii intimatei, cum că terenul aferent cramei nu s-a aflat în incinta Fermei 11, ci într-o locație din extravilanul satului, deoarece intimata a recunoscut permanent că deține acest teren, care a și fost evaluat în vederea valorificării în cadrul procedurii de lichidare judiciară. Raportul de evaluare atașat la filele 29-40 dosar fond arată clar suprafața acestui teren (6516,97 mp) - filele 34,35 și 39 dosar fond - și valoarea sa la nivelul anului 26.067,9 USD (4 USD/mp).
În ceea ce privește pct. 4 al expunerii de motive, apelanta a susținut că acesta vine în contradicție cu pct. 1. Astfel, după ce, inițial, intimata a susținut restituirea în natură a imobilului grajd pentru animale mari, se contrazice în susțineri, făcând o așa-zisă evaluare, în funcție de nivelul pieței, dar făcând abstracție totală de criteriile impuse de Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește "locuința pentru lucrători", intimata era obligată să facă aplicarea prevederilor art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001, imobilul respectiv fiind distrus ca urmare a unor calamități naturale, în cursul lunii august 2006, și să restituie în natură terenul aferent acesteia. De altfel, nici valoarea de 1 USD/mp teren în intravilanul satului, folosită de intimată pentru a stabili valoarea de piață, nu este cea reală, în luna aprilie 1997, acest teren având o valoare de 4 USD/mp, așa cum a stabilit lichidatorul.
Referitor la imobilele enumerate la pct. 5, respectiv grajd nutrii nr. 5 și grajd nutrii nr. 6, la data la care acestea au fost preluate de către stat, aveau destinația de magazie pentru cereale, nefiind nicidecum o construcție nouă, așa cum susține intimata. Aceste aspecte rezultă cu claritate din raportul de expertiză întocmit în anul 2003 (filele 16,17 dosar fond), unde se menționează expres faptul că "nu sunt construcții ridicate după anul 1980, iar cele ce au fost existente sunt pe vechile amplasamente, conform actelor inițiale". Această concluzie rezultă și din planșele foto atașate contestației, dar și din raportul de evaluare efectuat în cadrul procedurii de lichidare judiciară (filele 29-40 dosar fond), construcțiile respective fiind de fapt doar părți ale vechii magazii de cereale, căreia i s-a schimbat destinația conform planului de investiții.
Apelanta a susținut că aceeași este situația și pentru "hala de păsări", aceasta fiind, la data preluării de către stat, pătul pentru porumb, în urma transformărilor specifice, fiind folosită de intimată conform necesităților activității sale. Astfel, în opinia apelantei, acestea nu sunt construcții noi, în sensul arătat de Legea nr. 10/2001, respectiv clădiri noi ridicate în baza unei autorizații de construire, emisă în condiții legale, ci doar amenajări ale construcțiilor existente, compartimentări necesare pentru folosirea lor conform planului de investiții.
In acest sens, apelanta a susținut că intimata nu a depus niciun act doveditor al pretențiilor sale (autorizații de construire, devize de lucrări, etc.) și, chiar conform evidențelor sale și actelor depuse la dosar și asumate de (filele 98 102 dosar fond), rezultă că au fost făcute numai unele adaptări și probabil lucrări de întreținere a acoperișului degradat de-a lungul timpului.
În privința instalațiilor aferente, respectiv, WC, puț, rezervor de apă, etc. apelanta a argumentat că acestea nu au caracterul unor construcții noi, în sensul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ci se încadrează la alin. 3 al aceluiași articol, respectiv "construcții ușoare sau demontabile", neautorizate, astfel încât, în condițiile legii, se impune restituirea în natură a terenului aferent acestora, urmând ca respectivele construcții să fie preluate de către intimată și valorificate după cum aceasta va crede de cuviință.
Apelanta a arătat că este neîntemeiată și susținerea intimatei exprimată la pct. 6 al expunerii de motive, în sensul că nu ar deține tot terenul în suprafață de 7514 mp, toate actele depuse la dosar arătând clar că intimata figurează înscrisă în evidențe cu suprafața de 15.117,12 mp și construcții.
Astfel, deși toate aspectele invocate au fost aduse la cunoștința instanței de fond și au fost administrate probe concludente în acest sens, instanța nu a ținut seama de aceste argumente, pronunțând o hotărâre total contrară situației de fapt și chiar propriilor concluzii, refuzând să analizeze legalitatea și temeinicia dispoziției atacate. Instanța de fond nu a făcut altceva decât să accepte, fără rezerve, susținerile intimatei, fără a le compara măcar cu probele dosarului, ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale și menținerea unei dispoziții de restituire ambigue, care maschează refuzul intimatei de a se conforma dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Astfel, deși instanța de fond reține, în mod corect, componența imobilelor a căror restituire s-a solicitat, precum și faptul că respectivele construcții au fost identificate, dar că acestea se află într-o stare avansată de degradare, instanța a ajuns la o concluzie contrară legii și propriilor constatări, arătând că planșele fotografice nu sunt de natură a răsturna concluziile raportului de expertiză, astfel că nu pot dovedi faptul că acele construcții puteau face obiectul unei restituiri în natură. Or, art. 9 din Legea nr. 10/2001 arată că "imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini", iar rațiunea pentru care au fost atașate la dosar acele planșe fotografice a fost tocmai aceea de a infirma susținerile intimatei și de a confirma constatările expertizelor, de a dovedi că respectivele construcții nu sunt construcții noi, așa cum susține intimata și nici nu au fost demolate, pentru a justifica o restituire prin echivalent.
In acest sens, apelanta a arătat că motivarea dată de instanța de fond este lacunară și fără niciun fel de legătură cu actele dosarului și temeiul juridic invocat în apărare, tribunalul încadrând, de fapt, toate imobilele solicitate în categoria celor inexistente și respingând astfel contestația formulată.
Mai mult decât atât, prin felul în care a fost soluționată contestația, a fost menținută o dispoziție nelegală, care acordă despăgubiri calculate în totală contradicție cu criteriile impuse de lege.
Astfel, potrivit art. 10 alin. 8, 9, 10 din Legea nr. 10/2001, despăgubirile se stabilesc "potrivit valorii de piață la data soluționării notificării, stabilite potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Instanța de fond nu a apreciat în niciun fel asupra modalității de calcul a despăgubirilor, deși aceasta vine în contradicție evidentă cu prevederile Cap. V din Legea nr. 10/2005, menținând valorile indicate de intimată în dispoziția contestată, valori mult mai mici chiar decât cele stabilite de intimată în cadrul procedurii de lichidare judiciară. Spre exemplu, în raportul de evaluare din anul 1997 (filele 29-40 dosar fond) se stabilește o valoare a terenului de 4 USD/mp, iar, în dispoziția contestată, întocmită 10 ani mai târziu, se stabilește un preț derizoriu, de numai 1 USD/mp, ceea ce contravine total criteriilor de evaluare impuse de lege.
Intimata, prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B, a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 289 alin. 2 Cod proc. civ. solicitând respingerea apelului, ca neîntemeiat, motivând că imobilele construcție la care face referire apelanta au fost demolate, pentru acestea fiind acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
În etapa procesuală a apelului, Curtea a încuviințat apelantei, în temeiul art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară topografică, probe ce au fost administrate în cauză; dispunând, din oficiu, și efectuarea unei expertize tehnice judiciară în specialitatea construcții.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, și a dispozițiilor legale relevante, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin notificarea înregistrată sub nr. 12/11.06.2001 la BEJ din B, județul I, petenta a solicitat SC restituirea în natură a imobilului situat în județul G, comuna, sat, compus din cramă 700 mp, locuință administrator - 182 mp, grajd animale mari - 240 mp, magazie cereale - 175 mp, pătul porumb - 245 mp, locuință lucrători - 132 mp, imobil ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949 și a fost proprietatea mamei sale, a cărei unică moștenitoare este, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 489/28.04.1987, imobil ce se află în prezent în posesia SC
Prin dispoziția de restituire nr. 677 din 27.11.2006, emisă de intimata, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea apelantei, în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, a imobilului și construcțiilor agrozootehnice supraedificate, cu toate instalațiile existente (bazine, rezervoare, puțuri, canalizare), cu suprafața de 792 mp.
Prin aceeași dispoziție, pentru construcțiile demolate, s-au acordat despăgubiri în echivalent, respectiv o suprafața de teren de 2.063,70 mp; retrocedându-se un total de 2.855 mp teren construit și neconstruit, situat în județul G, comuna, sat, Ferma 11, terenul construit având suprafața de 1411,64 mp și terenul neconstruit (curți, alei) având suprafața de 1443,36 mp.
În art. 1.3 din dispoziție, se menționează că, pentru diferența de 700 mp, teren aflat pe locul fostei construcții demolate "cramă", se va aplica art. 8 alin. 1 coroborat cu art. V alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, apelanta urmând a se adresa Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
Din analiza acestei dispoziții, prin raportare la conținutul notificării înregistrate sub nr. 12/11.06.2001 la BEJ din B, județul I, rezultă că unitatea deținătoare a identificat fiecare dintre componentele enunțate de apelante în notificarea menționată, stabilind situația juridică actuală a acestora și dispunând măsurile legale.
Astfel, i s-au restituit în natură apelantei două imobile construcții, denumite în evidențele intimatei, "grajd pentru cai" și "magazie (cereale)", cu suprafața de 792 mp, iar, pentru grajd animale mari, patul porumb, locuință pentru lucrători, i s-au acordat apelantei măsuri reparatorii în echivalent, constând în teren în suprafață de 1381, 92 mp, toate aceste imobile fiind identificate și descrise în raportul de expertiză judiciară în specialitatea construcții efectuat de expert tehnic judiciar (filele 65 - 73, dosar apel).
În ceea ce privește imobilul denumit "locuință pentru administrator", s-a reținut că acesta a fost restituit apelantei împreună cu 1000 mp teren, în executarea sentinței civile nr. 1498/2.07.2001, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, județul G, aspect ce nu a fost combătut de aceasta prin nicio probă contrară.
În ceea ce privește imobilul "cramă", cu suprafața construită de 700 mp, solicitat prin notificare, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, a stabilit unitatea deținătoare că acesta se află în extravilanul satului, comuna, concluzie confirmată de raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză de expert ing. (filele 43-47, dosar apel), prin care se stabilește și că acest imobil cramă este distrus în proporție de 80% și dezafectat, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată, care stabilesc că "nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării -",iar argumentele apelantei, prin care nu se combate situarea cramei în extravilan, ci se afirmă doar existența acesteia, nu determină o altă consecință juridică.
Asupra terenului aferent construcțiilor în suprafață de 14.030 mp (6517 mp teren aferent cramei și 7513 mp teren aferent celorlalte construcții), Curtea reține, sub un prim aspect, că acesta nu a fost solicitat de către apelantă prin notificarea înregistrată sub nr. 12/11.06.2001, ci, pentru prima dată, prin contestația înregistrată la data de 27.11.2006, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr. 43958, fiind incidente dispozițiile art. 22 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001 republicată ( Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent), și, sub un al doilea aspect, că suprafața de 6517 mp, teren aferent cramei, va urma regimul juridic al acesteia, în sensul art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată, deja enunțat.
In același sens, motivul de apel privind restituirea instalațiilor aferente, despre care apelanta afirmă că nu au caracterul unor construcții noi, trebuie privit și respins ca nefondat tot din perspectiva dispozițiilor art. 22 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât aceste instalații nu au făcut obiectul notificării nr. 12/11.06.2001 și se tinde a fi valorificată această cerere pentru prima dată în fața instanței de judecată.
Asupra motivelor de apel prin care se critică modul în care instanța de fond a apreciat probele administrate în cauză, respectiv împrejurarea că nu s-a acordat semnificație planșelor fotografice depuse de reclamantă, precum și motivarea acestei instanțe, Curtea apreciază că, în virtutea faptului că experții, în calitate de specialiști, se deplasează la fața locului, și dau lămuriri asupra împrejurărilor de fapt constatate, în mod legal, a stabilit instanța de fond că planșele fotografice nu pot combate concluziile unui raport de expertiză și că sentința apelată respectă, în esență, cerințele impuse de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, făcând posibilă exercitarea controlului judiciar.
Curtea apreciază că nu sunt fondate nici motivele de apel privind evaluarea despăgubirilor acordate, ca măsuri reparatorii, întrucât, în cauză, astfel cum rezultă din pct. 4 al dispoziției de restituire nr. 677 din 27.11.2006, au fost respectate dispozițiile legii speciale, respectiv cele ale art. 11 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că "valoarea construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului".
Pentru considerentele expuse, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, menținând dispoziția de restituire nr. 677 din 27.11.2006, emisă de intimata A Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1237/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă, domiciliată în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1237/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B, cu sediul social în B, Str. -. -, nr. 15, -ilson,. 2,.5,. sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./IC./4 ex./22.04.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
