Speta Legea 10/2001. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.145
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de contestatoarea, domiciliată în B Cartier Episcopiei -.22 jud. B, împotriva Sentinței civile nr. 482 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția civilă, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului P, cu sediul în P--4 jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 octombrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, reclamanta, in calitate de unica moștenitoare a defunctei - a chemat in judecata pe pârâta Primaria Municipiului P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa dispună admiterea cererii formulata de autoarea sa prin Notificarea nr.535/07.08.2001 si sa se constate dreptul acesteia de a beneficia de masuri reparatorii prin echivalent constând in despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv si imposibil de restituit in natura situat in P, P-ta -, nr.4, fosta str.-, nr.34, jud.P, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a arătat ca este unica moștenitoare a defunctei - -decedata la 31.07.2007, conform certificatului de legatar nr.3/25.10.2007, aceasta din urma formulând notificare in baza Legii 10/2001 înregistrata la nr.535/07.08.2001 privind acordarea de despăgubiri pentru o parte din imobilul preluat abuziv de stat, notificare nesoluționata nici pana in prezent.
Mai arata reclamanta că obiectul notificării sus-menționate a constat in construcția cu destinație comerciala - prăvălie si terenul aferent in suprafața de 500. ocupat in prezent de blocul Centru Civic, latura Vest,.A si de spatii verzi, situat in P, P-ta -, nr.4, fosta str.-, nr.34, jud.P, imobilul construcție fiind edificat de tatăl notificatoarei - -. in anul 1931, fiind expropriat in baza Decretului nr.92/1950, in anexa la decret figurând insa, numai -.G si nu si -. desi terenul si cele 3 locuințe ce au existat pe teren fiind moștenite de cei doi frați de la tatăl lor, iar prăvălia a fost construita de -. la momentul exproprierii, ambii frați fiind proprietarii imobilului preluat abuziv.
Precizează reclamanta ca autoarea sa - este persoana îndreptățita la masuri reparatorii prin echivalent, fiind unica moștenitoare a tatălui său - -. decedat la 13.05.1967 si a unchiului său -.G, proprietarii imobilului preluat abuziv de către stat.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat ca, in principiu, nu se opune admiterii contestației, cu condiția insa a se face dovada de către reclamanată ca este moștenitoarea defunctului G -.
In cauza s-a administrat proba cu acte si expertiza tehnica topometrica.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova - Secția civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 482/24.02.2009 prin care a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, potrivit actelor existente la dosar, in anul 1932, imobilul din P,-, figura pe numele moștenitorilor defunctului G, respectiv -. si -.G, iar borderoul general al recenzorului din anul 1941 atesta ca la acel moment, cei doi frați figurau cu 4 clădiri, 3 locuite si una nelocuita si cu o întreprindere comerciala.
Potrivit anexei la 92/1950, poziția 130, imobilul compus din 4 apartamente situat in P, str.-, nr.34 (fosta-), a fost trecut in proprietatea statului din anexa la Decret reieșind ca acest imobil a fost preluat de la -.
Conform certificatelor de deces nr.- si nr.-, la data de 13.05.1967 a decedat numitul -. iar la data de 16.03.1987 a decedat numitul -.
Din certificatul de calitate de moștenitor nr.197/02.09.1997, de pe urma defunctului -. a rămas ca unica moștenitoare, in calitate de fiica, -, iar din certificatul de legatar nr.3/25.10.2007, la data de 31.07.2007 a decedat -, rămânând ca moștenitoare reclamanta căreia, in calitate de legatar universal îi revine întreaga masa succesorala.
A mai reținut tribunalul că, după apariția Legii 10/2001, defuncta - a formulat notificare înregistrata la nr.535/2001 prin care a solicitat acordarea de masuri reparatorii constând in despăgubiri pentru imobilul compus din spațiu comercial, parter cu o camera, etaj cu 2 camere unde era un spațiu productiv si subsol, pe o suprafața construita de cca.50 si terenul aferent de cca.640, fiind cunoscut in toate evidentele ca proprietate a bunicului său G si a tatălui său -. care avea un rol pentru clădire la Administratia Financiara P, imobilul fiind preluat in proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1950, poziția 130 din anexa.
Prin raportul de expertiza tehnica topo întocmit de expert -oiu, terenul in litigiu, pretinsa fosta proprietate a fraților, se afla amplasat in intravilanul Mun.P, P-ta -, nr.34, având suprafața de cca. 1547. din care in P-ta -, nr.4, suprafața de 552. pe care se afla construita o parte din blocul de locuit "A4 -est".
Potrivit art.1 din Legea nr. 10/2001 modificata, imobilele preluate abuziv de stat in perioada 06.03.1945-22.12.1989 se restituie in natura in condițiile prezentei legi, iar in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent, prin imobile preluate in mod abuziv înțelegându-se printre altele, imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 cu modificările si completările ulterioare.
Art.3 din aceeași lege prevede ca sunt indreptatite in sensul prezentei legi la masuri reparatorii, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora, precum si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.
Art.4 al.4 din 10/2001 prevede ca, de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap.III, profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererile de restituire.
Asadar, din actele si lucrarile dosarului, reiese ca in perioada 1930-1942, defunctii -. si -.G au figurat cu imobil situat in P,-, ulterior, str.-, nr.34, in prezent P-ta -, nr.4, imobilul de la aceasta adresa compus din 4 apartamente fiind preluat in proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1950, de la defunctul -.
Ori, in conditiile in care reclamanta nu a facut dovada ca autoarea sa - a avut calitatea de mostenitoare a unchiului său -.G, inseamna ca aceasta nu mai are calitatea de persoana indreptatita pentru a putea solicita acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul preluat de la defunctul -.G, astfel incat in cauza nu sunt aplicabile disp.art.4 al.4 din Legea 10/2001.
Sustinerea reclamantei in sensul ca, in realitate, imobilul in litigiu a fost preluat de la ambii frati, deci, si de la tatal notificatoarei, astfel incat in cauza sunt incidente dispozițiile art.4 al.4 din 10/2001 este neintemeiata intrucat pe de o parte, nu s-a facut dovada ca notificatoarea a fost mostenitoarea defunctului -.G, iar pe de alta parte, in niciun act depus la dosar nu reiese ca la momentul exproprierii, proprietar al imobilului din Municipiul P, P-ta -, nr.34 era si defunctul -. in conditiile in care ultimul act care-i vizeaza pe ambii frati dateaza din anul 1941, data de la care nu mai exista nicio dovada care sa ateste ca cei doi frati au continuat sa fie proprietarii imobilului pana la data exproprierii.
Pretentia reclamantei in sensul ca imobilul pravalie pentru care se solicita despagubiri a fost edificat doar de tatal notificatoarei conform angajamentului de plata si permisiunii de construire, motiv pentru care este indreptatita la despagubiri nu poate fi avuta in vedere intrucat din actele depuse la dosar nu rezulta ca pe numele -. ar fi fost expropriat vreun imobil cu destinatia de spatiu comercial si, ca atare, reclamanta, in calitate de mostenitoare a defunctei - nu poate pretinde acordarea de masuri reparatorii pentru un asemenea imobil, cu atat mai mult cu cat anexa la Decretul nr.92/1950, pozitia 130 invocata de autoarea reclamantei si de aceasta din urma, atesta preluarea a 4 apartamente de la defunctul -.G si nicidecum a vreunui spatiu comercial si a terenului aferent, reclamanta nefacand dovada ca unul din cele 4 apartamente expropriate a avut destinatia de spatiu comercial.
Împotriva acestei hotărâri a declara apel reclamata, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că aceasta nu a făcut dovada calității autoarei sale de moștenitoare a defunctului -.
În realitate, a făcut dovada faptului că autoarea sa, notificatoarea - este unica moștenitoare a defuncților -.G și -. frați, cu actele de stare civilă existente la filele 18-21 dosar.
Potrivit acestor acte și a contractului de căsătorie anexat, -.G este frate cu -. ambii fiind fiii soților și G.
În consecință, notificatoarea - este fiica lui -. și nepoata de frate a lui -.G, iar în baza art. 4 alin.2 și 3 din 10/2001, este persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile acestei legi.
A mai precizat apelanta că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a dovedit că la momentul exproprierii era proprietar al imobilului din P, - - nr.34 alături de fratele său -.G, că unul din cele 4 apartamente care figurează în decretul de expropriate este și un spațiu comercial și că exproprierea a vizat și terenul aferent construcțiilor.
Așa cum rezultă din adresa nr.15963/31.05.2001 - fila 22 dosar fond și din anexa de la fila 23, exproprierea a avut loc în baza decretului 92/50, poziția 130.
În anexa decretului de expropriere figurează " -.G, patru apartamente, P, str. - nr.34 ".
Preluarea a fost abuzivă, conform art.2 alin.1, litera a din Legea 10/2001.
Într-o manieră la fel de abuzivă, în anexa decretului de expropriere, această cerere a fost numită sub formula "patru apartamente", nefiind trecut numărul exact de clădiri și nici terenul aferent lor, iar persoana deposedată este numai -. G, nefiind trecut și fratele său, -..
Conform hărții din 1934, recenzată în anul 1954, la adresa - nr.34 figurează -. și După cum se observă imobilul se compune din teren și mai multe clădiri.
Conform borderoului din 1941 - fila 29, la rolul fraților G și figurau 3 clădiri locuite și o întreprindere comercială.
Această clădire comercială este chiar construcția "prăvălia" făcută în 1931 de -. conform permisiunii de construire și a angajamentului de lucru de la filele 35-37.
Din cuprinsul permisiunii de construire se desprinde locul unde este amplasată această prăvălie - spațiu comercial - întreprindere comercială: "cu calcanul pe linia de hotar a vecinului de la sud - care este Banca respectând alinierea planului de sistematizare la linia cu soclul Băncii Comerciale - azi -așa cum rezultă din raportul de expertiză.
În permisiunea de construire se menționează că această construcție se face pe proprietatea sa.
Revenind la din 1934 se poate constata că această prăvălie construită de -. este chiar clădirea de la str. - pe linia de hotar cu Banca -română.
A mai precizat apelanta că, expertiza efectuată în cauză a evidențiat pe plan locul unde se afla această prăvălie, în anexa 1 și inexistența ei astăzi, în anexa 2. În urma demolării ei, s-a construit la-, fostă - nr.34 blocul de locuințe A4 Vest, scara
Terenul aferent construcției comerciale demolate de comuniști a fost stabilit prin expertiza la 552 mp.
Pe de altă parte, în materia retrocedării imobilelor preluate abuziv, textul Legii nr. 10/2001 nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun. Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate " are, în accepțiunea legii de reparații, un conținut mai larg, așa cum se menționează și în Normele de punere în aplicare a acesteia.
Ori, a făcut dovada că în registrele Administrației P nu se mai găsesc documente până în anul 1950 cu privire la imobilul din str. - nr.34, iar proprietatea a fost dovedită cu actele prevăzute de art. 23.1. lit.d,f,g,h din Normele menționate.
Din acestea se reține că, tot terenul preluat abuziv de stat a fost la momentul exproprierii, proprietatea fraților -. și -.G, fiind moștenit de la tatăl lor, alături de construcțiile care azi se mai găsesc la adrese diferite, iar construcția cu destinație comercială demolată a fost proprietatea lui -.
În dovedirea cererii de apel apelanta a depus la dosar acte.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Prin notificarea nr. 535/2001 transmisă prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc autoarea reclamantei, -, a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în P,- compus din spațiu comercial, parter cu o cameră, etaj cu două camere unde este un spațiu productiv și subsol ce constituie depozit, imobil cu o suprafață locuită de 50 mp și terenul aferent în suprafață de aproximativ 640 mp.
Din înscrisurile cauzei, atât cele depuse în fața primei instanțe, cât și cele depuse în apel se reține că imobilul pentru care a fost formulată cerere în baza legii speciale a fost proprietatea numiților -. G și -., unchiul și tatăl notificatoarei, moștenitori ai defunctului
Astfel aceștia apar în respectiva calitate în pentru revizuirea numerotării clădirii în orașe din anul 1930 și Borderoul General al recensorului din anul 1941, în Hotărârea pentru declarare de utilitate publică pentru lărgirea planului de sistematizare din noiembrie 1931, precum și în certificatul eliberat de percepția P nr. 617/27.05.1932.
Pe de altă parte, în luna mai 1931 s-a dat permisiune lui de a construi pe proprietatea sa o casă cu parter și etaj, din zidărie cu cărămidă, învelită cu tablă și ocupând o suprafață de 26.50 mp.
O parte din această construcție a avut destinație de prăvălie, așa cum se reține din înscrisul intitulat "angajament de lucru" din 1931.
Așadar s-a făcut dovada de către reclamantă, a existenței în patrimoniul autorilor notificatoarei anterior exproprierii a imobilelor pentru care s-a formulat cererea de acordare de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât din corespondențele oficiale purtate de aceasta cu instituțiile publice în arhiva cărora ar fi putut să se afle alte documente cu privire la bunul în litigiu rezultă că nu se mai găsesc și alte înscrisuri.
Într-o atare situație și având în vedere actele și lucrările dosarului, inclusiv concluziile raportului de expertiză expert se reține o prezumție simplă a judecătorului în sensul că la data preluării de către stat imobilul în discuție - construcție și teren, acesta a fost proprietatea numiților -. G, și -. și de la aceștia a fost în fapt și preluat.
Împrejurarea că în anexele actului de expropriere apare numai unul din coproprietari și anume -. G cu 4 apartamente nu are nici o relevanță juridică de vreme ce s-a făcut dovada existenței bunului în patrimoniul ambilor frați și a continuității acesteia până la momentul preluării, actele atestând această situație fiind comune, mențiunile din documentul de preluare ținând tot de modul abuziv în care aceștia au fost deposedați.
De altfel, în lumina art. 23.1 lit. d din Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 10/2001 în materia acestui act normativ special noțiunea de acte juridice care atestă deținerea proprietății la momentul preluării abuzive este foarte largă cuprinzând printre altele: istoric de rol fiscal, act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect că bunul respectiv aparținea persoanei respective.
Așa fiind Curtea apreciază ca fondate criticile potrivit cu care în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit că la momentul exproprierii era proprietar al imobilului din P, - - nr.34 alături de fratele său -.G, că unul din cele 4 apartamente care figurează în decretul de expropriate este și un spațiu comercial și că exproprierea a vizat și terenul aferent construcțiilor.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a notificatoarei, așa cum s-a menționat în precedentul prezentelor considerente imobilul în litigiu a fost coproprietatea tatălui și unchiului acesteia, ambii în prezent decedați, așa cum rezultă din actele de stare civilă aflate la dosar.
De pe urma defunctului a rămas ca unică moștenitoare -, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 197/02.09.1997 eliberat de Biroul Notarului Public.
Pe de altă parte, și în materia probei calității de moștenitor în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 există derogări în sensul că aceasta se face nu numai cu certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor ci și cu acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Ori, cu actele de stare civilă depuse la dosar a făcut dovada vocației succesorale la moștenirea și a unchiului său,
Mai mult decât atât și în lipsa acestei dovezi, în lumina dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Ori, nu s-a făcut dovada că pentru același imobil ar fi depusă cerere de restituire și o altă persoană îndreptățită sau care se pretindea îndreptățită.
Pentru motivele arătate Curtea constată fondate și criticile apelantei privitoare la reținerea de către prima instanță că autoarea sa nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită să solicite despăgubiri pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării.
În ceea ce o privește pe reclamată aceasta are calitate de legatar universal al notificatoarei în baza certificatului de legatar nr. 3 din 25.10.2007 eliberat de BNP G.
Având în vedere considerentele arătate în precedent, textele de lege menționate, precum și dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită apelul.
Pe cale de consecință Curtea urmează să schimbe în tot sentința și pe fond să admită cererea.
Așa fiind Curtea va constata dreptul reclamantei apelante de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în P, - -, nr. 4, fostă - nr. 34, compus din construcție formată din trei locuințe și un spațiu comercial și teren în suprafață de 552 mp identificat potrivit raportului de expertiză expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în B Cartier Episcopiei -.22 jud. B în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului P, cu sediul în P--4 jud.
Schimbă în tot Sentința civilă nr. 482 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admite cererea.
Constată dreptul reclamantei apelante de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în P, - -, nr. 4, fostă - nr. 34, jud. P, compus din construcție formată din trei locuințe și un spațiu comercial și teren în suprafață de 552 mp identificat potrivit raportului de expertiză expert.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 8.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
4 ex./06.11.2009
nr- Tribunalul Prahova - Secția civilă
R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait
