Speta Legea 10/2001. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 147/Ap Dosar Nr-
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Gilda
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul - împotriva sentinței civile nr. 187 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 6 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 12 noiembrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 187/2008 a Tribunalului Brașov s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Primăria Orașului, a fost dmisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Statul Român, reprezentat legal de Ministerului Economiei și Finanțelor și Municipiul P, reprezentat legal de Primar.
A fost respinsă, astfel cum a fost precizată, contestația formulată, în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatorii și, în contradictoriu cu intimatul Orașul prin Primar.
A fost anulată contestația formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestei intimate și a fost respinsă contestația formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimații Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul P, reprezentat legal de Primar, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Urmând procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr. 10 2001, contestatorii au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 20.12.2001, pe rolul Orașului, o notificare, prin care au solicitat a le fi restituit în natură imobilul, cu destinația de teren în suprafață de 476 mp. ce a aparținut numitului, imobil înscris în nr. 1310, sub nr. top. 13466 2 16. (filele 12-15 din dosarul nr. 2364 2003 al Tribunalului Brașov )
Prin dispoziția nr. 181 01.07.2003, emisă de intimatul Orașul, prin reprezentantul său legal, a fost respinsă notificarea formulată de contestatori în sensul celor mai sus arătate.
La adoptarea soluție sale, intimatul a reținut că, contestatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10 2001, întrucât, proprietarul inițial al imobilului revendicat a fost numita, iar nu antecesorul lor. ( fila 16 din dosarul nr. 2364 2003 al Tribunalului Brașov )
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 10∕2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar art.4 alin 2 din același act normativ stipulează că de prevederile Legii nr. 10∕2001 beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Aceste dispoziții legale au fost modificate prin Legea nr. 247∕2005, astfel că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10∕2001 republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate pot fi depuse până la soluționarea notificării.
Având în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi ce reglementează aplicarea în timp a legii civile, instanța se va raporta în analizarea contestației dedusă ei spre soluționare și la dispozițiile legale anterior menționate, deoarece conform regulilor juridice ce guvernează aplicarea legii civile în timp, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare, fără a putea fi considerată retroactivă, atât situațiilor juridice ce se vor naște, modifica sau stinge după această dată, cât și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul la care se realizează fiecare efect în parte.
În ceea ce privește actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, art. 22.1 lit. b din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10∕2001, statuează că acestea constau în certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
În speță, se reține că, bunul imobil din litigiu are următoarele date de carte funciară: cartea funciară nr. 15622, nr. top. 13466 2 16, iar el este situat administrativ în Orașul, fosta-.
Acest imobil nu a fost preluat de stat, în baza unui act al autorităților publice locale, așa cum au susținut contestatorii în considerentele contestației, ci, în temeiul sentinței civile nr. 4749 26 mai 1960 Tribunalului Popular al Orașului.
Prin contestația pe care au formulat-o contestatorii, au susținut că, evidențele de publicitate imobiliară nu sunt reale, deoarece, din anul 1947, antecesorul lor - - a dobândit calitatea de proprietar al imobilului din litigiu, solicitând, în acest sens, rectificarea acestor evidențe.
Această acțiune poate fi introdusă numai împotriva celui în favoarea căruia s-a făcut înscrierea respectivă, precum și împotriva succesorilor săi, indiferent dacă este vorba despre un succesor universal, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Față de această condiție de admisibilitate a acțiunii în rectificarea evidențelor de carte funciară, la termenul de judecată din data de 09.06.2006, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) din Codul d e procedură civilă, a pus în discuția părților necesitatea chemări în judecată a proprietarului de carte funciară, respectiv, a succesorilor în drepturi ai acestuia. ( filele 81- 82)
La termenul de judecată din data de 8.09.2006, contestatorii au arătat, prin reprezentantul lor în instanță, că nu sunt în măsură să facă dovada decesului proprietarului de carte funciară al imobilului din litigiu și nici nu pot indica moștenitorii acestuia pentru a completa contestația în sensul celor mai sus menționate, solicitând instanței acordarea unui nou termen de judecată.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de rectificare a evidențelor de carte funciară, relativă la chemare în judecată a proprietarului în favoarea căruia a fost întabulat dreptul a cărui radiere se solicită, respectiv succesorii în drepturi ai acestuia. Or, neîndeplinirea acestei cerințe face imposibilă rectificarea evidențelor de publicitate imobiliară, în sensul solicitat de contestatori.
Față de neconcordanța constatată cu privire la identificarea în regim de carte funciară a imobilului, instanța, în temeiul art. 129 alin. (4) Cod procedură civilă, a solicitat precizări contestatorilor și a stabilit în sarcina acestora obligația de a depune la dosarul cauzei copiile integrale și legalizate ale celor două cărți funciare mai sus indicate. (filele 9-10 și 86-87)
În ceea ce privește proprietarul tabular al imobilului ce are nr. topografic mai sus indicat, se reține că, în evidențele de carte funciară acest imobil apare ca fiind proprietatea numitei, cu cota de 1 2 parte și a numitei, de asemenea cu cota de 1 2 parte, dobândită cu titlu de cumpărare, conform actelor de carte funciară nr. 7411 1925 și nr. 7157 1938.
În contractul de vânzare - cumpărare, indicat de contestatori în considerentele contestație, în calitate de vânzător apare, născută, căsătorită. ( fila 6 din dosarul nr. 2364 2003 al Tribunalului Brașov )
Aceste afirmații ale contestatorilor nu au fost, însă, dovedite cu acte de stare civilă, pe baza cărora să se poată determina identitatea dintre cele două persoane.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile instituite de lege pentru rectificarea evidențelor de carte funciară, astfel cum au solicitat contestatorii.
În această situație sunt aplicabile principiile instituite de lege sub imperiul căreia s-a realizat întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, și anume, Decretul - Lege nr. 115 1938.
Conform evidențelor de carte funciară, antecesorul contestatorilor nu este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, astfel că, nu poate fi reținută calitatea acestuia de proprietar inițial al acestui imobil.
Așa fiind, tribunalul constată că, statuarea cuprinsă în dispoziția atacată, făcută în sensul că, contestatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului notificat, este conformă prevederilor Legii nr. 10 2001, pe care le-am redat anterior, motiv pentru care, va respinge, ca nefondată, contestația promovată de părțile menționate în contradictoriu cu intimatul Orașul, reprezentat legal de Primar.
Una dintre condițiile instituite de lege pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil este aceea ca aceasta să aibă capacitate procesuală de folosință, adică, aptitudine de a avea și de a-și asuma drepturi și obligații pe plan procesual.
Conform art. 91 din Legea nr. 215 2001 a administrației publice locale, Primăria este o structură funcțională, fără personalitate juridică. În aceste condiții, potrivit art. 41 alin. ( 1) Cod procedură civilă, ea nu poate figura ca parte într-un proces civil.
Așa fiind, instanța, în temeiul art. 137 alin. (1) din Codul d e procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite excepția analizată și, pe cale de consecință, în temeiul art. 43 alin. (2) raportat la art. 161 alin. (2) Cod procedură civilă, va anula contestația formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata menționată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților față de care contestatorii au extins contestația, și anume, Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul P, reprezentat legal de Primar, tribunalul constată că aceasta este, la rândul ei, întemeiată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Așa cum am arătat, nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit că succesiunea rămasă după persoana mai sus indicată este vacantă și că ea revine statului sau Municipiului P, astfel că, chemarea în judecată a intimaților menționați nu este justificată, în condițiile în care aceștia nu sunt titularii obligației în raportul juridic supus judecății.
Așa fiind, tribunalul, pentru motivele arătate, în temeiul art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, a admis și această excepție și, în consecință, a respins contestația pe care contestatorii au formulat-o în contradictoriu cu intimații Statul Român și Municipiul P, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul - solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a statului român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și prin Municipiul P prin Primar, precum și admiterea contestației, în sensul restituirii terenului în natură.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că statul român este culegătorul succesiunii vacante de la data deschiderii succesiunii, atât Statul Român cât și Municipiul P au calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens sunt dispozițiile art. 680 Cod civil, precum și art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Lipsa moștenitorilor este probată, termenul de acceptare a moștenirii este de mult trecut, motiv pentru care succesiunea numitei este vacantă, iar statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor este proprietarul bunurilor.
Din dispozițiile art. 67 alin. 1 al Legii nr. 215/2001, primarul nu are capacitate de folosință în nume propriu, ci în calitate de reprezentant. Decizia primită este emisă și transmisă de primărie, iar Primarul a răspuns la notificare în calitate de reprezentant al Primăriei.
Contestatorul a susținut că imobilul ce a aparținut antecesorului este înscris în CF 1310 sub nr. top 13466/2/16. Această identificare apare și în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1477. în susținerea notificării au depus un extras CF cu nr. 15622 Același nr. top este trecut în ambele cărți funciare, pe versoul contractului încheiat de către, apoi dreptul de proprietate s-a intabulat în. Astfel, în același act apar ambele numere de carte funciară. este una și aceeași persoană cu.
În conținutul actului nr. 1474/1947 apare mențiunea potrivit căreia, născută, fostă căsătorită
Se mai arată că imobilul este intrat în patrimoniul statului fără titlu, motivul pentru care ar trebui să fie restituit în deplină proprietate și posesie.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 2833/2001 a vândut 51% din imobilul menționat lui. În acest moment deține 49% din imobil iar 51%.
Intimatul Municipiul B prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel, instanța constată că apelul este nefondat.
Pentru a stabili calitatea procesuală pasivă a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, era necesară dezbaterea succesiunii prin declararea vacanței succesorale, pe cale judecătorească.
În lipsa unui certificat de vacanță succesorală sau a unei hotărâri judecătorești care să constate existența vacanței succesorale, Statul Român sau Municipiul P nu pot fi beneficiarii succesiunii vacante după proprietarul tabular.
Prin sentința civilă nr. 4929/2007 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă a fost respinsă acțiunea contestatorului, prin care solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei și vacanța succesiunii de pe urma acesteia ca fiind introdusă de o persoană care nu are calitate procesuală activă.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești se statuează că numai Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea să promoveze o acțiune privind constatarea existenței unei succesiuni vacante în lipsa unui certificat eliberat în acest sens.
Pe de altă parte, imobilul în litigiu este situat în orașul, deci în afara limitelor unității administrativ teritoriale a Municipiului
Prin urmare atât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Municipiul P prin Primar, nefiind titularii obligației în raportul juridic supus judecății, nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a reținut, în mod corect, neconcordanța existentă în cartea funciară indicată de contestatori și cea menționată în actele translative de proprietate invocate în susținerea cererii, precum și între titularul dreptului de proprietate al imobilului în litigiu indicat în cartea funciară și persoana care a avut calitatea de parte contractantă în aceste acte juridice.
Imobilul care a aparținut antecesorului lor este înscris în CF nr. 1310, identificare care apare și în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1477/11.04.1947. această carte funciară a cărei rectificare au solicitat-o nu a fost depusă la dosarul cauzei, singura carte funciară în care apare numărul topografic 13466/2/16, are numărul 15622
Relativ la identitatea celor două persoane menționate în evidențele de carte funciară, ca având calitatea de coproprietari ai imobilului în litigiu - respectiv cu cota de parte și cu cota de parte - nu a fost dovedită cu acte de stare civilă, pe baza cărora să se poată determina identitatea lor. Relevantă este însă împrejurarea că a fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilului care a trecut în proprietatea statului, prin actul de preluare, reprezentat de sentința civilă nr. 4749/26 mai 1960 Tribunalului Popular al Orașului. Or, atâta timp cât în evidențele de publicitate imobiliară este înscris un drept de proprietate în favoarea unei persoane, se prezumă că acesta este titularul acelui drept.
Întrucât antecesorul apelantului nu este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în mod întemeiat instanța de fond a reținut că statuarea cuprinsă în decizia nr. 181/2003, este conformă prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul că, contestatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului.
Față de considerentele relevate, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, apelul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul contestator împotriva sentinței civile nr. 187/23.05.2008 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- -
Grefier,
-
Red. - 3.12.08
Dact. - 9.12.08
8 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Gilda
