Speta Legea 10/2001. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 148A
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 434/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - reclamant, reprezentat de avocat care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 95723/09.06.2009 și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul - pârât a fost citat cu copia motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită încuviințarea probei cu expertiza tehnică, arătând că în cadrul acestei probe se poate stabili valoarea despăgubirilor.
Reprezentantul intimatului - pârât se opune încuviințării probei cu expertiză formulată de apelantul - reclamant.
Curtea deliberând asupra cererii de probatorii formulată de apelantul - reclamant, apreciază că aceasta urmează a fi respinsă în considerarea dispozițiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005, art.16, Cap. V, ca nefiind utilă și pertinentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 434/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 90.000 Euro pentru apartamentul nr. 16 situat în B-, -.A,.1, sector 6. Cu cheltuieli de judecată. depune chitanța nr. 74/09.06.2009, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul intimatului pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 434/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca neîntemeiat.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 13.10.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General și a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru apartamentul nr. 16, situat în B,-, - 1,. A,. 1, sector 6. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că imobilul situat la adresa menționată mai sus a fost proprietatea autoarei acesteia, conform contractului de construire nr. 8724/12.09.1969. Acesta a trecut în proprietatea statului prin decizia Consiliului Popular al Municipiului B nr. 2048/30.12.1981, în baza Decretului nr. 223/1974. Reclamantu1 a susținut că este unicul moștenitor al autoarei sale, conform certificatului de moștenitor nr. 10 VI 341/2001.
S-a mai arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, a formulat notificarea nr. 301/2001, prin care a solicitat să-i fie restituit acest imobilul, însă nu a primit nici un răspuns până în prezent.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute pe art. 11 alin. 6, art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea cererii formulate, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea nr. 301/29.06.2001; contractul nr. 8724/12.09.1969 și procesul-verbal de predare-primire-recepție din 19.02.1970; certificatul de moștenitor nr. 10 VI 341/2001.
La data de 13.11.2008, pârâtul Municipiul B prin Primarul General a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
La dosarul cauzei s-a mai depus adresa nr. 295/04.03.2009, emisă de SA.
La termenul de judecată din data de 19.03.2009, reclamantul, prin avocat, la cererea tribunalului, și-a precizat oral cererea de chemare în judecată, arătând că obiectul acesteia este obligarea pârâtului la plata către acesta a despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul în litigiu, iar aceste despăgubiri să fie stabilite printr-o expertiză dispusă de către tribunal, în cadrul probei cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în limita prevăzută de art. 129 alin. 6 din pr.civ. tribunalul constată că cererea formulată de reclamantul neîntemeiată și o va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 13.10.2008 și precizată oral la data de 19.03.2009, reclamantul a solicitat tribunalului să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, obligarea pârâtului Municipiul B prin Primarul General la plata despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul situat în B,-, -. A,. 1, sector 6, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul reține că acest imobil a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, iar apoi a fost vândut numitei, în baza Legii nr. 112/1995 (adresa nr. 295/04.03.2009, emisă de SC SA).
Reclamantul a formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare, prin care a solicitat "plata prin echivalent a apartamentului" menționat mai sus.
Această notificare nu a fost soluționată.
Prin cererea ce constituie obiectul prezentului dosar, reclamantul nu solicită tribunalului să soluționeze pe fond această notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, ci solicită să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubiri lor ce i se cuvin pentru acest apartament, iar cuantumul acestor despăgubiri să fie stabilit printr-o expertiză tehnică construcții care să fie efectuată în fața tribunalului, în cadrul probei cu înscrisuri. Această precizare a fost făcută de reclamant și oral la termenul de judecată din data de 19.03.2009.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 129 alin. 6 din pr.civ. conform cărora "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", precum și în raport de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII, tribunalul consideră că cererea formulată de reclamantul este neîntemeiată.
Dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, lege nouă, de imediată aplicare.
Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și urm. din Hotărârea Guvernului României nr. 1095/2005 instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Întrucât, în planul dreptului intertemporal, toate aceste dispoziții, de imediată aplicare, sunt imperative, iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare. Ca atare, pretențiile reclamantului la plata despăgubirilor, în condițiile legii vechi, sunt nefondate.
Cererea formulată de reclamant, prin avocat, în cadrul concluziilor orale pe care acesta le-a susținut la acordarea cuvântului pe fondul cauzei, constituie o modificare a obiectului cererii deduse judecății și, conform art. 132 alin. 1 din pr.civ. este tardiv formulată și tribunalul nu o primește, ținând cont și de dispozițiile prevăzute de art. 129 alin. 6 din pr.civ.
În consecință, pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor legale menționate, tribunalul va respinge cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin primarul general ca neîntemeiată.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru apartamentul nr. 16 situat în B,-, - 1, se. A,. 1, sector 6.
În motivarea cererii de apel, apelantul a susținut că potrivit acțiunii introductive, a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru apartamentul nr. 16 situat în B,-, - 1, se. A,. 1, sector 6.
Notificarea formulată în anul 2001 nu a fost soluționată până la data introducerii acțiunii.
În întâmpinarea depusă de pârât, acesta nu a arătat că nu ar fi depus actele necesare soluționării notificării.
Cu toate acestea, pârâtul a refuzat să-i soluționeze notificarea și să-i stabilească despăgubirile în raport cu valoarea actuală de circulație a imobilului.
Pentru acest motiv, în vederea soluționării cauzei, a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize tehnice construcții, în vederea stabilirii despăgubirilor ce i se cuvin.
Instanța de fond a considerat că în raport cu solicitările din acțiunea introductivă administrarea acestei probe ar reprezenta o modificare a acțiunii.
Instanța a considerat că modificarea acțiunii ar fi tardivă și i-a respins proba solicitată și acțiunea ca neîntemeiată.
Ori, în condițiile în care a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, cuantumul acestor despăgubiri nu poate fi stabilit decât printr-o expertiză tehnică de specialitate.
Prin solicitarea administrării acestei probe, nu se poate considera că și-ar fi modificat acțiunea, această probă fiind solicitată chiar prin acțiunea introductivă.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, apelantul susține că a solicitat soluționarea notificării pe fond, în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor, în baza Legii nr. 10/2001, instanța de fond interpretând în mod greșit acțiunea, în sensul că nu a fi solicitat soluționarea pe fond a notificării.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată apelul ca fiind fondat, potrivit celor ce urmează:
Analiza cererii de chemare în judecată și a cererii formulate oral, la termenul din 19.03.2009, considerată de prima instanță ca având caracter modificator a urmărit, astfel cum rezultă în mod explicit, sancționarea modului în care intimata pârâtă s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în contextul în care reclamantul a formulat notificare înregistrată la data de 3.07.2001 la Prefectura Municipiului B, fără ca până la acest moment să primească vreun răspuns din partea entității investită cu soluționarea acesteia.
Respingerea cererii de chemare în judecată, de către prima instanță, în raport de această situație, ce nu este conformă dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în sensul că răspunsul ce urma a fi comunicat persoanei îndreptățite trebuia să se încadreze în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin.1 din lege, face ca însăși existența acestei obligații legale să fie pusă sub semnul îndoielii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a urmărit recunoașterea drepturilor sale și obligarea în consecință a pârâtei la respectarea dispozițiilor legale.
Din această perspectivă, prima instanță a privit într-o manieră extrem de rigidă conținutul cererii de chemare în judecată, nefiind preocupată de a da curs solicitării reclamantului, în limita dispozițiilor legale și potrivit competenței ce revine secției civile a tribunalului în cauzele privitoare la soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Deși corectă sub aspectul motivării respingerii cererii de obligare a pârâtului la despăgubiri, prin raportare la dispozițiile legii în forma modificată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prima instanță era datoare să constate ca la momentul soluționării cererii reclamantului, obligațiile de a căror îndeplinire depinde acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, nu au fost îndeplinite de către pârâtul intimat, aspect deosebit de important în raport de conținutul concret al cererii de chemare în judecată, în care reclamantul reclamă în principal neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina entității investite cu soluționarea notificării de a emite o decizie/dispoziție de admitere sau respingere a acesteia și aceasta după trecerea unui interval de timp de aprox. 9 ani de la intrarea în vigoare a legii.
Prin urmare, interpretând cererea reclamantului, în limitele de competență ale instanței civile, de o manieră care să dea satisfacție dreptului reclamat în instanță, constatând că acesta a făcut dovada comunicării notificării și depunerii tuturor actelor necesare soluționării acesteia, Curtea va admite apelul declarat în cauză, urmând a dispune schimbarea sentinței, în raport de cele ce urmează:
Astfel, Curtea reține că reclamantul a formulat în termen notificarea comunicată pârâtului intimat, la care s-a format dosarul nr. 41432/2001, solicitând plata în echivalent a apartamentului nr. 16 din B,-, - 1, sector 6, preluat de stat fără plată, la 1.01.1980, în baza Decretului nr. 223/1974, astfel cum rezultă din adresa SA aflată la fila 31 din dosarul primei instanțe.
Apartamentul a fost preluat de către stat de la autoarea reclamantului, titulară a contractului de construire nr.8724 din 12.09.1969 și a procesului verbal de predare primire din 18.02.1970, filele 27 și 34.
Decizia de preluare a imobilului de către stat a fost constată nulă, potrivit sentinței civile nr.13790/15.11.1999 a Judecătoriei sectorului 6 B, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3106 din 6.10.2000 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a civilă (fila 41 și următoarele).
Deși aceste acte se regăsesc în dosarul notificării, făcând dovada deplină a calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pârâtul nu a răspuns notificării ce i-a fost adresată în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin.1 și nici nu poate justifica întârzierea emiterii unei dispoziții, câtă vreme nu i-a comunicat reclamantului necesitatea de a mai depune acte în completarea dosarului, astfel încât apărările formulate în fața primei instanțe pornind de la o presupusă neîndeplinire de către însuși reclamant a vreunor obligații legale este în mod evident menită să perpetueze o stare de lucruri neconformă dispozițiilor legale.
În raport de aceste constatări, văzând că în cauză reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii, că asemenea măsuri nu i-au fost acordate până în prezent și că pârâtul nu a emis o decizie în sensul dispozițiilor art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001, având în vedere situația juridică actuală a apartamentului, vândut în baza Legii nr. 112/1995(fila 62), va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga intimatul să emită o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul - apartament nr. 16 situat în B,-, - 1, se. A,. 1, sector 6. în favoarea reclamantului.
În raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, în ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor datorate de stat pentru imobilul în cauză, Curtea va dispune în baza art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și a art. 13 alin.1 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, cap. 3, obligarea intimatului să înainteze dispoziția și actele aflate la dosarul de notificare Secretariatului Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu respectarea acestor dispoziții, apreciind că în acest fel, pretențiile reclamantului își găsesc rezolvarea concretă în planul dreptului, în limitele obligațiilor ce îi revin pârâtului în baza Legii nr. 10/2001.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga paratul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant, cu domiciliul ales în B,-,.19,.2,.7,.100, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 434/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B-, sector 5.
Schimbă în tot sentința, în sensul că:
Admite în parte cererea.
Obligă intimatul să emită o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul -. 16 situat în B,-, - 1,. A,. 1, sector 6, în favoarea reclamantului.
Obligă intimatul să înainteze dispoziția și actele aflate în dosarul de notificare, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Obligă intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.red.
4 ex./11.11.2009
Jud Fond Secția a III-a Civilă
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile
