Speta Legea 10/2001. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.149/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate decontestatorul și de intimatul MUNICIPIUL PRIN PRIMARîmpotriva sentinței civile nr.204/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 6 iunie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2008, 11 noiembrie 2008 și apoi la 18 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.204/D din 6.06.2008 a Tribunalului Brașova fost dmisă în parte, astfel cum a fost precizată, contestația, formulată în temeiul Legii nr.10/2001, de contestatorul -, domiciliat în Otopeni, str. "-" nr. 3, județul I, reprezentat în instanță de avocat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul, reprezentat legal de Primar, reprezentat în instanță de consilier juridic, și, în consecință:
S-a anulat dispoziția nr.1217/26.10.2006, emisă de intimat, prin reprezentantul său legal.
A obligat intimatul să emită, prin reprezentantul său legal, în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, o nouă dispoziție prin care să restituie în natură contestatorului suprafața de 1860 mp. din imobilul teren, în suprafață totală de 5490,40, situat în Municipiul, str. -, înscris în nr.9331, sub nr. top 38/1/2/2, 3949/11/2 și prin care să acorde acestuia în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru suprafața de 3.630,40 mp. din imobilul mai sus identificat, în valoare de 411.716 euro, o suprafață egală ca valoare din imobilul, cu destinația de pășune, situat în extravilanul Municipiului care figurează la pozițiile 361-362 în lista bunurilor ce fac parte din domeniul privat al intimatului.
A respins restul pretențiilor formulate de contestator.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că imobilul din litigiu face parte din categoria imobilelor a căror situație juridică este reglementată de art.10 din Legea nr. 10/2001, fiind un imobil pe care au fost edificate construcții după data preluării lui de către stat. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, contestatorul este îndreptățit să obțină restituirea în natură a părții din imobil care este liberă, neafectată de construcții, și măsuri reparatorii în echivalent pentru partea din acest imobil pe care sunt amplasate clădirea Școlii Generale nr. 2 din și anexele acesteia, necesare desfășurării procesului de învățământ.
Sub acest aspect, tribunalul s-a raportat la suprafața de carte funciară a imobilului din litigiu, întrucât, niciuna dintre părțile prezentului litigiu nu a învestit instanța cu o cerere de rectificare a acestei suprafețe, iar, în acest sens, constată că, suprafața ce poate fi restituită în natură contestatorului din imobilul în litigiu este de 1860 mp. astfel cum s-a stabilit în primul răspuns pe care expertul în specialitatea topografie l-a dat obiecțiunilor încuviințate de instanță la concluziile raportului de expertiză, pe care l-a efectuat.
În acest sens, este de menționat că, prin concluziile scrise pe care le- formulat, contestatorul a solicitat ca, măsura restituirii în natură să opereze pentru o suprafață de 3258, 50 mp, raportându-și solicitarea promovată în acest sens la un al doilea răspuns pe care expertul în specialitatea menționată l-a dat la obiecțiunile încuviințate de instanță. (filele 52-54)
În ceea ce privește această solicitare, instanța a reținut, în primul rând, că ea a fost formulată după închiderea dezbaterilor. Apoi, tribunalul a reținut că solicitarea formulată de contestator în sensul celor mai sus arătate nu poate fi admisă, deoarece, statuările cuprinse în cel de al doilea răspuns pe care expertul în specialitatea topografie l-a dat obiecțiunilor încuviințate de instanță la raportul de expertiză pe care l-a întocmit, realizează o variantă de determinare a suprafeței libere din imobil în litigiu ce include și o parte din suprafața aferentă construcțiilor cu destinația de magazie și post trafo și o parte din suprafața ce face parte din terenul de sport al școlii. Este de subliniat că, expertul realizat o identificare a suprafeței de teren liberă din imobilul în litigiu, conform celor mai sus menționate, bazându-se în mod exclusiv pe opțiunea exprimată de contestator. Or, așa cum s-a arătat, probele ce au fost administrate în cauză au atestat că suprafața ce este necesară pentru desfășurarea activității școlare este de 3630,40 mp. În cauză nu a fost administrată nicio probă de natură a atesta dezafectarea unora dintre anexele Școlii Generale nr. 2 și nici faptul că terenul de sport al acesteia este mai mare decât cel care ar putea asigura o desfășurare normală a activității școlare.
În ceea ce privește suprafața de teren pentru care nu poate opera măsura restituirii în natură, tribunalul a constatat, așa cum s-a arătat, că, contestatorul este îndreptățit să obțină pentru aceasta măsuri reparatorii în echivalent, iar, în acest sens a reținut următoarele:
Art.1 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 prevede că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură în condițiile prezentei legi", iar alin.(2) al aceluiași text de lege stipulează că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea, art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001 dispune că "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.25 alin.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în condițiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Dispozițiile legale precizate reglementează modalitatea de restituire a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a Legii nr.10/2001, consacrând principiul restituirii în natură a acestor imobile și, totodată, instituie o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent, ce se acordă, în cazul în care restituirea în natură a acestor imobile nu este posibilă.
Astfel, prevederile legale mai sus-menționate, instituie în sarcina entității învestită, potrivit legii cu soluționarea notificării, obligația ca mai întâi să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii și doar, în cazul în care, persoana îndreptățită nu își exprimă acordul pentru instituirea acestei măsuri reparatorii prin echivalent, sau când această măsură reparatorie prin echivalent nu poate opera din motive obiective, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ca măsură reparatorie prin echivalent.
De asemenea, prevederile art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001, stabilesc pentru entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării obligația de a motiva, prin decizia sau, după caz, prin dispoziția pe care o emite, alegerea uneia dintre măsurile reparatorii prin echivalent, ca modalitate de restituire a imobilului cu privire la care a fost formulată notificarea.
În speță, intimatul Municipiul nu a arătat, în dispoziția atacată, care au fost considerentele pentru care nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001, propunând în mod direct contestatorului ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cadrul procesului, partea menționată și-a fundamentat poziția procesuală pe faptul că nu deține bunuri sau servicii ce ar putea fi oferite contestatorului în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent.
Tribunalul a înlăturat această apărare, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pentru determina situația bunurilor imobile aflate în domeniul privat al intimatului, instanța a stabilit în sarcina părții menționate obligația de a depune la dosarul cauzei lista, pe care era obligat să o întocmească lunar, conform dispozițiilor art.1 alin.(5) din Legea nr.10/2001, precum și inventarul bunurilor imobile, aflate în domeniul său privat, cu indicarea situației juridice a acestora.
În îndeplinirea acestor obligații, intimatul a depus la dosarul cauzei actul aflat la fila 126, prin care a învederat că nu deține bunuri sau servicii, care să poată fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent. De asemenea, în îndeplinirea acestor obligații, partea menționată a depus la dosar actele aflate la filele 135-224 și 299-300, care atestă care sunt bunurile imobile ce fac parte din domeniul său privat și situația juridică a acestora.
În cadrul procesului, contestatorul a exprimat opțiunea ca măsura compensării să opereze față de imobilul cu destinația de pășune, situat în extravilanul Municipiului și care este evidențiat la pozițiile 361-362 din lista bunurilor imobile, ce fac parte din domeniul privat al intimatului.
Sub acest aspect, este de menționat că, pe parcursul desfășurării procesului a fost acordat, la cererea părților, un termen, întrucât acestea și-au exprimat dorința de a soluționa pe cale amiabilă litigiul, prin acordarea către contestator, în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, imobilului cu destinația de pășune. Intimatul și-a exprimat disponibilitatea de a acorda contestatorului acest bun în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru imobilul notificat, însă, finalizarea pe cale amiabilă a litigiului nu a fost posibilă din cauza inexistenței, la data exprimării acestei opțiuni, a unor expertize de identificare și evaluare a celor două imobile ( respectiv, cel notificat și cele cu destinația de pășune)
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a reținut că soluția de neacordare a măsurii reparatorii în echivalent, ce constă în compensarea cu alte bunuri imobile, este nelegală și netemeinică, astfel că, ea a fost înlăturată de instanță.
Așa fiind, față de cele arătate, tribunalul, în temeiul art. 26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, a anulat dispoziția contestată și l-a obligat pe intimat să emită, prin reprezentantul său legal, în condițiile reglementate de actul normativ menționat, o nouă dispoziție, prin care să restituite în natură contestatorului suprafața de 1860 mp. din imobilul în litigiu și prin care să acorde acestuia în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru suprafața de 3630, 40 mp. din acest imobil, în valoare de 411.716 Euro, o suprafață egală ca valoare din terenul cu destinația de pășune.
Sub acest aspect, este de menționat că, prin raportul de expertiză în specialitatea topografie și prin completările ulterioare ale acestuia, a fost realizată și o dezmembrare a imobilului în litigiu, în raport de suprafața care poate face obiectul restituirii în natură și în raport de suprafața pentru care această măsură reparatorie nu poate opera.
Părțile litigiului nu au învestit instanța cu o pretenție formulată în sensul dezmembrării imobilului din litigiu, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, instanța nu poate dispune în acest sens. Desigur că, cu ocazia emiterii noii dispoziții de restituire, conform dispozițiilor instanței, intimatul se va raporta și la lucrările de expertiză, efectuate în cadrul prezentului proces și va identifica și în regim de publicitate imobiliară suprafața de teren, ce s-a dispus a fi restituită în natură contestatorului.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului, formulată în sensul constatării apartenenței bunului imobil din litigiu la bunurile imobile ce formează obiectul de reglementare Legii nr.10/2001, instanța a reținut următoarele considerente:
Conform art.111 Cod procedură civilă, instanța poate constata doar existența sau inexistența unui drept. Chiar dacă s-ar fi admis că, solicitarea contestatorului, promovată în sensule celor arătate, face parte din categoria unor situații juridice, a căror existență poate fi constatată pe calea acțiunii reglementate de textul de lege menționat, ea nu poate fi admisă.
În acest sens, instanța a constatat că, în cadrul contestației reglementată de art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, instanța a realizat un control al legalității dispoziției prin care a fost soluționată notificarea, promovată în condițiile acestui act normativ, iar acest control vizează aspectele pentru care a fost respinsă notificarea.
În speță, s-a reținut că, prin dispoziția pe care a emis-o, intimatul a statuat că bunul imobil în litigiu face parte din categoria imobilelor ce formează obiectul de reglementare al Legii nr.10/2001, fiind preluat în mod abuziv, de stat, în perioada de referință a legii. De asemenea, prin această dispoziție, intimatul a reținut și îndreptățirea contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001. Or, în aceste condiții, față de dispozițiile art.26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001, statuarea de către instanță asupra unor aspecte ce nu au fost contestate în cadrul etapei prealabile a procedurii speciale reglementată de acest act normativ, nu se justifică.
Așa fiind, instanța a respins această pretenție formulată de contestator.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți considerând-o netemeinică și nelegală.
Municipiul - prin primar critică în apel hotărârea sub aspectul restituirii în natură a terenului solicitând acordarea unui teren în compensare din imobilul cu destinația pășune situate în extravilanul localității, întrucât este periclitată activitatea școlară.
Contestatorul în apel a criticat hotărârea pe motivul neacordării unei suprafețe mai mari din terenul ce aparține de școala generală, posibil conform completării la raportul de expertiză întocmit de expertul, iar pentru diferență acordarea în compensare a unei suprafețe din terenul pășune din extravilanul localității.
Municipiul - prin primar a depus întâmpinare prin care a combătut motivele de apel ale contestatorului.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
1. Apelul Municipiului nu este fondat.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
Prin chiar art.1, legea instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada de referință, regulă preluată și în art.9 care dispune că imobilele preluate în mod abuzivindiferent în posesia cui se află în present, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituie și liberă de orice sarcini.
Potrivit textelor, ori de câte ori restituirea în natură este posibilă, entitatea care soluționează notificarea este obligată să o dispună prin decizie, respectiv dispoziția prevăzută de art.25, alin.1 din Legea nr.10/2001.
Prin excepție, dacă restituirea în natură nu este posibilă, se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ce constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii, sau despăgubiri în condițiile legii speciale (Titlul VII din Legea nr.247/2005).
Din raportul de expertiză întocmit de expertul rezultă că restituirea în natură a terenului în discuție este posibilă, astfel că solicitarea din apel dea se dispune compensarea ca măsură prin echivalent, nu este legală, neavând importanță că terenul se află în posesia unei școli, după cum se va arăta mai jos.
2. Este fondat apelul contestatorului.
Potrivit art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr.2 lit.a, (pct.1 - imobile ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat - grădinițe, școli, etc. ), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate și social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii dispoziției sau deciziei.
Conform textului în vigoare la data emiterii dispoziției în prezent atacate, chiar dacă imobilul are o afectațiune specială, cum este situația din speță, respectiv o școală, dacă restituirea în natură este posibilă, măsura se impune, chiar dacă imobilul este necesar și afectat exclusiv și nemijlocit activității școlare.
În acest caz se instituie obligația pentru proprietar la a menține afectațiunea pe perioada determinată de lege. Dacă imobilul nu este necesar, afectat exclusiv și nemijlocit activității școlare, această obligație nu este instituită. Esențial este că în ambele situații obligația de restituire în natură se impune entității care soluționează notificarea, dacă măsura este posibilă.
Prin urmare, susținerile din apelul intimatului privind perturbarea activității nu au suport legal.
Din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul (filele 344 - 348 dosar tribunal) rezultă că poate fi restituită în natură suprafața de 3258,50 mp cu nr. top nou (38/1/2/2, 3949/11/2)/2 (suprafața de 3433,70 mp diminuată cu 5,1%) descrisă ca fiind teren ce include construcție, transformator electric, magazie, parte din teren cu destinația de teren de sport), astfel că în baza textelor de lege susamintite, se va dispune obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții. Cu privire la existența transformatorului electric și a magaziei, intimatul nu a adus nici o critică în apel și mai mult, din înscrisul eliberat sub nr.708 - 7267 din 22.09.2008 de (fila 41 dosar curte de apel) rezultă că poate fi mutat, iar magazia reprezintă o construcție neautorizată și deci prevederile art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, ce impun restituirea terenului în acest caz, sunt pe deplin aplicabile.
Pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de construcția școlii și teren de sport, zona și teren neconstruit, cu nr. top nou (38/1/2/2, 3949/11/2)/1, rezultat în urma dezmembrării, ținând cont și de acordul contestatorului exprimat prin cererea de apel, se va dispune obligarea intimatului la emiterea dispoziției de acordare a măsurii compensării din terenul pășune situat în extravilanul Municipiului.
Față de considerentele expuse curtea reține că apelul contestatorului este fondat astfel că sentința primei instanțe va fi schimbată în parte, potrivit art.296 Cod procedură civilă, în sensul arătat în considerentele prezentei decizii și va respinge apelul intimatului ca nefondat.
Din dispozitivul sentinței se înlătură dispozițiile privitoare la mărimea suprafeței acordate și cea prin care s-a respins solicitarea de restituire a suprafeței majorate și care a fost acordată prin prezenta decizie, păstrându-se dispoziția de anulare a dispoziției atacate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimatul Municipiul - prin primar împotriva sentinței civile nr.204/D din 6.06.2008, a Tribunalului Brașov.
Admite apelul declarat de contestatorul împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul că:
1. Obligă intimatul Municipiul - prin primar să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură terenul în suprafață de 3258,50. teren construit și neconstruit, înscris în 9331 nr. top nou 38/1/2/2, 3949/11/2, totul per 2;
2. Obligă intimatul Municipiul - prin primar să emită o nouă dispoziție prin care să dispună acordarea de măsuri reparatorii, prin compensare, pentru suprafața de 2056,70. cu nr. top nou 38/1/2/2, 3949/11/2 totul per 1 o suprafață egală ca valoare din suprafața teren pășune aflată în domeniul privat al Municipiului, identificată și evaluată, prin raportul de evaluare proprietăți imobiliare întocmit de expertul.
Expertizele întocmite de experții și fac parte integrantă din prezenta decizie.
Înlătură din dispozitivul sentinței prevederile referitoare la obligația emiterii dispoziției pentru suprafețele de 1860. și respectiv 3630,40. și de respingere a pretenției pentru diferențele de suprafață acordate prin prezenta decizie.
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /20.11.2008
Dact./08.12.2008
- 6 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Dorina Rizea, Cristina Năpar
