Speta Legea 10/2001. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 149/Ap
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - SRL B împotriva sentinței civile nr. 180/12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 3 2009 și apoi pentru 8 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.180/12.06.2009, Tribunalul Brașov admis contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii, și, în contradictoriu cu intimata AL. și, în consecință:
A anulat decizia nr. 697/29.09.2008, emisă de intimată.
A obligat intimata să emită, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă decizie prin care să restituie în natură contestatorilor spațiile, care nu au fost înstrăinate din imobilul situat în B,-, înscris în nr. 3878 B, sub nr. top 616 și prin care să facă contestatorilor o ofertă de restituirii în echivalent a spațiilor din acest imobil, care au fost înstrăinate.
A respins cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele La data de 17.10.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, în calitate de unic acționar al societății comerciale,Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." a înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul Municipiului B, o notificare prin care a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul situat în B,-, înscris în nr. 3878 B, sub numerele topografice 3878 și 6161. ( fila 83)
Notificarea astfel formulată a fost însușită de succesorii în drepturi ai titularului său, care sunt contestatorii din prezentul litigiu, și a fost soluționată prin decizia atacată de către intimată, ca urmare a trimiterii ei spre competentă soluționare acesteia, de către entitatea pe rolul căreia a fost inițial înregistrată.
Prin decizia nr. 697/29.09.2008, intimata a respins notificare formulată de antecesorul contestatorilor și continuată de aceștia, motivat de faptul că, părțile menționate nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și art. 4 din Legea nr. 10/2001, aceasta deoarece, bunul imobil notificat nu a fost preluat de către stat din patrimoniul societății la care era acționat antecesorul lor ( filele 5-6)
Raportat la materialul probator ce a fost administrat în cauză, tribunalul reține că statuarea pe care intimata a făcut-o în sensul celor mai sus expuse este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed:
Din copia integrală a cărții funciare nr. 3878 B, rezultă că imobilul din litigiu înscris sub nr. top. 6161, compus din casă de piatră cu 5 încăperi și C de 460,8 mp, a constituit obiectul dreptului de proprietate al societății "Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." ( fosta societate & "), fiind dobândit de aceasta cu titlu de cumpărare, la data de 7 mai 1934.
Din actele aflate la filele 120-125 precum și din actul aflat la fila 130 din dosar rezultă că antecesorul contestatorilor - a fost acționar majoritar la,Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea .".
La data de 11 august 1948, Ministerul Finanțelor a emis o adresă către societatea,Prima "societate de asigurări- prin care a adus la cunoștința acestei că s-a dispus ca patrimoniul societății, Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." să fie cesionat către, Prima "societate de asigurări.
În temeiul acestei dispoziții a Ministerului Finanțelor, la data de 29 august 1948, între cele două societăți de asigurare mai sus indicate a fost încheiat un contract de concesiune în temeiul căruia patrimoniul societății, Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." a fost cedat către, Prima "societate de asigurări.
În cuprinsul acestui contract se specifică în mod expres că, cesiunea de portofoliu se face după dispoziția autorităților și în interesul asigurărilor, - cu titlu de naționalizare", astfel că, Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." nu este îndreptățită să primească nicio sumă de bani cu titlu de despăgubire.
În temeiul acestui act de concesiune în evidențele de carte funciară au fost efectuate cuvenitele mențiuni, care au vizat, printre altele, și întabularea în favoarea societății, Prima " societate de asigurări a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu.
La data de 6 mai 1952, în evidențele de carte funciară, în temeiul unei decizii a Ministerului d e Finanțe asupra imobilului ce a constituit inițial proprietatea societății, Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." și care, așa cum am arătat a trecut în patrimoniul societății, Prima "societate de asigurări a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea Întreprinderii de Asigurări Generală și Lichidare din
La data de 28iunie 1965, în cartea funciară nr. 3878 Baf ost intabulat dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în această carte funciară sub nr. top. 6161, care este imobilul în litigiu, drept pe care acesta l-a dobândit cu titlu de naționalizare.
Ca urmare a trecerii imobilului din litigiu în proprietatea statului, conform celor mai sus arătate, acesta a fost dezmembrat pe unități locative, iar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 112/1995, au fost înstrăinate 9 dintre apartamentele ce intră în compunerea acestuia cu atribuirea în proprietate către subdobânditori, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/1991, a terenului aferent acestora, în timp ce, un apartament și un spațiu cu altă destinației decât aceea de locuință formează obiectul material al unor contracte de închiriere.
Din starea de fapt mai sus expusă, rezultă că, preluarea imobilului din litigiu din patrimoniul societății, Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ." s-a făcut cu titlu de naționalizare, în conformitate cu dispozițiile date de autoritățile statului în temeiul Legii nr. 119/1948, semnificative sub acest aspect fiind mențiunile existente în contractul ce concesiune perfectat la data 29 august 1948, pe care le-am redata anterior.
Așadar, statuarea pe care intimata a făcut-o în decizia contestată în sensul că, statul nu a preluat imobilul din litigiu din patrimoniul societății de asigurări al cărui acționar majoritar a fost antecesor contestatorilor este eronată. Sub acest aspect, se reține că, chiar dacă, naționalizarea acestei societăți de asigurări și a patrimoniului său s-a făcut în temeiul unui contract de concesiune, importante sunt mențiunile din aceste act juridic, mențiuni care atestă că, în fapt, ne aflăm în prezența unei preluări a bunurilor ce au aparținut acesteia, preluare care a operat în temeiul Legii nr. 119/1948. Prin urmare, trecerea bunurilor ce au aparținut societății, Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ."în patrimoniul societății, Prima "societate de asigurări nu s-a produs în temeiul unui acord de voință, ci în temeiul unei dispoziții a autorităților statului, care au fost date în aplicarea Legii nr. 119/1948.
În drept, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin (1) din Legea nr. 10∕2001, obiectul de reglementare al acestui act normativ îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139∕1940 asupra rechizițiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.(1 )lit. b din Legea nr. 10∕2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestor în mod abuziv, iar art.4 alin( 2) din același act normativ stipulează că de prevederile Legii nr. 10∕2001 beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Art. 3.2 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 statuează că sintagma, asociați ai persoanei juridice" se va considera ca având semnificația și de,acționari la persoana juridică".
Art. 22 din Legea nr. 10∕2001, în redactarea pe care acesta a avut-o la data formulării de către antecesorul contestatorilor a notificării, prevedea că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe ale notificării, odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest termen a fost prorogat succesiv și a expirat la data de 1.07.2003.
Aceste dispoziții legale au fost modificate prin Legea nr. 247∕2005, astfel că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10∕2001 republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate pot fi depuse până la soluționarea notificării.
De asemenea, în urma modificării Legii nr. 10∕2001 prin Legea nr. 247∕2005, art. 24 alin. (1 )și( 2) din actul normativ menționat statuează că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Având în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi, ce reglementează aplicarea în timp a legii civile, instanța se va raporta în analizarea contestației dedusă ei spre soluționare și la dispozițiile legale anterior menționate, deoarece, conform regulilor juridice, ce guvernează aplicarea legii civile în timp, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare, fără a putea fi considerată retroactivă, atât situațiilor juridice ce se vor naște, modifica sau stinge după această dată, cât și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul la care se realizează fiecare efect în parte.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul reține că, în aprecierea temeiniciei contestației formulată de către contestatori în temeiul Legii nr. 10∕2001, trebuie avute în vedere și dispozițiile legale în vigoare la data soluționării acesteia, o concluzie contrară determinând lipsirea de eficiență a dispozițiilor legii noi și înlăturarea scopului pentru care ele au fost edictate.
Sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, art. 22.1 lit. d din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10∕2001 prevede că prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoria de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective).
De asemenea, art. 22.1 lit. h din actul normativ menționat prevede că, prin acte doveditoare se înțelege și declarațiile notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea investită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei.
În ceea ce privește actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, art. 22.1 lit. b din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10∕2001, statuează că acestea constau în certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Materialul probator administrat în cauză este de natură a atesta dreptul de proprietate al antecesorului contestatorilor asupra imobilului notificat și preluarea acestuia de către stat în perioada de referință a Legii.
Astfel, așa cum am arătat, la dosarul cauzei, contestatorii au depus copia integrală și legalizată a cărții funciare în care este evidențiat imobilul din litigiu, precum și documentele aflate în păstrarea autorităților statului care sunt de natură să ateste modalitatea în care a fost trecut în patrimoniul statului bunul imobil în litigiu, și acte de stare civilă care dovedesc calitatea contestatorilor de succesori în drepturi ai numitului, identic cu, care a avut calitatea de acționar majoritar al societății de asigurări, care a deținut în proprietate imobilul din litigiu, la data preluării lui de către stat.
Așa fiind, tribunalul constată că, contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului mai sus identificat, fiind succesorii în drepturi ai proprietarului inițial al acestuia, conform art. 3 alin. (1) lit. b și art. 4 alin.( 2 ) din Legea nr. 10 2001.
În raport această statuare, instanța va analiza pretenția formulată de părțile menționate sub aspectul modalității de restituire a imobilului din litigiu, iar, în acest sens, reține următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă, așa cum am arătat, că, după data trecerii acestui imobil în proprietatea statului, el a format obiectul material a 9 contracte de vânzare - cumpărare, încheiate, în temeiul Legii nr. 112 1995, iar două dintre spațiile ce compun acest imobil sunt în proprietatea statului, formând obiectul material al unor contracte de închiriere.
Art. 1 alin (1), art. 7 alin (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 1989, instituie regula restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare.
De la regula restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența Legii nr. 10/2001, art. 18 lit.c din actul normativ menționat instituie o excepție, stipulând că, "măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale."
Având în vedere că, contestatorii nu au contestat valabilitatea actelor translative de proprietate mai sus menționate, instanța constată că, pentru apartamentele din imobilul în litigiu, ce au format obiectul material al acestora, părțile menționate nu pot obține decât măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 18 lit. c din Legea nr. 10 2001 și art. 20 alin.(2) din acest act normativ, pentru partea din imobilul în litigiu, ce nu a fost înstrăinată, contestatorii urmând a beneficia de restituirea în natură, potrivit principiului instituit de prevederile legale mai sus indicate.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10 /2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite contestația dedusă judecății și va dispune conform dispozitivului prezentei sentințe.
În ceea ce privește cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul reține următoarele:
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală. Cheltuielile de judecată au și rolul de a acționa ca veritabile sancțiuni procesuale, întrucât, ele trebuie suportate de partea vina căreia s-a purtat procesul.
Prin urmare, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purta procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea care a câștigat procesul.
În condițiile în care, partea contestatoare a depus, doar cu ocazia judecării prezentului proces, actele care sunt de natură să ateste calitatea sa de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, nu se poate reține culpa procesuală a intimatei și, prin urmare, în sarcina acesteia nu poate fi stabilită obligația de a suporta cheltuielile de judecată.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov în ședința Camerei de din data de 8.09.2009, a fost admisă cererea formulată de petenții, - și și în consecință, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, săvârșită prin omisiune în minut și dispozitivul sentinței civile nr.180/2009 a Tribunalului Brașov, în sensul de a se menționa că și petenta are calitatea de contestatoare.
Împotriva sentinței a declarat apel intimata "" SRL B solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul obligării intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească măsuri reparatorii în echivalent și în consecință, înlăturarea dispoziției de restituire în natură a spațiilor nevândute.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit prima instanță a dispus asupra modalității de soluționare a notificării, eludând dispozițiile imperative ale Legii nr.10/2001.
Totodată, se invocă faptul că preluarea de către Statul Român a imobilului în litigiu s-a făcut printr-o altă societate naționalizată în perioada de referință a Legii nr.10/2001, respectiv 6 martie 1945 - 22 1989.
În acest context se invocă dispozițiile art.18 alin.1 lit.a Cod proc.civ. și faptul că antecesorul contestatorilor nu a avut calitatea de unic acționar la persoana juridică care a avut în proprietate imobilul.
În drept au fost indicate dispozițiile art.282 și urm. Cod proc.civ.
Analizând sentința în raport de actele, lucrările dosarului și motivele de apel formulate, Curtea constată că apelul formulat de intimată nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în B,str.- - nr.36, înscris în CF 3878 B, top.nr.3878 și 6161, aflat în proprietatea Primei Societăți pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ., a fost preluat în baza dispoziției Ministerului Finanțelor din data de 29 aug.1948 și sub forma unui contract de cesiune, de către Societatea de Asigurări "Prima ă".
Potrivit "Actului de Cesiune de de Contracte de Asigurare" legalizat sub nr.431/1948, cesiunea de portofoliu s-a realizat " după dispoziția autorităților și în interesul asigurărilor (... ) cu titlu de naționalizare" considerându-se că Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea . nu era îndreptățită să primească nici o despăgubire.
Rezultă că, sub aspectul modalității de preluare, imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr.10/2001, fiind preluat în perioada de referință a acestei legi, cu titlu de naționalizare, în conformitate cu dispozițiile date de autoritățile statului în temeiul Legii nr.119/1948.
Prin procesul verbal nr.49/20.06.1946 (aflat la fila 124 din dos.Trib.B) rezultă că antecesorul contestatorilor a avut calitatea de acționar majoritar la Prima Societate pe Acțiuni din România pentru Asigurarea ., deținând un număr de 1976 acțiuni din totalul de 2000 de acțiuni.
Având în vedere că un procent de 98,8% din numărul total de acțiuni erau deținute de antecesorul contestatorilor și că aceștia solicită restituirea în natură numai a spațiilor din imobilul în litigiu care nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, instanța reține că prezenta notificare se încadrează în excepția prevăzută de art. 18 alin.1 lit.a Cod proc.civ. justificându-se restituirea în natură a spațiilor locative rămase neînstrăinate.
Dispoziția primei instanțe de obligare a intimatei la restituirea în natură nu încalcă prevederile Legii nr.10/2001, care prevăd o procedură prealabilă administrativă, obligatorie, care în speță a fost urmată de contestatori. In acest sens este decizia nr. XX/19.03.2007 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod proc.civ. Curtea va respinge apelul declarat de apelanta intimată "" SRL
În baza prevederilor art.11691Cod civ. instanța va respinge ca nedovedită cererea formulată de contestatori privind acordarea de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta intimată - SRL B, împotriva sentinței civile nr. 180/12 iunie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Respinge cererea formulată de intimații contestatori, și privind obligarea apelantei intimate - SRL B la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept e recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 8 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- -
Grefier,
- -
Red. - 12.01.10
Dact. GG - 2.02.10
9 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică
