Speta Legea 10/2001. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/-b/apel Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 15/2010 -
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andreia Lajos | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant -, cu domiciliul procedural ales în O,-,județul B și pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI cu sediul în,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, județul împotriva sentinței civile nr. 145/C din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 17 februarie 2010, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin Sentința civilă nr. 145/C din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Instituția Primarului Comunei.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului Comunei și s-a respins față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință:
S-a dispus modificarea dispoziția nr.225/05.10.2001 emisă de Primarul Comunei în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în sumă de 68.000 lei reclamantului pentru imobilul cu destinația de locuință situat în nr.100.1.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pârâta Instituția Primarului Comunei a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.225/05.10.2001 Primarului Comunei s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc numitului pentru imobilul cu destinația de locuință situat în nr.100.1.
Acest imobil a constituit proprietatea reclamantului, iar în urma plecării din țară a acestuia,imobilul a trecut în proprietatea Statului român în baza decretului nr.223/1974 prin decizia nr.342/1989 a Consiliului Județean B și constituie în prezent proprietatea numiților și soția și, prin vânzare cumpărare în baza legii nr.112/1995.
Prin urmare, imobilul nu este liber în accepțiunea legii nr.10/2001, fiind proprietatea unor terțe persoane a căror titlu, contract de vânzare cumpărare, nu a fost anulat, astfel încât cererea de restituire în natură a acestui imobil nu este admisibilă.
Din cuprinsul cărții funciare nr.307, instanța constată faptul că reclamantul nu a fost proprietar decât asupra construcției nu și asupra terenului, teren care constituia proprietatea Statului Român din 28.05.1985 în baza legii nr.58/1974, reclamantul fiind proprietar asupra construcțiilor în baza contractului de vânzare cumpărare din 11.11.1986 nu și asupra terenului aferent, astfel încât nu este persoană îndreptățită a beneficia de prevederile legii nr.10/2001pentru suprafața de teren solicitată, neîncadrându-se în categoria acestor persoane prevăzute de art.3 din legea nr.10/2001.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate de către expert prin care s-a concluzionat că valoarea de piață a imobilului calculată potrivit normelor de aplicare a legii nr.10/2001 este de 68.000 lei.
Apărarea pârâtului Instituția Primarului Comunei cum că nu ar avea calitate procesuală pasivă este nefondată, întrucât emitentul dispoziției contestate este Primarul Comunei, astfel că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, acțiunea nefiind inadmisibilă așa cum se susține de către acesta.
În ce privește cererea de obligare a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata directă a acestor despăgubiri, instanța o apreciază ca nefondată întrucât s-ar eluda parcurgerea procedurii speciale reparatorii prevăzute de legea nr.10/2001, aceste despăgubiri putând fi acordate doar în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv legea nr.247 /2005.
Față de cele arătate instanța în baza art.26 rap. la art.3 din legea nr.10/2001 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului Comunei și a respins-o față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus modificarea, și nu anularea acesteia,aceasta fiind legală și temeinică însă nu precizează cuantumul despăgubirilor bănești la care ar fi îndreptățit reclamantul, dispoziției nr.225/05.10.2001 emisă de Primarul Comunei în sensul de a se dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în sumă de 68.000 lei reclamantului pentru imobilul cu destinația de locuință situat în nr.100.1.
Pentru motivele arătate au fost respinse restul pretențiilor.
În baza art.274 cu referire la art.276 pr.civ. acțiunea fiind admisă în parte doar sub aspectul întinderii cuantumului despăgubirilor, instanța a obligat pârâta Instituția Primarului Comunei să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Culpa procesuală a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a putut fi reținută acțiunea fiind nefondată față de acesta.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel reclamantul - apelant, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul acordării de despăgubiri și pentru terenul aferent construcțiilor în suprafață de 68 mp, precum și a cheltuielilor de judecată în întregime.
În motivarea apelului se arată că pentru o justă despăgubire a reclamantului se impunea acordarea de despăgubiri și pentru terenul aferent construcției, în suprafață de 68 mp și obligarea Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice la plata acestora.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond nu a acordat nici cheltuielile de judecată decât în proporție de 10% din cuantumul lor, fără nici o justificare privind reducerea acestora.
Apel a declarat și Instituția Primarului Comunei, solicitând schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii - în principal a acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Se arată în motivarea apelului că în mod greșit s-a respins de instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Comunei, pornind de la dispozițiile Legii 247/2005 care prevăd că obligația de restituire revine unității administrativ teritoriale, și nu Instituției Primarului.
Mai arată că cererea de despăgubiri este tardivă raportat la termenul prevăzut de art. 24 alin. 7 din Legea 10/2001, termen care nu a fost respectat de reclamant.
În fine, se invocă și caracterul nefondat al acțiunii, atâta vreme cât reclamantul a înțeles să respingă oferta de despăgubiri prin echivalent făcută de pârât.
În drept invocă dispozițiile Legii 10/2001.
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Imobilul în litigiu, înscris în CF 307 nr.top. 19/4, 21, 22/1, în natură apartament și 68 mp teren aferent a constituit proprietatea reclamantului, dobândit fiind în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 15.066/1986.
Ca urmare a plecării reclamantului în străinătate, în anul 1988, imobilul a fost trecut fără despăgubiri, în proprietatea Statului, în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin dispoziția nr. 225/ 05 octombrie 2001 Primarului Comunei s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc reclamantului pentru construcțiile cu destinație de locuință situate în nr. 100,.1, nu însă și pentru terenul aferent acestora.
Este adevărat că prin cumpărarea apartamentului în litigiu, în anul 1986 reclamantul a dobândit proprietatea asupra construcției, terenul aferent trecând în proprietatea Statului conform Legii 58/1974.
Este însă de notorietate faptul că în astfel de cazuri prețul achitat de cumpărător cuprindea și prețul terenului aferent, chiar dacă din punct de vedere juridic cumpărătorul dobândea doar un drept de folosință asupra acestuia, Legea 58/1974 fiind o lege abuzivă, abrogată de altfel după 1990.
Prin urmare reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, atât pentru construcții, cât și pentru terenul aferent (care, de altfel în speță reprezintă terenul de sub construcții).
Acest fapt este întărit și de dispozițiile art. 36 alin.3 din Legea 18/1991, care prevăd că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile Legii 58/1974 trec în proprietatea titularilor dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Instituția Primarului Comunei, în mod corect a fost ea respinsă de instanța de fond, raportat la împrejurarea că emitentul dispoziției contestate este Primarul comunei, acesta având calitatea de a dispune fie restituirea în natură, fie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, neavând relevanță cine este autoritatea care va asigura punerea efectivă în executare a respectivei dispoziții.
Sub acest din urmă aspect, acela al plății despăgubirilor, este adevărat că Legea 247/2005, de modificare a Legii 10/2001, prevede o procedură specială de stabilire și plată a despăgubirilor, prin mijlocirea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat însă în mod repetat România (cauzele, și, etc.) întrucât Fondul Proprietatea - care gestionează fondurile puse la dispoziția Comisiei mai sus arătat nu este nici în prezent funcțional, neasigurând o despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați de stat de bunurile ce le-au aparținut, în cazurile arătate acordându-se despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministrul Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de
Pe cale de consecință, urmează a fi admis apelul declarat de reclamantul - apelant, în baza art. 296 Cod procedură civilă și schimbată în parte hotărârea instanței de fond în sensul modificării cuantumului măsurilor reparatorii de la suma de 68000 lei la 84000 lei (incluzând contravaloarea construcțiilor și a terenului de sub acesta în suprafață de 68 mp), admițând acțiunea și față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, pe care-l va obliga la plata acestor despăgubiri precum și la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale, în fond, în solidar cu Primarul Comunei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă petenții Primarul Comunei și Statul Român vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Referitor la cheltuielile de judecată acestea au fost acordate numai parțial în ambele instanțe, având în vedere că atât acțiunea introductivă, cât și apelul au fost admise numai în parte, precum și cuantumul exagerat al acestora în deosebi la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Primarul Comunei.
Admite ca fondat apelul civil declarat de apelantul -, cu domiciliul procedural ales în O,-,județul B și pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI cu sediul în,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, județul împotriva sentinței civile nr. 145/C din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimbă în parte în sensul că modifică cuantumul măsurilor reparatorii de la suma de 68000 lei, la 84000 lei pentru imobilul situat în nr.100.1 în natură construcții și teren 68 mp și admite acțiunea și față de Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin DGFP B, pe care-l obligă la plata acestor despăgubiri, precum și la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în solidar cu Primarul comunei.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă părțile intimate Primarul comunei și Statul Român prin Ministerul Finanțelor să plătească părții apelante suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Judecător fond:
redactat: judecător 15 martie 2010
dactilografiat: 15 martie 2010
6 exemplare
4 comunicări: azi, 15 martie 2010
apelantul reclamant -, cu domiciliul procedural ales în O,-,județul B pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI cu sediul în,-, județul B, intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Viorel Pantea, Andreia Lajos
