Speta Legea 10/2001. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în B, sector 2, B-dul -, la familia A și de către pârâtul Municipiul B prin primar, împotriva sentinței civile nr.1857 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamanții apelanți, lipsă fiind aceștia, pârâtul apelant Municipiul B - prin Primar și pârâta intimată Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța pune în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, formulate de către
pârâta intimată Primăria Municipiului B, prin primar.
Avocat pentru reclamanții apelanți, precizează că se opune obiecțiunilor formulate întrucât experta a fost în teren, a făcut toate verificările necesare, iar așa zisul magazin practic nu există, întrucât s-a construit doar o fundație.
Instanța respinge obiecțiunile formulate de către pârâta intimată Primăria Municipiului B, prin primar, la raportul de expertiză întocmit în cauză, și acordă cuvântul la dezbateri în fond.
Avocat pentru reclamanții apelanți, solicită admiterea apelului declarat de către aceștia, în sensul că solicită restituirea în natură a suprafeței de 1702 mp teren, care este liberă de construcții, și în care, este inclusă și suprafața de teren restituită de instanța de fond.
Referitor la apelul declarat de pârâtului apelant Municipiul B - prin primar solicită respingerea acestuia ca nefondat. Solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2007 la Tribunalul Botoșani reclamanții și, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin primar și Primăria Municipiului B, anularea dispoziției nr. 4962 din 14.06.2007 emisă de Primăria Municipiului B și obligarea pârâților la restituirea suprafeței de 3.500 mp teren, situată în B,- în natură sau în echivalent, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că la data de 12.02.2002 au depus la executorul judecătoresc o notificare prin care au solicitat restituirea imobilelor casă și teren, situate în B,- și care a aparținut bunicilor paterni, și. Actul a fost înregistrat sub nr. 223 și comunicat apoi autorităților.
Precizează că ei, reclamanții, sunt moștenitorii defunctului, fiul lui și și că bunurile sus menționate au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951, conform cărții de judecată civilă nr. 330 din 1.- a Judecătoriei Populare Mixte
În urma analizării documentelor și după ce au consultat specialiștii cadastrali, au ajuns la concluzia că în prezent terenul revendicat este liber, dar a fost concesionat abuziv către B pentru construirea unui spațiu comercial.
Precizează că deși au depus notificarea în anul 2002, timp de 5 ani și J autoritățile investite cu soluționarea acesteia nu au întreprins nici o măsură pentru identificarea terenului solicitat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Municipiul Bas olicitat respingerea acțiunii reclamanților. A confirmat primirea notificării nr. 223/2002 la data de 16.01.2006, când Prefectura Baî naintat petiția depusă de reclamanți în februarie 2002.
Au precizat că prin dispoziția nr. 1055 din 29.03.2006, Primăria Municipiului Bap ropus acordarea de despăgubiri pentru clădirile arătate în notificare și că o parte din terenul solicitat de reclamanți a fost concesionat către B, dar actul a fost încheiat cu această societate în anul 2004, anterior datei la care notificarea a fost înaintată de Prefectura
Prin sentința civilă nr. 1857 din 11.12.2008, Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, continuată de moștenitorii, și și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 4962 din 14.06.2007 emisă de Primăria Municipiului B și a obligat pârâții să restituie în natură reclamanților suprafața de 478,125 mp teren, individualizată în schița anexă la suplimentul de expertiză de la fila 299 dosar, cât și suprafața de 597 mp teren, individualizată în aceeași schiță, precum și în cea de la fila 79.
A fost obligată Primăria Municipiului B să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanților pentru restul suprafeței de 2.424,875 mp teren, situată în B,- și au fost obligați pârâții la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cartea de judecată civilă nr. 330 din 1.12.1951 a Judecătoriei Populare Mixte Baf ost preluată din proprietatea numitului imobilul situat în B,-.
Potrivit fișei din 27.09.1946 suprafața totală a terenului proprietatea defunctului era de 3.500 mp.
La data de 12.02.2002 reclamanții și au trimis Prefecturii B notificarea nr. 223, prin care au solicitat despăgubiri pentru imobilele preluate de la autorul lor, situate în B,-. Notificarea a fost înaintată Primăriei B la data de 26.01.2006, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 274/2005.
Prin dispoziția nr. 1055/2006 Primăria B propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate.
Prin dispoziția nr. 4962 din 14.06.2007, Primăria B respinge solicitarea reclamanților de restituire în natură a terenului, motivat de faptul că acesta este ocupat de investiții noi.
A reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 reclamanții au dobândit calitatea de persoane îndreptățite la restituire, ca moștenitori ai defunctului, fiul defunctului și că această calitate au preluat-o la rândul lor numiții, și, copii defunctului, decedat la data de 1.03.2008.
Suprafața de 3.500 mp teren, reține prima instanță, a fost identificată prin intermediul expertizei întocmită în cauză ca fiind situată pe str. - din Municipiul B, în spatele blocurilor de pe Transilvaniei.
În urma analizării probei menționate și a schițelor anexe acesteia (filele 79 și 299), precum și a celorlalte înscrisuri depuse la dosar prima instanță a conchis că teren liber de construcții și neafectat de lucrări funcționale de utilitate publică este cel de 478,125 mp, delimitat prin punctele 23a, 23b, B și 3, din schița de la fila 299 dosar, aflat la o distanță de 6 metri de imobilele construite pe str. - și Calea Națională.
Chiar dacă pentru această suprafață a fost aprobată construirea unei parcări în cadrul programului de reabilitare a centrului vechi al Municipiului B, atât timp cât această lucrare nu a început, conchide prima instanță, sunt incidente dispozițiile art. 10 al. 4 din Legea nr. 10/2001, care permit restituirea în natură a terenului.
Cu privire la suprafața de 597 mp teren individualizată prin reperele 1, 12, 12a, 13, 14, 15, 16, 17 și 18 în schițele de la filele 79 și 299 dosar, prima instanță a reținut că existența unui contract de concesiune și a unei lucrări în construcție nu poate împiedica restituirea terenului în natură deoarece, pe de o parte dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001 permit restituirea în natură a unui bun ce a făcut obiectul unui contract de concesiune, iar, pe de altă parte, pe această suprafață nu a fost edificată o construcție nouă, ci sunt în curs lucrări de construire a unui imobil, pentru care s-a dispus suspendarea executării, conform sentinței civile nr. 876 din 13.09.2007 a Tribunalului Botoșani.
Cu privire la diferența de teren de 2.424,875 mp teren ce nu poate fi restituită în natură prima instanță a dispus obligarea Primăriei B la emiterea unei dispoziții de acordare de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâtul Municipiul B, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții, în dezvoltarea motivelor de apel, au arătat că terenul revendicat este liber, nefiind afectat de lucrări de interes public, o suprafață din acest teren fiind concesionată abuziv către B pentru construirea unui spațiu comercial.
Precizează că terenul pe care îl revendică a fost abandonat în anul 1989, pe el nefiind edificate construcții, ci existând doar o groapă, iar faptul că a fost concesionat în parte în interesul unei firme private dovedește că Primăria B nu are fonduri pentru edificarea construcțiilor pentru care a fost efectuată exproprierea. De altfel, potrivit art. 21 al. 5 din actul normativ menționat suprafața totală de 1.136 mp teren nu putea fi concesionată și emisă autorizație de construire în favoarea concesionarului, deoarece Primăria B trebuia mai întâi să rezolve notificarea lor, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 3.500 mp teren.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1, art. 7 al. 1 și 2, art. 9, art. 21. 1 și 4 din Legea nr. 10/2001, pârâtul Municipiul B, prin primar, era obligat la restituirea în natură a terenului revendicat.
Precizează că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a identificat că suprafața totală de 1.607,362 mp teren este liberă de construcții, suprafața de 597 mp teren este ocupată de o lucrare în curs, aparținând B, iar suprafața de 1.295,648 mp teren este ocupată de construcții finalizate (blocuri). Așa fiind, reclamanții apelanți solicită restituirea în natură a suprafeței totale de 2.204 mp teren, urmând ca pentru diferența de 1.295,648 mp teren pârâții să le facă ofertă de restituire în natură, raportul de expertiză concluzionând că există teren disponibil chiar în prelungirea celui existent pe vechea locație.
Municipiul B, prin primar, prin memoriul de apel, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.075,125 mp și emiterea unei dispoziții cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafață de 3.500 mp teren.
Astfel, eronat a apreciat prima instanță că se poate restitui în natură suprafața de 597 mp, deoarece acest teren nu este liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001, fiind ocupat de construcții autorizate din anul 1990 potrivit autorizației de construire nr. 40 din 20.12.1990. Aceste construcțiile, chiar nefinalizate, fac parte din domeniul privat al municipiului B potrivit nr.HG 1073/2004, lucrările fiind sistate din lipsă de fonduri și fiind preluate prin protocolul de predare primire a blocului A 10 din municipiul B,-, înregistrat la Primăria Municipiului B cu nr. 18157 din 23.08.2004. Valoare actualizată a lucrărilor de construcții montaj aferente blocului a 10 scara B era de 104.000 lei la data de 31.08.2008. În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 se poate dispune restituirea în natură a terenului ocupat de construcții dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoare de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, aspect pe care prima instanță l-a omis la pronunțarea hotărârii.
Suprafața de 478,125 mp teren face parte din incinta interioară a ansamblului de blocuri de locuințe ce face parte din proiectul privind reabilitarea centrului istoric și a zonei pietonale a municipiului B și este inclusă în amenajarea a două parcări pentru 204 mașini și refacerea zonei pietonale.
De asemenea, critică cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitând, în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 3 Cod procedură civilă reducerea onorariului avocatului reclamanților.
Examinând apelurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
În aplicarea prevederile Legii nr. 10/2001, principiul de bază este restituirea pe cât este posibil a imobilelor în natură către foștii proprietari. Acest principiu al legii este în concordanță și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 din conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În speță, în mod just prima instanță, în raport de exigențele impuse în materia probațiunii prin Legea nr. 10/2001, a reținut că reclamanții au dovedit faptul că autorul lor, a fost proprietarul suprafeței de 3.500 mp teren, de pe raza municipiului B,-. De asemenea, corect s-a reținut că s-a făcut dovada deposedări autorului reclamantului de către stat de imobilele menționate, precum și a calității reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, în sensul dispozițiilor art. 4 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin raportul de expertiză întocmit în apel (filele 70 - 88) a fost identificată suprafața de 3500 mp teren solicitată de reclamanți (anexa 1 raportului de expertiză).
Din acest teren, expertul a conchis că poate fi restituită în natură, fiind liberă de construcții în accepțiunea Legii nr. 10/2001, suprafața totală de 1.702 mp, dispusă în două trupuri, respectiv perimetrul cuprins între reperele 1-2-3-4-5-6, în suprafață de 887 mp teren și perimetrul cuprins între reperele 10-11-12-13-1-4-15-16-17-18-19-20, în suprafață de 815 mp ( anexa 2 raportului de expertiză
Potrivit dispozițiilor art. 10 al. 4 "se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate".
Astfel, în considerarea dispozițiilor legale menționate, chiar dacă pentru prima suprafață de 887 mp teren a fost aprobată construirea unei parcări în cadrul programului de reabilitare a centrului vechi al municipiului B, din moment ce această lucrare, conform celor constatate de către prima instanță cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 30.05.2008 (fila 163 dosar), nu a fost demarată se conchid că acest teren poate fi restituit în natură.
Din suprafața totală de 3.500 mp, a fost concesionată de Municipiul B către C B suprafața totală de 1.136 mp teren, conform contractului de concesiune nr. 2879 din 17.09.2004 și actului adițional nr. 1 din 25.08.2005 la contractul menționat.
Din acest teren concesionat, 851 mp fac parte din suprafața solicitată a fost restituită de reclamanți, iar suprafața de 815 mp teren poate fi restituită în natură.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 "dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se ca subroga în drepturile statului sau ale persoane juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii".
Deci, în considerarea dispozițiilor legale menționate, se apreciază că existența contractelor de concesiune nu împiedică restituirea terenului menționat, interesele C B nefiind afectate prin această măsură.
De altfel, pe acest teren nu există o construcție nouă, ci sunt în curs lucrări de construire a unui imobil, a căror executare a fost sistată, prin sentința civilă nr. 876 din 13.09.2007 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă. Așa fiind, corect a conchis prima instanță că nu este aplicabilă interdicția de înstrăinare prevăzută de dispozițiile art. 10 al. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susținerile pârâtului apelant privind existența pe acest teren a unor lucrări de amenajare în vederea edificării unui bloc de locuințe, susțineri formulate pentru prima dată în apel și prin care se tinde la aplicarea dispozițiilor art. 10 al. 5 din Legea nr. 10/2001, în sensul condiționări restituirii terenului de obligarea reclamanților la achitarea unei despăgubiri reprezentând valoarea de piață a construcției, nu pot fi reținute deoarece, în condițiile în care reclamanții au contestat aceste aspect, susținând că la nivelul anului 1989 terenul în litigiu era abandonat, existând doar o groapă pe acesta, pârâtului apelant îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, sarcina probării afirmațiilor sale, atât sub aspectul existenței acestor amenajări, cât și al stadiului și valorii acestora, cu atât mai mult cu cât textul de lege menționat se referă la "construcții edificate".
Pentru aceleași considerente se apreciază că raportul de evaluare extrajudiciară depus la dosar de către pârâtul apelant nu are relevanță probatorie în cauză, mai ales în condițiile în care această lucrare a fost efectuată în vederea stabilirii valorii de piață a lucrărilor ce puteau fi recuperate de la beneficiarul terenului, respectiv C B și a avut în vedere măsura în care aceste lucrări îi sunt utile beneficiarului menționat.
În interpretarea prevederilor legii reparatorii referitoare la "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale", se conchide că suprafața totală de 1.702 mp teren mp teren, identificată prin intermediul raportului de expertiză efectuat în apel, nu se circumscrie caracterizării de teren afectat unei utilități publice, fiind teren "liber" și deci, restituibil în natură.
Critica pârâtului apelant referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată va fi respinsă, reținându-se că prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, corect a obligat pârâții, ca părți căzute în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorarii expert și avocat.
Apreciindu-se că suma de 9.500 lei plătită de reclamanți ca onorariu avocat este adecvată valorii obiectului pricinii și muncii îndeplinite de avocat la prima instanță, unde procesul s-a soluționat după mai multe termene de judecată și în urma unui probatoriu complex, administrat în prezența acestuia, solicitarea pârâtului apelant de reducere a acestui onorariu, potrivit dispozițiilor art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, nu poate fi primită.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâtul apelant Municipiul B, prin primar și va admite apelul declarat de reclamanți și, în consecință, va schima în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâții la restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 1.702 mp teren, dispusă în două trupuri, de 887 mp, respectiv 815 mp, identificate în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit în apel, iar pentru diferența de teren de 1.798 mp va obliga Municipiul B, prin primar, să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanților.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâții să plătească reclamanților suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant Municipiul B - prin Primar împotriva sentinței civile nr.1857 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în B, sector 2, B-dul -, la familia A împotriva sentinței civile nr.1857 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1857 din 11 decembrie 2008 Tribunalului Botoșani în sensul că obligă pârâții să restituie reclamanților în natură suprafața totală de 1702 mp teren (în loc de 1075,125 mp) dispusă în următoarele două parcele:
- S1-2-3-4-5-6 în suprafață de 887 mp identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert (76 dosar apel).
- -11-12-13-14-15-16-17-18-19-20 în suprafață de 815 mp identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert (76 dosar apel).
Obligă pârâtul Municipiul B prin primar să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanților pentru restul suprafeței de 1798 mp teren, situat în B, fosta- (în loc de 2424,875 mp teren).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 4000 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./15.01.2010
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda
