Speta Legea 10/2001. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 151
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta domiciliată în Tg.J, B- C-,.9,. A,.1, 1p.2, jud. G și continuat de ȘI ambii cu domiciliul în Tg.J, B- C-,. 9,. A,.2, județul G, în calitate de cesionari de drepturi litigioase împotriva sentinței civile nr.291 din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J ambii cu sediul în Tg. J, B- C-, nr.19, jud. G, intimații intervenienți - -, având ca moștenitori pe intimata intervenientă domiciliată în P N, str. - C M,. 4,.5, jud. N și - domiciliată în B,-,. 715,.A,.16, sect.6,având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă personal și asistată de avocat, același avocat reprezentând apelantul reclamant, lipsind apelanta reclamantă, intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J, intimata intervenientă, intimata intervenientă moștenitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Avocat a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. - seria - O din 04 mai 2009 și în xerocopie adresa nr. 6904/21.08.2006 emisă de DISTRIGAZ SUD B - SUCURSALA TG.J, adresa nr. 3194/22.01.2008 emisă de Primăria Municipiului Tg.J, declarație autentificată sub nr. 1709 din 19 aprilie 2004 arătând că toate există la dosarul cauzei. A învederat că nu are excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelanții reclamanți, a susținut că s-a făcut dovada că terenul care face obiectul litigiului a aparținut autoarei reclamantei, și că între cele două surori și a intervenit un partaj și s-au lămurit drepturile succesorale.
A pus concluzii de admitere a apelului, de schimbare a sentinței pronunțată de instanța de fond cu privire la varianta II din raportul de expertiză întocmit de expert, aflat la fila 69 din dosarul Tribunalului Gorj nr. 347/2004 din care rezultă că terenul ce face obiectul litigiului este liber și neafectat. Prin urmare terenul este neafectat de sistematizare, nu există construcții, ci doar câteva garaje mobile, ridicate de locatari, fără autorizație, amplasate abuziv. Există un branșament de gaze care subtraversează terenul dar care poate fi deviat,nefiind vorba o coloană principală de gaze. Nu există nici un impediment pentru a fi restituit în natură terenul.
A învederat că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 347/2004 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Tg- și Primăria Tg-J, solicitând restituirea parțial în natură a suprafeței de teren de 400 mp. care este liber, și pentru restul imobilului să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, inclusiv pentru casa de locuit cu trei camere, antreu, bucătărie și și un șopron din lemn, împreună cu terenul aferent în suprafață de 780 mp. situate în intravilanul Municipiului Tg-J, strada 30 decembrie nr. 35, fostă nr. 35.
În motivarea cererii, arătat că în baza Decretului nr. 236/1962 i-au fost expropriate aceste imobile, fără a primi despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 315 din 3.11.2004, Tribunalul Gorj admis în parte acțiunea reclamantei, anulat în parte decizia nr. 1 din 6.02.2004 emisă de Primarul Municipiului Tg-J, dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 331 mp. și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în sumă de 1.028.- lei, urmând a fi dedusă suma reactualizată măsurilor reparatorii de 353.770.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții.
Prin decizia civilă nr. 2952 din 22 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2597/CIV/2005 al Curții de APEL CRAIOVA, s-au admis apelurile părților și cererea de intervenție formulată de intervenienții - și, s- schimbat în parte sentința, s- dispus restituirea în natură a suprafeței de 311 mp. identificată în varianta I raportului de expertiză întocmit de expert, s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 469 mp. și casa de locuit cu 3 camere și șopron în suprafață construită de 127 mp. corespunzătoare diferenței dintre valoarea actualizată a imobilelor și valoarea actualizată despăgubirilor încasate la data exproprierii. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Decizia a fost recurată de ambele părți, și prin decizia civilă nr. 9789 din 28 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-au admis recursurile, s- casat decizia pronunțată în apel și sentința nr. 315 din 1.11.2004 a Tribunalului Gorj și s- trimis cauza pentru rejudecare instanței de fond.
În considerentele deciziei, s- reținut că suprafața de teren se 780 mp. teren și construcția petentei și a sorei acesteia, au fost expropriate prin Decretul nr.236 din 28 martie 1962 al fostului Consiliu de Stat al, că scopul de utilitate publică al exproprierii a fost realizat și nu mai este posibilă exproprierea în natură a imobilului expropriat.
S- reținut că petenta nu făcut dovada calității sale de moștenitoare sorei sale, situație în care măsurile reparatorii nu se pot acorda decât în limita cotei de din suprafața de 780 mp. teren și din construcția expropriată prin Decretul 236/1962.
S-a îndrumat instanța de fond să se pronunțe asupra cererii petentei de acordare de despăgubiri în limita cotei de din imobilul compus din 780 mp. și construcții expropriate.
Prin sentința nr.291 din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Tg. J și Primaria Municipiului TG J și întervenienții și -.
S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 1/2 din suprafața de 780 mp și din construcțiile expropriate prin Decretul nr. 236/28 martie 1962, din care se va deduce suma reactualizată primită ca despăgubire la data exproprierii.
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și -.
Au fost obligați pârâții la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut, potrivit dispozițiilor art. 315 Cod pr.civilă, că imposibilitatea restituirii în natură a terenului a fost dezlegată de ÎCCJ, ca instanță de recurs, astfel că este obligatorie pentru judecătorii fondului.
Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru toate bunurile, întrucât cota de a fost proprietatea sorei sale, și nu s-a dovedit după casare că este moștenitoarea acesteia, declarația autentică a fiului acestea nefăcând dovada contrară.
Față de împrejurarea că forma măsurilor reparatorii a fost stabilită prin echivalent, s-a admis și cererea de intervenție în interesul pârâtei.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică a vizat neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată în întregul ciclu procesual, compuse din onorarii expert și onorarii avocat.
Apelanta reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe și în ceea ce privește calitatea și dreptul său de a solicita restituirea în natură a imobilelor în întregul lor, sub acest aspect Tribunalul Gorj rezumându-se doar la a reproduce motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a-și expune propria opinie juridică.
În dezvoltarea acestui motiv, apelanta reclamantă a arătat că a fost coproprietară împreună cu sora sa, în prezent ă, asupra terenului intravilan în suprafață de 780 mp. și asupra construcției, imobil preluat abuziv, fără plata vreunei despăgubiri, iar prin notificarea formulată potrivit Legii nr.10/2001, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Faptul că doar reclamanta a înțeles să obțină măsuri reparatorii pentru bunul aflat în coproprietate este subliniat și prin declarația moștenitorilor lui, care a recunoscut expres că doar reclamanta a inițiat procedura specială a Legii nr.10/2001 și că nu urmărește să obțină măsuri reparatorii pentru acest imobil. Au fost invocate prevederile art.4 din Legea nr.10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005, dispoziții legale invocate de reclamantă, prin apărător, asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat.
O a treia critică a vizat posibilitatea restituirii în natură a Cp uțin o porțiune din teren, de 331 mp. așa cum au evidențiat rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză.
În acest sens, apelanta reclamantă a invocat principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat de Legea nr. 10/2001, și a susținut că aprecierea Înaltei Curți de Casație și Justiție vizând această împrejurare a fost una de fapt, și nu de drept, și ca atare nu este obligatorie pentru judecătorii fondului, potrivit art.315 Cod pr.civilă.
Apelanta reclamantă a mai criticat sentința Judecătoriei și în ceea ce privește valoarea măsurilor reparatorii, din care s-a dispus deducerea despăgubirilor reactualizate, primite de reclamantă, la momentul exproprierii, cu toate că nu există nici o dovadă că s-ar fi încasat o astfel de despăgubire, iar reclamanta a dat o declarație pe proprie răspundere în sens contrar.
Un ultim motiv de apel s-a referit la greșita admitere a cererii de intervenție, neexistând identitate între terenul solicitat de reclamantă și C ce a făcut obiectul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru familia.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 331 mp. așa cum a fost identificat în varianta I propusă de expertul și a constatării calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 449 mp. și pentru construcțiile existente pe teren la data deposedării, și respingerea cererii de intervenție.
Pe parcursul soluționării cauzei în apel, a intimatul intervenient -, fiind conceptată și citată în cauză moștenitoarea acestuia,.
Totodată, față de contractul de cesiune de drepturi litigioase depus la dosar (fila 84), s-a dispus introducerea în cauză a cesionarilor și.
La dosarul cauzei s-au depus: planșe fotografice, adresa nr.6904/21.08.2006 emisă de SC Sud SA către apelanta reclamantă, adresa nr.3194/22.01.2008 a Primăriei Municipiului Tg.J, procurile generale autentificate sub nr.1435/30.06.2005, și sub nr.53/13.01.2004.
Examinând criticile formulate de apelanta reclamantă, Curtea apreciază că sunt parțial întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.315 alin.1 Cod pr.civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sub obligatorii pentru judecătorii fondului.
Nerespectarea acestor proceduri legale imperative atrage nulitatea hotărârii pronunțate, soluția consacrată de art.315 alin.1 Cod pr.civilă având o legitimare deplină ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar.
Prin decizia civilă nr.9789/28.11.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în dosarul nr-, s-au tranșat în mod irevocabil, cu caracter obligatoriu, următoarele aspecte: imposibilitatea restituirii în natură a terenului expropriat, față de incidența dispozițiilor art.11 alin.4 din legea nr.10/2001 modificată, îndreptățirea apelantei reclamante la acordarea de măsuri reparatorii potrivit acestei legi speciale doar pentru cota de din imobilul compus din 780 mp. teren și construcții expropriate, precum și inaplicabilitatea prevederilor art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001, care stabilesc modalitatea de calcul a valorii măsurilor reparatorii prin echivalent, prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite.
Aceste chestiuni au fost dezlegate de instanța de recurs și nu mai pot face obiectul unei reexaminări de către judecătorii fondului, casarea cu trimitere spre rejudecare dispusă de ÎCCJ, prin decizia mai sus amintită, fiind una parțială, în limitele expuse în conținutul considerentelor, așa cum s-a precizat în mod expres și în ultimul alineat din motivare.
Prin urmare, criticile structurate la pct.2 și 3 din motivele de apel au fost soluționate în mod irevocabil prin decizia ÎCCJ, iar instanțele de fond nu mai pot să reanalizeze aceste aspecte.
În acest context, dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005, nu pot contura altă concluzie, întrucât ele erau în vigoare la data pronunțării deciziei instanței supreme - 28.11.2006 - și au fost astfel avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Cât privește cererea de intervenție în interesul pârâtei, admiterea ei a fost determinată de soluția de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, și nu de restituirea în natură.
Instanța nu a putut lua act de renunțarea la judecarea acestei cereri, așa cum s-a solicitat prin petitul depus la dosar la fila 24, întrucât intervenienții, deși citați expres cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a-și exprima această poziție procesuală, sau de a prezenta un act notarial cu acest conținut, nu s-au conformat solicitărilor instanței.
În aceste condiții, potrivit art.69, alin.1, Cod pr. civ. cum procuratorul intervenienților nu a prezentat o procură specială pentru renunțarea la judecată, Curtea nu a putut valida acest act de dispoziție, potrivit art.246 Cod pr.civilă.
Sunt fondate însă criticile privind stabilirea valorii măsurilor reparatorii.
La fila 3 din dosarul nr.347/2004 al Tribunalului Gorj se află declarația autentificată sub nr.7108/18.12.2003 a reclamantei, prin care declară pe proprie răspundere că nu a primit despăgubiri pentru imobilul expropriat prin Decretul nr.236/28.03.1962, iar pârâta nu a făcut dovada contrară.
Acest aspect a fost reținut și de ICCJ, care a tranșat irevocabil problema de drept referitoare la inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.11 alin.7 din legea nr.10/2001 republicată.
Curtea apreciază că este întemeiat și primul motiv de apel formulat.
Potrivit art.274, Cod pr.civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În cauză, prin admiterea contestației, pârâții au căzut în pretenții, și față de dispozițiile legale menționate, au obligația legală de a plăti reclamantei cheltuielile de judecată, în toate fazele procesuale, al căror cuantum se ridică la suma de 1300 lei, fiind compuse din: 300 lei - onorariu expert în dosar nr.347/2004 (fila 53); 200 lei - onorariu avocat, în dosar nr.347/2004 (fila 66); 200 lei onorariu avocat, în dosarul nr.2597/2005 al Curții de Apel (fila 31); 300 lei onorariu avocat în dosarul ÎCCJ (fila 46); și 300 lei - onorariu avocat, în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Față de considerentele mai sus expuse potrivit art.296 Cod pr.civilă, se va admite apelul, se va schimba în parte sentința în sensul că se va înlătura dispoziția referitoare la deducerea din valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent a sumei reactualizate primită ca despăgubire la data exproprierii.
Vor fi obligați pârâții către reclamantă la 1300 lei cheltuieli de judecată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta domiciliată în Tg.J, B- C-,.9,. A,.1, 1p.2, jud. și continuat de ȘI ambii cu domiciliul în Tg.J, B- C-,. 9,. A,.2, județul G, în calitate de cesionari de drepturi litigioase împotriva sentinței civile nr.291 din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J ambii cu sediul în Tg. J, B- C-, nr.19, jud. G, intimații intervenienți - -, având ca moștenitori pe intimata intervenientă domiciliată în P N, str. - C M,. 4,.5, jud. N și - domiciliată în B,-,. 715,.A,.16, sect.6.
Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la deducerea din valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent a sumei reactualizate primită ca despăgubire la data exproprierii.
Obligă pârâții către reclamantă la 1300 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.10 ex
11.05.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț
