Speta Legea 10/2001. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 153
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul Primarul Municipiului și pe intimații (fostă ), având ca obiect legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul 1091 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru intimați. Lipsește reprezentatul apelantului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al apelului - este la al doilea termen de judecată;
- apelul nu este motivat.
Nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul pe excepția nemotivării apelului.
Av. pentru intimați solicită să se ia act de nemotivarea apelului cu cheltuieli de judecată.
Cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1091 din 3 iunie 2009 Tribunalului Iași, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului I; s-a anulat dispoziția nr. 2251 din 10 noiembrie 2008 emisă de pârât. S-a dispus restituirea în echivalent (compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv) a imobilului neconstruit în suprafață de 1039,1/2 situat în I, str. - (fostă - -) nr. 17.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în esență că imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii în conformitate cu art. 3 al. 1 lit. a și art. 4 al. 2 din Legea 10/2001 republicată, a aparținut autorilor reclamanților la data preluării în mod abuziv de către stat, aspect ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1796/1946, din celelalte acte depuse care stabilesc succesiunea denumirilor străzilor pe care se află imobilul și identitatea acestora precum și faptul că vecinătățile imobilului cu zona CFR corespund.
Față de contradicțiile între cuprinsul certificatului nr. 11783/22 sept.1969, decizia 671/1965, Decret nr. 111/1951 și rolul nr.28628 și conținutul probelor testimoniale administrate, instanța a reținut că preluarea imobilului din patrimoniul persoanei fizice și trecerea lui în patrimoniul statului a avut loc în anul 1958.
Cum în prezent str. - este sistematizată (blocuri de locuințe și elemente de sistematizare) instanța reține aplicarea disp. art. 1 al. 2 și art. 10 al. 1 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primarul Municipiului I, apel care nu a fost motivat până la prima zi de înfățișare, așa cum prevăd dispozițiile art. 287 al. 2 Cod procedură civilă astfel că urmează ca instanța de apel să se pronunțe pe fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță - art. 292 al. 2 Cod procedură civilă.
Apelantul a susținut în fața instanței de fond că atâta timp cât din anul 1946 - anul dobândirii imobilului în litigiu și până la data prezumată a trecerii abuzive în proprietatea statului anul 1965, nu mai există nici un înscris care să ateste menținerea imobilului în proprietatea autorilor reclamanților, acțiunea trebuie respinsă, nefăcându-se dovada că imobilul a fost preluat de la autorul reclamanților, conform Registrului de Circulație încă din anul 1949, pe str. - 17, fostă - - 17, figura ca proprietar familia și nu, arată apelantul.
Din ansamblul probelor din dosar, corect apreciat de tribunal, rezultă că autorul reclamanților a dobândit în proprietate imobilul neconstruit situat în I,-, în suprafață totală de 1039,112. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1796 din 2.04.1946 de Tribunalul județean I și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 1096/11.04.1946.
Potrivit art. 3 al. 1 lit. a și art. 4 al. 2 din Legea 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora precum și moștenitorii acestor persoane.
Tribunalul a reținut corect din coroborarea înscrisurilor de la dosar, a probelor testimoniale și expertizei extrajudiciare, că la data preluării imobilului, proprietar era autorul reclamanților. Strada - - din municipiul I, a figurat în Registrul de Circulație până în anul 1949, după care a fost schimbată cu denumirea, iar din 1964 prin decizia 168 cu denumirea de -. Identitatea celor 3 denumiri rezultă din faptul că în chiar contractul din 1946 vecinii terenului dobândit de autorul reclamanților corespund în parte, cu toate modificările ce au avut loc, cu cei din situația prezentă, arătată și de expert.
Față de împrejurările contradictorii ce rezultă din certificatul 11783/69 și decizia 679/65, Decretul 111/51 și borderoul de scădere la impozit nr. 62, rol 28628, se reține că din anul 1958 pentru acest teren n-a mai fost impus la plata impozitului, deoarece terenul în urma Decretului 111/51, trecuse în proprietatea statului. Acest aspect este amplu arătat și de martorii audiați.
Simpla mențiune făcută în registrul cu nomenclatorul arterelor de circulație, că titular al dreptului de proprietate pentru strada - ar fi și invocată de apelant ca mijloc de probă unic, nu poate înlătura situația terenului în litigiu și al proprietarului acestuia, ce rezultă din ansamblul probator acte, martori, expertiză și care atestă că la momentul preluării - anul 1958, proprietar era autorul reclamanților.
Apelantul nu a depus la instanța de fond sau în apel, vreun înscris de natură să dovedească ieșirea terenului din patrimoniul autorului reclamanților sau act de proprietate al numitei.
Așa fiind constatând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în speță fiind întrunite cerințele art. 1 al. 2 și art.10 al.1 din Legea 10/2001, se va respinge apelul.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEFII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1091 din 3.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta
