Speta Legea 10/2001. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 155

Ședința publică de la 16 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu

JUDECĂTOR 2: Stela Popa

Grefier - -

Pe rol, judecarea apelului civil formulat de reclamanta domiciliat în C, str. ---, nr.98 A,.3,.7, jud. C împotriva sentinței civile nr. 733 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI ambele cu sediul în comuna, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru apelanta reclamantă, lipsind intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat pentru apelantul reclamant a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, invocând și faptul că în soluționarea aceleiași notificări au fost emise două dispoziții, respectiv dispoziția nr.53/2001 și dispoziția nr.1447/2007, dispoziția ultimă fiind contestată ca fiind nelegală. A solicitat, în principal, admiterea apelului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției nr. 1477/2007 emisă de Primarul comunei, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta solicită anularea dispoziției nr. 1477/2007 a Primarului din com..

In motivare se arată că în conținutul dispoziției contestate nu s-a arătat cuantumul despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv. Totodată arată că s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 247/2005 și ale normelor metodologice.

La 18.10.2007, reclamanta a precizat că a renunțat la restituirea în natură a imobilului pentru care a solicitat despăgubiri; Primarul nu a indicat cuantumul acestora, ca diferență dintre suma primită în temeiul Legii nr. 112/1995 și valoarea de piață a imobilului conform Legii nr. 247/2005.

La 23.10.2007, pârâta Primăria a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

Instanța din oficiu a solicitat actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate.

Prin sentința nr.733 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta.

S-a reținut că prin disp. nr. 53/2001 i s-a recunoscut reclamantei dreptul la despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat. Ulterior, după apariția Legii nr. 247/2005, reclamanta prin adresa nr. 2353/2007 a renunțat la restituirea în natură a imobilului solicitând despăgubiri sub forma diferenței dintre suma primită în temeiul Legii nr. 112/1995 și valoarea imobilului stabilită potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Fată de dispoziția nr. 1477/2007, potrivit căreia imobilul se poate restitui în natură și nu i se pot acorda despăgubiri, reclamanta a contestat-o, insistând în acordarea de despăgubiri si determinarea cuantumului acestora.

În raportul juridic dedus judecății, astfel cum este reglementat de Legea nr. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv nu este titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o singură excepție (acordarea în compensație a altor bunuri sau servicii) inaplicabilă în cauză.

Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Potrivit art. 16 alin. 1 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, deciziile/dispozițiile emise de unitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.

Nici anterior modificării Legii nr. 10/2001, despăgubirile acordate în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 1 prin decizie/dispoziție motivată sau prin hotărâre judecătorească (în cazul deciziilor de respingere împotriva cărora s-au formulat contestații admise în procedura judiciară) nu erau achitate de unitatea deținătoare, ci erau înaintate către prefectură conform procedurii reglementate de art. 36-40 din actul normativ.

După modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, abrogarea art. 36-40 din lege și intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atât deciziile/dispozițiile emise anterior (prin care s-au făcut oferte de acordare de măsuri reparatorii în echivalent) sau hotărârile judecătorești pronunțate în urma contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite (în care, conform dispozițiilor pct. 16.5 alin. 3 coroborat cu pct. 16.1 din nr.HG 1095/2005 se consemnează și sumele estimate ca fiind cuvenite persoanelor îndreptățite), cât și deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 sunt supuse aceleiași proceduri (art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005), urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale și emiterii de decizii.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul nu solicită restituirea în natură, ci despăgubiri pentru imobil, motiv pentru care s-a apreciat că nu s-a respectat procedura specială prealabilă prevăzută de legea de reparație, astfel cum au fost enunțate mai sus.

Împotriva deciziei a declarat apel reclamanta precizând că a contestat dispoziția nr. 1477/2007 întrucât în aceasta nu a fost consemnat cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin.

Apelul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.

Prin notificarea nr. 852/2001 reclamanta a solicitat măsuri reparatorii referitor la un imobil situat în comuna, județul Prin dispoziția nr. 53/2001 a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri, reținându-se (conform actului aflat la fila 10 în dosarul de la fond) că imobilul face parte din domeniul public și că în acesta funcționează Dispensarul uman.

După modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, Primăria a comunicat reclamantei că este posibilă restituirea în natură a imobilului, însă reclamanta nu a fost de acord cu schimbarea modalității de reparare a prejudiciului stabilită inițial. Cu toate acestea Primăria, prin dispoziția nr. 1477/2007 s-a pronunțat din nou asupra notificării 852/2001, în sensul respingerii cererii de acordare de măsuri reparatorii, cu motivarea că reclamanta refuză restituirea în natură și că pentru imobilul în litigiu se poate dispune numai restituirea în natură, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 republicată.

În cauză au fost incidente atât prevederile art. 20 cât și cele ale art. 16 din Legea nr. 10/2001. Întrucât bunul era necesar desfășurării unei activități de interes public, prin dispoziția nr. 53/2001 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Modificarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 putea duce la desființarea dispoziției nr. 53/2001 numai în condițiile Titlului I, art. II din Legea nr. 247/2005, respectiv prin contestarea dispoziției la secția civilă a tribunalului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin emiterea dispoziției nr. 1477/2007 a fost revocată tacit dispoziția nr. 53/2001. Dispoziția nr. 53/2001, însă, nu putea fi revocată, nici tacit, nici în mod expres, de către emitentul ei. Nu este permisă adoptarea a două dispoziții/decizii pentru soluționarea aceleiași notificări. Astfel fiind cea de a doua dispoziție este nelegală, fiind adoptată ca urmare a interpretării și aplicării greșite a legii.

Raportat la notificarea nr. 852/2001 formulată de reclamantă, în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 (art. 16 alin. 2), Primarul comunei are în prezent obligația de a înainta dispoziția nr. 53/2001 (împreună cu actele ce au stat la baza emiterii acesteia) la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta domiciliat în C, str. ---, nr.98 A,.3,.7, jud. C împotriva sentinței civile nr. 733 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI ambele cu sediul în comuna, jud.

Schimbă sentința.

Admite contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și Primăria comunei.

Anulează dispoziția nr.1477/2007 emisă de Primarul comunei jud.

Obligă intimatul pârât la 300 lei cheltuieli de judecată către apelanta, în apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red./16 mai 2008

Tehn./5 ex

Președinte:Paraschiva Belulescu
Judecători:Paraschiva Belulescu, Stela Popa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Craiova