Speta Legea 10/2001. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 155/
Ședința publică din 04 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimații MUNICIPIUL RM., PRIMĂRIA MUNICIPIULUI V-PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., str.G-ral - nr.14, județul V, precum și cererea de aderare la apel, formulată de contestatoarea, domiciliată în Râmnicu V, str.G-ral, nr.4, -.30, județul V, împotriva sentinței civile nr.87 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile de fond asupra apelului au avut loc la data de 27 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția civilă, contestatorii și Gh.G, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Râmnicu V, Primăria Municipiului Râmnicu V și Municipiul Râmnicu V, reprezentat prin Primar, au formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000 din 13 iunie 2005 emisă în baza Legii nr.10/2001, prin care s-a propus acordarea unor măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, pentru terenul în suprafață de 160,872. situat în Râmnicu V, str.-, nr.2, județul V, solicitând anularea acesteia și obligarea Primarului Municipiului Râmnicu V să le restituie terenul liber de 160,872. în natură.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că sunt moștenitorii autorului G, decedat la 31 iunie 2006. Autorul a solicitat restituirea terenului, iar anterior decesului acestuia, s-a emis Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, prin care a fost propus pentru măsuri reparatorii echivalente, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, conform art.9 din Legea nr.10/2001, suprafața de 160. fiind ocupată de "Cinematograful Grădina de ".
Dispoziția trebuia comunicată autorului acestora, potrivit art.102 Cod procedură civilă, acesta urmând să semneze de primire, moment de la care începea să curgă termenul de atac prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Consideră că dispoziția nu a fost comunicată legal autorului contestatorilor, acesta nu a semnat de primirea dispoziției, iar dacă a semnat cineva, semnătura nu aparține autorului, considerând că și la 8 mai 2007, când a fost înregistrată contestația la instanță, aceștia se află în termenul legal de 30 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001.
Au mai arătat contestatorii, că Dispoziția Primarului este nelegală și netemeinică întrucât, în momentul emiterii acestui act, autorul lor nu putea să opteze decât pentru măsuri reparatorii echivalente potrivit art.10 din Legea nr.10/2001, care are în vedere situația în care terenul nu este liber.
Între timp, construcțiile existente pe acest teren solicitat de autor în natură, au fost demolate, devenind aplicabile dispozițiile art.10 1 din Legea nr.10/2001, care permit restituirea terenului în natură, în cazul în care construcțiile care îl afectau au fost demolate.
Măsurile reparatorii echivalente nu au fost primite nici de autor și nici de către contestatorii-moștenitori, astfel că nu există nici un impediment la restituirea terenului liber în natură.
Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, prin care autorul a fost propus pentru măsuri reparatorii echivalente, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, a devenit caducă, în condițiile în care autorul a solicitat prin notificare restituirea terenului în natură, fiind silit de existența construcțiilor la acea dată, să accepte despăgubiri echivalente, ulterior terenul devenind liber în întregime, prin demolarea construcțiilor, astfel că se impune anularea dispoziției și restituirea terenului în natură.
Prin întâmpinarea formulată (fila nr.45 din dosar), intimatul Primarul Municipiului Râmnicu Vas olicitat respingerea contestației moștenitorilor autorului G, considerând că este neîntemeiată, dar și tardiv formulată.
Precizează că "Grădina de a ", cu amenajările aferente, care cuprinde și terenul expropriat de la autorul G, a fost inventariată inițial în patrimoniul B, prin nr.HG1245/2002 imobilul a fost transmis din domeniul public al statului în domeniul public al Municipiului Râmnicu V, iar prin Protocolul de predare-primire nr.3551 din 4 noiembrie 2003, fost preluat de Municipiu, fiind înregistrat în domeniul public al acestuia prin Hotărârea Consiliului Local nr.182/69 din 27 septembrie 2004, la poziția nr.1094.
Întrucât construcția existentă pe acest teren se afla într-un stadiu avansat de degradare, iar amenajarea ei necesita fonduri din bugetul local care nu-și găseau justificarea într-o folosință adecvată cu destinația actuală, s-a dispus demolarea acesteia, urmând ca printr-un studiu de oportunitate să se stabilească modalitatea de administrare a acestui imobil în continuare.
Consideră ca fiind neîntemeiată contestația moștenitorilor autorului G, prin care pretind că Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, nu ar fi fost legal comunicată autorului lor și că acesta nu ar fi semnat de primire.
Intimatul invocă sentința civilă nr.413 din 16 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.1282/cv/2006, prin care s-a respins cererea contestatorilor de repunere în termen pentru atacarea Dispoziției Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr.159/A din 13 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr- și respingerea recursului prin decizia civilă nr.3285 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (depuse în copie la filele nr.48-51 din dosar).
În aceste împrejurări, Primarul Municipiului Râmnicu Vas usținut că nu mai poate fi admisă contestația prin care moștenitorii pretind că dispoziția nu ar fi fost primită de autor și că acesta nu ar fi semnat de primirea ei.
În momentul în care au depus la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, confirmarea de primire, contestatorii, prin apărător, au susținut același lucru, situație pe care instanța supremă nu a considerat-o reală.
Prin faptul că inițial contestatorii au solicitat repunerea în termen pentru a ataca Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, aceștia, de fapt, au recunoscut primirea dispoziției și faptul că nu mai erau în termenul legal pentru aop utea ataca.
Prin sentința civilă nr.87 din 12 februarie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis contestația formulată de contestatorii și Gh. G, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Râmnicu V, Primăria Municipiului Râmnicu V și Municipiului Râmnicu V, prin Primar și a anulat Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005.
A fost obligat Primarul Municipiului Râmnicu V să restituie contestatorilor, în natură, suprafața de 160,872. astfel cum a fost identificată de către expertul ing. G prin Planul de amplasament, Anexa nr.1 la raportul de expertiză (roșu hașurat, fila nr.79 din dosar).
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
La fila nr.63 din dosar, s-a depus în copie, confirmarea de primire din 17 iunie 2005, privind Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, comunicată destinatarului G, la adresa din Râmnicu V, str.-, nr.2, județul V, purtând semnătura indescifrabilă a destinatarului.
În legătură cu această confirmare de primire și cu pretinsa semnătură a autorului, contestată de către moștenitorii săi, s-au depus la dosar în copie și în original, Procura autentificată sub nr.1592 din 7 noiembrie 2002 de către Notarul Public G, permisul de conducere auto și livretul militar, care poartă semnăturile autorului G (filele nr.69-71 din dosar) și s-a întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr.15 din 21 ianuarie 2008 la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B (filele nr.105-107 din dosar), constatându-se că semnătura de confirmare a primirii de pe dovada de comunicare din 17 iunie 2005 nu aparține autorului
Analizând cu precădere acest aspect, tribunalul a constatat că, față de sentința civilă nr.413 din 16 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.1282/cv/2006, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins cererea contestatorilor de repunere în termenul de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art.26 3 din Legea nr.10/2001, pentru atacarea Dispoziției Primarului Municipiului Rm. V, nr.3000/13 iunie 2005, nu există autoritate de lucru judecat, prezentul proces având ca obiect chiar contestația îndreptată împotriva dispoziției, pe când, anterior, instanța a fost sesizată doar cu o cerere de repunere în termen, față de aparența de comunicare a dispoziției, creată prin prezentarea confirmării de primire, pretins semnată de către autorul
Însăși instituția intimată confirmă faptul că atunci când același înscris a fost prezentat Înaltei Curți, moștenitorii-contestatori au invocat faptul că semnătura nu aparține autorului lor, însă, în faza respectivă de recurs, nu a fost posibilă efectuarea unei expertize criminalistice prin care să se verifice apartenența acestei semnături.
Imediat după pronunțarea Înaltei Curți, la 20 aprilie 2007, moștenitorii-contestatori au înregistrat însăși contestația prevăzută de art.26 3 din Legea nr.10/2001, la 7 mai 2007, în cadrul căreia au solicitat verificarea semnăturii autorului lor, atât prin scripte de comparație, cât și prin expertiză criminalistică de specialitate.
Prin această probă științifică, Raportul de expertiză criminalistică nr.15 din 21 ianuarie 2008 întocmit la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B (filele nr.105-107 din dosar), s-a stabilit că semnătura de confirmare a primirii de pe dovada de comunicare din 17 iunie 2005, nu aparține autorului G, fiind total diferită față de semnăturile autorului date de acesta în timpul vieții.
Semnătura indescifrabilă executată pe confirmarea de primire este una cursivă, nu prezintă nici o analogie cu semnăturile cursive ale autorului, executate pe livretul militar și permisul de conducere auto (filele nr. 70-71 din dosar), care cuprind ca elemente inițiale majusculele "G" și "B", iar semnătura dată la 7 noiembrie 2002 în fața Notarului Public (fila nr.69 din dosar), cuprinde aceleași două elemente inițiale, însă, datorită vârstei, se observă un scris mai greoi, fără să fie total diferită față de semnăturile anterioare.
Rezultă astfel, în mod indubitabil, că la vârsta de aproape 80 de ani, cu câteva luni înainte de decesul survenit la 31 martie 2006, autorul G nu putea să execute, la 17 iunie 2005, o semnătură cursivă și total diferită față de semnăturile anterioare, astfel că s-a constatat că Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, nu i-a fost de fapt, comunicată acestuia ci, altei persoane.
Conform art.25 3 din Legea nr.10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării". Cum autorul G era persoana îndreptățită în cauză, iar acestuia nu i-a fost comunicată dispoziția, moștenitorii săi sunt în termenul legal de 30 de zile de contestație, iar cererea lor trebuie analizată pe fond de către instanța competentă.
Pentru elemente formale, de procedură, cum ar fi, soluționarea cererii anterioare de repunere în termen sau aparenta depășire a termenului de 30 de zile de la comunicare, infirmată de fapt, prin probele științifice administrate în prezenta cauză, contestatorii nu pot fi privați de dreptul lor de a se adresa unei instanțe care să le analizeze pe fond cererea, o soluție contrară violând dreptul ocrotit prin art.6 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, amendată prin Protocoalele nr.3, 5 și 8, completată prin Protocolul nr.2 și modificată prin Protocolul nr.11*), adoptată la la 4.XI.1950 și ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994.
Art.6 pct.1 din Convenție, reglementează " reptul la un proces echitabil", potrivit căruia, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa".
Prin urmare, contestația a fost analizată pe fondul său.
Cu privire la fondul cauzei, pe lângă înscrisurile depuse la dosar, în cauză a fost administrată și o expertiză tehnică de specialitate în cadastru și topografie (filele nr.76-79 din dosar), prin care expertul ing. Gai dentificat suprafața de 639. deținută p. anterior de către autorul G în Râmnicu V, str. -, nr.2, din care, suprafața de 160,872. a fost afectată de "Grădina de a ", constatându-se că această clădire, aflată în stare avansată de degradare, a fost demolată, iar în prezent terenul este liber și neafectat de obiective de utilitate publică.
Rezultă astfel, că la data notificării Primăriei Municipiului Râmnicu V, din 2001, terenul respectiv era ocupat de clădirea "Grădinii de a ", aflată în patrimoniul B, notificarea și documentația aferentă fiind direcționată către această instituție, spre soluționare.
Din corespondența purtată între autorul G, Primăria Municipiului Râmnicu V și B, privind situația terenului solicitat în natură, rezultă că unitatea deținătoare a făcut demersuri pentru trecerea acestuia din patrimoniul acestei instituții și din domeniul public al statului, în domeniul privat al Municipiului Râmnicu V, prin Adresa nr.2669/19 iunie 2003, B prevăzând posibilitatea restituirii terenului în natură către fostul proprietar solicitant (filele nr.5-38 din dosar).
Prin Adresa nr.8028/7 martie 2005, Primăria Municipiului Râmnicu Vac omunicat autorului G imposibilitatea restituirii terenului în natură, invitându-l să facă opțiuni privind alte măsuri reparatorii (fila nr.4 din dosar), în aceste condiții fiind făcută opțiunea autorului G dată la 21 martie 2005, privind acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare (fila nr.3 din dosar).
Prin Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, autorul a fost propus pentru măsuri reparatorii echivalente constând în de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare (filele nr.53-54 din dosar), cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât este ocupat de "Grădina de a ", cu amenajările aferente, din întâmpinările instituției intimate rezultând că prin nr.HG1245/2002 imobilul a fost transmis din domeniul public al statului în domeniul public al Municipiului Râmnicu V, iar prin Protocolul de predare-primire nr.3551 din 4 noiembrie 2003, fost preluat de Municipiu, fiind înregistrat în domeniul public al acestuia prin Hotărârea Consiliului Local nr.182/69 din 27 septembrie 2004, la poziția nr.1094.
Nu se contestă faptul că, ulterior, clădirea "Grădina de a ", a fost demolată, din lipsă de proiecte și de mijloace de finanțare și datorită faptului că nu era folosită potrivit destinației sale și se afla într-o stare avansată de degradare.
Problema care se pune, este dacă un astfel de teren putea fi restituit în natură sau nu, față de modul în care a fost afectat.
Potrivit art.21 (1) din Legea nr.10/2001, "imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
Potrivit (4) din același articol, "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean".
(5) din același articol, prevede că, "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
Aplicând această dispoziție legală la speță și având în vedere faptul că unitatea deținătoare din momentul notificării și-a arătat disponibilitatea ca terenul să fie restituit în natură, tocmai pentru că obiectivul de care era afectat se afla într-o stare avansată de degradare și, practic, nu era folosit potrivit destinației sale inițiale, tribunalul a apreciat că era posibilă restituirea terenului în natură, actele ulterioare prin care a fost inclus în domeniul public al Municipiului Râmnicu V, tocmai pentru a împiedica restituirea, fiind sancționate cu nulitatea absolută.
Restituirea în natură este cu atât mai mult posibilă în prezent, în condițiile în care construcția a fost demolată, iar terenul nu este afectat de alte obiective de utilitate publică.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu V, nr.3000/13 iunie 2005, prin care autorul Gaf ost propus pentru măsuri reparatorii echivalente constând în de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, este nelegală și netemeinică.
Ca urmare, a fost admisă contestația și anulată dispoziția atacată, iar Primarul Municipiului Râmnicu Vaf ost obligat să le restituie contestatorilor, în natură, suprafața de 160,872. astfel cum a fost identificată de către expertul ing. G prin Planul de amplasament, Anexa nr.1 la raportul de expertiză (roșu hașurat, fila nr. 79 din dosar).
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, au declarat apel Municipiul Rm. V prin primar și Primăria municipiului Rm. V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următorul motiv în esență:
Greșit s-a pronunțat instanța de fond când a admis contestația formulată de intimații-contestatori și nu a avut în vedere faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat raportat la decizia civilă nr.159/A/13.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, împrejurare care făcea imposibilă rediscutarea aceleiași decizii pe fond.
La termenul din 16.05.2008, se formulează de către contestatoarea o cerere de aderare la apelul făcut de Primarul mun. Rm. V, prin care se solicită schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul că, în dispozitiv să figureze în calitate de intimați-pârâți și Municipiul Rm. V și Primăria Rm. V, ca având calitatea de unități deținătoare în înțelesul Legii nr.10/2001 și evident calitate procesuală pasivă.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelanții pârâți, curtea va constata că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel în mod nelegal s-a pronunțat prima instanță, atunci când a admis contestația formulată de către contestatori împotriva deciziei nr.3000/2005 emisă de către apelantul Primar mun. Rm.
Prin sentința civilă nr.413/16.06.2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.159/A/13.09.2006 a Curții de APEL PITEȘTI și irevocabilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că apelanții-contestatori nu au contestat în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001, decizia 3000/2005 ce face obiectul cauzei de față, împrejurare față de care le-a fost respinsă irevocabil cererea de repunere în termen.
În aceste condiții, este evident că această decizie a intrat în autoritate de lucru judecat, iar potrivit dispozițiilor art.25 4 din Legea nr.10/2001, decizia are forța unui înscris autentic și constituie astfel un titlu executoriu pentru punerea în posesie, cu alte cuvinte a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele.
Motivarea apelanților contestatori, invocată în cauza de față, că autorul acestora nu ar fi semnat decizia contestată și cu alte cuvinte că aceștia sunt și în prezent în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru aoc ontesta, nu poate fi luat în considerare de către C, deoarece în dosarul anterior precizat mai sus motivarea cererii de repunere în termen a constituit-o faptul că la un an după eliberarea deciziei, construcțiile au fost demolate și terenul a devenit liber, putând fi restituit în natură.
În fine, invocarea art.6 din CEDO de către prima instanță excede cadrului procesual de față deoarece Curtea în jurisprudența sa a statuat în mod constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se de a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care erau nemulțumiți, apelanții - contestatori puteau să conteste dispoziția Primarului mun. Rm. V nr.3000/2005 în termenul prevăzut de lege, ceea ce nu au făcut (situație care rezultă din sentința civilă nr.413/2006 a Tribunalului Vâlcea ).
Față de soluția adoptată cererea de aderare la apel formulată de către apelanta-contestatoare, rămâne fără efecte.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul și va schimba sentința în sensul că va respinge contestația. În baza dispozițiilor art.293 Cod pr.civilă, va respinge cererea de aderare la apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimații MUNICIPIUL RÂMNICU V, PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.87 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind contestatorii, domiciliată în Râmnicu V,-, - etaj 9,.30, județul V și GH., domiciliat în Râmnicu V, str.-, nr.2, județul
Schimbă sentința de mai sus în sensul că respinge contestația. Respinge cererea de aderare la apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
//9ex/04.07.2008.
Jud.fond: St.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
