Speta Legea 10/2001. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 16/
Ședința publică din 30 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatoarele, domiciliată în Rm. V,-,.11,.B,. 5,județul V și, domiciliată în Rm.V,-, -.1,.C,.6, județul V, împotriva sentinței civile nr. 917 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.--.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta- contestatoare prin procurator în baza procurii judiciare depusă la dosar și intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V -pentru COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.10/2001 prin consilier juridic, lipsind apelanta- contestatoare și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Procuratorul apelantei- contestatoare susține că are studii juridice, dar la termenul de astăzi nu poate prezenta acte doveditoare în acest sens.
Reprezentantul intimatei nu solicită termen să ia cunoștință de actele depuse la dosar de procuratorul apelantei- contestatoare și care nu i-au fost comunicate.
Părțile prezente nu solicită probe și nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Procuratorul apelantei- contestatoare solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în scris.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 4 iulie 2007, s-a înregistrat la tribunalul Vâlcea, contestația formulată de contestatoarele și împotriva Dispoziției nr. 4197/29 mai 2007, COMISIEI DE APLICARE A LEGII 10/2001 prin Primar și a COMISIEI JUDEȚENE DE APLICARE A LEGII 10/2001, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea contestației contestatoarele au arătat că autoarea acestora a formulat notificarea cu nr. 424/2001 către Prefectura județului V prin intermediul executorului judecătoresc, însă nu au primit nici un răspuns.
Au mai arătat că, părinții acestora au deținut două case și teren aferent în suprafață totală de 665. în Municipiul R,m V,- din care suprafața de 665. 327. au fost expropriați prin Decretul nr. 53/23 februarie 1980 iar suprafața de 336. a fost expropriată prin Decretul nr.494/1971.
Se susține că în mod greșit prin dispoziția nr. 4197/2007emisă de primar, s-a reținut numai suprafața de 327,25. expropriată, în loc de suprafața de 665 mp și cele două imobile construcții.
Imobilele deținute constau în două case și terenul aferent acestora demolate în suprafață de 665. teren care este ocupat în prezent de blocul 130.
Prima casă se compune din 5 camere două săli și o construită din cărămidă și acoperită cu tablă, iar a doua casă se compunea din 3 camere bucătărie și vestiar.
tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.917 din 2.11.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene de aplicare a Legii 10/2001 și a respins contestația.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în baza Dispoziției nr. 4197/29 mai 2007 emisă de Primarul Municipiului Rm V, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, persoanei îndreptățite cu domiciliul în Rm V, în calitate de fostă proprietară pentru imobilul deținut înainte de expropriere în intravilanul Municipiului Rm V,-, compus din construcție, identificat în anexa la decret precum și în notificare și teren în suprafață de 327, 25.
În aceeași dispoziție, s-a menționat că suma încasată drept despăgubire la data exproprierii consemnată în notificare urmează să fie actualizată și dedusă din valoarea despăgubirilor calculate în condițiile legii speciale.
Imobilul pentru care s-au propus despăgubiri nu poate fi restituit în natură, motivat de faptul că respectiva construcție a fost demolată, iar terenul este ocupat de blocul 130 de pe strada - - așa cum rezultă din planul de situație aflat la dosar.
S-a reținut a fi întemeiată excepția invocată de Prefectura Județului V, privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia, întrucât prin contestația formulată contestatoarele solicită anularea unui act emis de Primarul Municipiului Rm V, situație în care Comisia județeană de aplicare a Legii 10/2001 nu are calitate procesuală pasivă.
Excepția este susținută și de faptul că potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare " în situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 și 11 din același act normativ, prin dispoziție motivată a primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul".
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, contestația este neîntemeiată, deoarece prin notificarea nr. 424/2001, înregistrată la Prefectura jud.V și transmisă spre soluționare Primăriei Mun. Rm.V, autoarea contestatoarelor, a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul casă și teren aferent în suprafață de 327,80.p, pe care aceasta l-a deținut înainte de expropriere în Mun. Rm.V, str. - -.
Comisia de aplicare a Legii 10/2001, în baza documentelor existente la dosarul nr. 1255 și a celor existente la Serviciul cadastru a analizat notificarea și a constatat că aceasta a deținut la adresa din - - casa și terenul aferent în suprafață de 327,25.( cât figurează în actul de preluare).
Din analiza notificării aflată la dosar, fila 5, s-a constatat că nu a solicitat o suprafață semnificativ mai mare decât cea pentru care s-a emis dispoziția contestată.
Autoarea contestatoarelor, a solicitat despăgubiri bănești pentru casă și terenul în suprafață de 327,80. care a fost expropriat în baza Decretului nr. 53/1980 și prin dispoziția emisă au fost acordate despăgubiri pentru casă și teren în suprafață de 327,25. cât figurează în actul de preluare.
Din actele aflate la dosar reiese că anterior, prin Decretul nr. 494/1971 apare ca expropriat și D, însă contestatoarele nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru imobilul expropriat de la acesta și mai mult nici nu au formulat notificare pentru acest imobil.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatoarele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând următoarele:
1. Instanța de fond nu a avut în vedere toate actele depuse de acestea la dosar, din care rezultă că suprafața deținută de părinți era de 665 mp, conform contractului de donație autentificat sub nr.1412/718 din 4.07.1057, suprafață ce a fost expropriată prin două decrete de expropriere.
2. Prima instanță nu a avut în vedere conținutul cererii formulate de mama lor, care face trimitere la întreaga suprafață de teren și nu numai la suprafața de 337,25 mp.
3. Instanța de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ în soluționarea contestației pentru că trebuia să dispună efectuarea în cauză a unei expertize topo, care să identifice întreaga suprafață deținută de părinți și care a fost expropriată.
În susținerea apelului s-a depus la dosar copie de pe certificatul de moștenitor nr.1041 din 24.09.1979, de pe urma autorului pentru a dovedi calitatea de moștenitoare.
Examinând sentința apelată, sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport cu actele de la dosar, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins.
Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a actelor de la dosar, stabilind corect situația de fapt privind notificarea formulată de autoarea contestatoarelor, și a aplicat corespunzător dispozițiile Legii nr.10/2001, nefiind întemeiat niciunul din motivele de apel invocate.
S-a stabilit cu notificarea efectuată de către, că aceasta a solicitat despăgubiri bănești în baza Legii nr.10/2001, art.16 pentru imobilul proprietatea sa, situat în Rm. V,-, în suprafață de 327,80 mp și construcțiile ce au existat pe acesta, care au fost expropriate în baza Decretului nr.53/1980 ( 4 și 5 ).
Rezultă așadar faptul că, în mod corect a statuat prima instanță că nu se impune desființarea dispoziției emisă de primar la data de 29.05.2007, deoarece, acesta s-a pronunțat asupra obiectului notificării, acordând ce s-a cerut.
S-a avut în vedere întinderea dreptului solicitat de către parte, prin cererea ce a format obiectul notificării, coroborat cu actele de proprietate și cele de preluare.
Chiar dacă din actele depuse de către contestatoare rezultă că autorii acestora, și au primit prin contractul de donație din anul 1957 suprafața de 665 mp, situat în Rm. V, str. - - și că, prin Decretul nr.494/1971 apare ca expropriat cu suprafața de 336 mp, față de cererea formulată prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr.424/2001, nu rezultă că autoarea celor două contestatoare, sau acestea, au formulat notificare în termenul legal pentru restituirea și acestui imobil, în baza Legii nr.10/2001.
Sub acest aspect, corect a statuat prima instanță că cele două contestatoare nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru imobilul expropriat de la, în lipsa notificării pentru acest imobil.
Certificatul de moștenitor depus în apel d e către cele două contestatoare atestă calitatea de moștenitoare a acestora de pe urma autorului, situație care nu este suficientă pentru schimbarea soluției instanței de fond, în situația în care acestea nu au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, pentru acordarea de despăgubiri bănești.
Nu se constată că prima instanță a fost lipsit de rolul activ conferit de dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, cum susțin apelantele, întrucât nu a pus în discuție efectuarea unei expertize topo, deoarece nu era necesară cauzei, față de statuările anterioare cu privire la lipsa notificării pentru acest imobil.
Reținându-se că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și de drept cu privire la imobilul care a format obiectul notificării nr.424/2001 și cu privire la statuările primarului prin Dispoziția nr.4197 din 29.05.2007 și că, motivele de apel sunt neîntemeiate, urmează ca în temeiul art.296 Cod procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarele, domiciliată în Rm. V,-,.11,.B,. 5,județul V și, domiciliată în Rm.V,-, -.1,.C,.6, județul V, împotriva sentinței civile nr. 917 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.--, intimați fiind PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex/8.02.2008
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Maria Ploscă
