Speta Legea 10/2001. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 162
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 23 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în C, -.1,. 10, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat, lipsind apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Avocat, pentru intimata reclamantă, susține că nici una din criticile formulate prin motivele de apel nu sunt fondate.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației precizează că nu a fost comunicată dispoziția și nici nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost comunicată, solicitând respingerea acestei excepții.
În raport de cele susținute solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 20 iunie 2006 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 3063/CIV/2006, contestația formulată de contestatoarea, împotriva Dispoziției nr. 5695 emisă la 7 martie 2005 de Primarul Municipiului C, prin care i s-au acordat măsuri reperatorii sub formă de titluri cu valoare nominală, pentru imobilul situat în C,-, județul
În motivarea contestației a arătat că autoarea sa, în prezent decedată, a notificat Primăria Municipiului C în temeiul art. 21 din Legea Nr. 10/2001, solicitând să i se restituie în natură terenul în suprafață de 123 mp teren, situat în C,-, județul
A mai arătat că a avut în proprietate terenul în suprafață de 336 mp. expropriat prin Decretul nr. 53/1980 și în baza Legii Nr. 18/1991 i-a fost restituită numai suprafața de 213 mp, rămânând de recuperat suprafața de 123 mp.
Că, după decesul autoarei, la 12 septembrie 2001, cererea a fost continuată de contestatoare în calitate de descendentă, conform certificatului de moștenitor nr. 95/12 oct. 2001.
Prin dispoziția contestată nr. 5695/07.03.2005, Primarul Municipiului a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală, în cuantum de 341.044.000 lei, apreciind că imobilul este imposibil de restituit în natură.
În același timp, contestatoarea a învederat că există un teren împrejmuit de Spitalul Clinic nr. 3 C, situat în - B nr. 126, este loc viran, nefolosit de această unitate sanitară și poate să-i fie restituit în natură.
Chiar dacă imobilul ar fi fost necesar și afectat exclusiv și nemijlocit activităților de interes public de sănătate, se poate restitui în condițiile art. 16 din Legea Nr.10/2001, modificată prin Legea Nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr.23 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
A fost anulată Dispoziția nr. 5695 emisă de Primarul Municipiului C la 7 martie 2005 și s-a dispus restituirea suprafeței de teren de 123 mp, situată în C, - B, nr. 126, către reclamantă, cu obligația menținerii afectațiunii de teren aferent Spitalului nr. 3 C, pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției motivate de restituire în natură.
S-a dispus emiterea unei noi dispoziții.
Pronunțându-se astfel, instanța a constatat că prin dispoziția nr. 5695 din 7 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului C, a fost stabilit dreptul la măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală în favoarea petentei, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C,-.
Dispoziția atacată a avut la bază procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului nr. 22939 /2004, în conformitate cu care terenul solicitat aparține domeniului public al unității administrativ teritoriale C, având ca destinație incinta Spitalul nr. 3 C.
S-a reținut că imobilul a intrat în patrimoniul autorilor și prin efectul contractului de vânzare-cumpărare, transcris la nr. 7387/9 aprilie 1947 în Registrul de și ținut de Tribunalul Dolj - Secția a III-a, preluat de către stat în temeiul Decretului de expropriere nr. 50/19 martie 1980 și în baza procesului-verbal de predare-primire din 2 septembrie 1980.
Că, la momentul preluării de către stat pe suprafața de teren se afla amplasată o clădire cu o suprafață construită de 83,80., compusă din două camere, două holuri, două bucătării, iar prin notificarea înregistrată la BEJ sub nr. 415/N/2001, autoarea a solicitat restituirea în natură terenului în suprafață de 123, precizând că pentru suprafața de 213 a urmat procedura Legii nr. 18/1991.
Reclamanta a justificat calitatea de persoană îndreptățită prin certificatul de moștenitor nr. 95/2001 emis de BNP, constatându-se calitatea sa de unică moștenitoare în raport de succesiunea autoarei.
În cauză a fost realizată o expertiză judiciară, fiind individualizată suprafața de 123 prin dimensiuni 10,20 lungime și 12,04 m lățime, amplasată în curtea Spitalului de Boli C, delimitată prin gard despărțitor de restul incintei unității sanitare și fără o destinație aparentă, expertul judiciar constatând că imobilul nu este afectat de construcții și rețele supra și subterane.
S-a mai reținut că în conformitate cu art.2 exproprierea, ca mod de preluare a imobilului de către stat, instanța a constatat că prin articolul unic al Decretului prezidențial de expropriere nr. 53/1980, au trecut în proprietatea statului și în administrarea directă a municipiului terenurile în suprafață de 46085. în vederea construirii 159 apartamente, precum și dotărilor social-culturale și tehnico-edilitare aferente.
În aceste condiții, instanța a apreciat că instituția sanitară ce deține în administrare imobilul prezintă caracterul social determinat prin articolul unic al Decretului de expropriere, astfel încât, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 -16 din Legea nr. 10/2001, republicată, iar potrivit art. 11 alin.4, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreaga suprafață de teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de fond avea obligația să analizeze cauza în limitele investirii, conform dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă și să se pronunțe numai cu privire la obiectul acțiunii, așa cum acesta a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată.
Că în speță, reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr.5695/7.03.2005 emisă de Primarul Municipiului C și-n aceste condiții, instanța trebuia să-și exercite controlul de temeinicie și legalitate asupra actului administrativ atacat, respectiv să analizeze dacă autoritatea locală a aplicat dispozițiile legii speciale și dacă mențiunile din preambul au fost respectate prin dispozitivul acesteia.
A precizat că imobilul situat în C,- a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr.53/1980, iar suprafața de teren preluată de stat, ce apare înserată în procesul - verbal este de 336.
Din această suprafață reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 213. în baza Legii nr.18/1991, fiind emis Ordinul Prefectului nr.253/1999.
Reclamanta a formulat cerere în temeiul Legii nr.10/2001 pentru diferența de 123., cererea fiind soluționată prin emiterea dispoziției nr.8006/2003, în sensul respingerii restituirii în natură, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Că în aceste condiții, autoritatea locală a emis dispoziția contestată în completarea dispozițiilor inițiale și în vederea executării acesteia.
Față de această situație, apelantul a susținut ca fiind evidentă excepția tardivității formulării contestației, în raport de dispozițiile art.137 Cod pr. civilă.
Apelantul a mai arătat că la data emiterii dispoziției atacate nr.5695/7.03.2005, autoritatea locală a aplicat direct și imediat noua lege, respectiv Legea nr.247/2005 și a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din lege.
Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 4, coroborat cu art.10 alin. 2 din lege, deoarece terenul în litigiu este ocupat de incinta unei unități spitalicești și este necesar și util în vederea bunei desfășurări a activității acesteia.
Totodată, apelantul s-a prevalat de dispozițiile art. 10 pct. 3 din HG nr.250/2007, susținând că amenajările existente pe terenul în litigiu se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale citate și că prin urmare, nu poate fi restituit în natură.
S-a mai susținut că soluția instanței de fond nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină, singura motivare a instanței constând în aceea că suprafața de 123. este liberă, întrucât nu există utilități publice sau detalii de sistematizare.
A fost criticată hotărârea instanței de fond și pentru faptul că s-a dispus restituirea terenului situat în C,-, individualizat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, deși fosta proprietate a reclamantei figurează pe-.
Apelul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii făcute de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectând întru totul dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Astfel, prin acțiunea formulată la data de 20 iunie 2006 reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr.5695 din 7 martie 2005, emisă de Primarul Municipiului C, prin care i s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoarea nominală pentru imobilul situat în C,-.
A susținut că această dispoziție este nelegală, deoarece terenul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală este liber, putând fi restituit în natură.
Reclamanta a făcut mențiunea că terenul pentru care solicită restituirea în natură este împrejmuit de Spitalul Clinic nr.3 C, situat în - B nr.126, însă este nefolosit de această unitate sanitară, constituind în prezent loc viran, astfel că poate fi restituit în natură în condițiile art. 16 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
Prima instanță s-a raportat la investirea făcută de către reclamantă prin acțiunea introductivă, analizând legalitatea dispoziției atacate în raport de susținerile formulate de reclamantă și dispozițiile art. 11 - 16 din Legea nr.10/2001, republicată.
Din considerentele hotărârii apelate, rezultă cu certitudine că instanța de fond a avut în vedere cererea de chemare în judecată a reclamantei, respectând principiul disponibilității instituit de art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
În atare situație, prima critică formulată de apelantul pârât este nefondată și nu poate fi reținută.
Excepția tardivității formulării contestației invocată de către apelant prin motivele de apel este de asemenea, nefondată.
Acțiunea introductivă a fost redactată în termeni clari și preciși, reclamanta arătând în mod expres că obiectul acțiunii îl constituie dispoziția nr.5695/7.03.2005 emisă de Primarul Municipiului C, astfel încât, din acest punct de vedere instanța nu putea să dea o altă interpretare, decât cea rezultată din acțiune.
Nu se face nici un fel de referire în acțiunea introductivă la prima dispoziție emisă de către autoritatea locală, așa încât susținerile apelantului pârât sunt fără suport probator.
De altfel, însuși apelantul pârât recunoaște în cuprinsul motivelor de apel că reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr.5695/7 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului C, în completarea primei dispoziții, respectiv dispoziția nr.8006/2003.
În cauză nu s-a făcut dovada comunicării dispoziției nr.5695/7.03.2005 a Primarului Municipiului C, către reclamanta, așa cum menționează expres prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr.10/2001, așa încât, contestația ( acțiunea ) a fost depusă la instanța de fond în termenul legal prevăzut de art. 26 alin. 3 din același act normativ.
Susținerea apelantului, în sensul că la data emiterii dispoziției atacate - 5695/7 martie 2005 autoritatea locală a aplicat direct și imediat Legea nr.247/2005, nu poate fi primită, deoarece Legea nr.247/2005 a intrat în vigoare pe data de 25 iulie 2007, și nu putea fi aplicată în momentul emiterii dispoziției atacate, întrucât legea nu se aplică cu efect retroactiv.
Criticile ce vizează fondul cauzei sunt de asemenea, nefondate.
Prin art. 1 alin. 1 din Legea nr.10/2001, se consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 7 din lege conține o reconfirmare a principiului conform căruia restituirea în natură primează, această regulă fiind enunțată și de art.9 din actul normativ citat.
Pornind de la prevederile legale menționate, este de netăgăduit că instanța de judecată, investită cu o contestație la Legea nr.10/2001, trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a imobilului notificat.
Faptul că imobilul este deținut de o instituție de interes public, de învățământ, sănătate etc. nu constituie un impediment pentru instanța de judecată în a face aplicarea principiului înscris în art. 1, 7 și 9 din Legea nr.10/2001, deoarece modificările aduse acestei legi prin Legea nr.247/2007 fac posibilă restituirea în natură, chiar și în aceste situații, art. 16 din Legea nr.247/2005 stabilind expres condițiile în care se poate face restituirea.
În speță, terenul în suprafață de 123. se află în incinta Spitalului Clinic nr.3 C, însă constituie o zonă neamenajată, neafectată de construcții și rețele supra și subterane, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit la Tribunalul Dolj de expert.
În atare situație, nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr.10/2001, deoarece terenul expropriat nu este ocupat funcțional în totalitate, fiind posibilă restituirea în natură a terenului liber.
Mai mult, în condițiile în care prin art. 16 din Legea nr.247/2005 se prevede posibilitatea restituirii în natură, chiar și a acelor imobile destinate nemijlocit activităților de interes public, etc. cu condiția de a le menține afectațiunea pe o perioadă de timp, restituirea dispusă în prezenta cauză de către instanța de fond s-a făcut în mod legal.
Invocarea dispozițiilor art. 10 pct. 3 din HG nr.250/2007 este irelevantă din punct de vedere juridic, câtă vreme terenul în suprafață de 123. în prezent nu are nici un fel de amenajare destinată a servi nevoilor Spitalului Clinic nr.3 C, nu are nici un fel de dotări tehnico - edilitare subterane, constituind practic un loc viran, neutilizat de către unitatea spitalicească menționată.
Critica apelantului referitoare la motivarea hotărârii instanței de fond este neîntemeiată, venind în contradicție cu considerentele hotărârii, care cuprind atât motivele de fapt cât și motivele de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția, așa cum prevăd expres dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr. civilă.
Nu este fondată nici critica referitoare la faptul că instanța de fond în mod greșit dispus restituirea terenului situat în C,-, în condițiile în care fosta proprietate a reclamantei figurează pe-, deoarece terenul de 123. din- face parte din suprafața totală de 336. situată în-, fiind în continuarea terenului în suprafață de 213. atribuită reclamantei în baza Legii nr.18/1991 prin Ordinul Prefectului nr.253/14 decembrie 1999.
Sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C este nefondat, astfel că în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
Se va lua act că intimata reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 23 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Ia act că intimata reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
08.05.2008
Jud.fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
