Speta Legea 10/2001. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.162/
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Purcărița Trandafir
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra apelului declarat de reclamanții, și de către pârâta apelantă Societatea împotriva sentinței civile 3905 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat pârâtul intimat Statul Român - Comuna reprezentată prin Primar, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 4 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi 11 iunie 2009
A,
Deliberând asupra apelurilor civile de față constată:
Prin sent.civ.295/8.05.2008, pronuntata de Judecatoria F s-a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Făget invocată de pârâta si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului
Pentru a hotarâ astfel Judecatoria F la termenul de judecata din data de 08 mai 2008, cand parata de Consum a formulat intampinare prin care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat cat si exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Făget, potrivit art. 137 al. 1. instanta s-a pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Deliberand asupra exceptiei necompetentei materiale, instanta a retinut ca, potrivit art. 2 lit. f, tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie de expropriere.
Avand in vedere obiectul prezentului litigiu (obligarea paratei de rangul unu la plata sumei de 405.702.753 lei la valoarea actualizata si care reprezinta echivalentul masurilor reparatorii prin echivalent pentru constructiile demolate in regimul trecut si pentru terenul ocupat la care au fost indreptatiti conform Legii 10/2001 si care nu le-a fost acordat astfel cum s-a dispus de Tribunalul T prin Sentinta Civila nr. 768 din 25 iunie 2004 pronuntata in dosarul nr. 10756/C/2003, in subsidiar obligarea paratei de unu la despagubirea prin echivalent cu predare prin compensatie a corpului unu de cladire), instanta a admis exceptia, in baza art. 158. raportat la art. 2 lit f si a declinat competenta in favoarea Tribunalului
Cauza a fost înregistrata la Tribunalul Timiș in dosarul nr. 202/832/03.06.2008.
Prin cererea inregistrata sub nr-, reclamantii si au chemat in judecata paratii DE CONSUM si STATUL R prin COMUNA reprezentata prin PRIMAR, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei de rangul unu la plata sumei de 405.702.753 lei la valoarea actualizata si care reprezinta echivalentul masurilor reparatorii prin echivalent pentru constructiile demolate in regimul trecut si pentru terenul ocupat la care au fost indreptatiti conform Legii 10/2001 si care nu le-a fost acordat, astfel cum s-a dispus de Tribunalul T prin Sentinta Civila nr. 768 din 25 iunie 2004 pronuntata in dosarul nr. 10756/C/2003, in subsidiar obligarea paratei de unu la despagubirea prin echivalent cu predare prin compensatie a corpului unu de cladire.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin Sentinta civila nr. 768 din 25 iunie 2004 Tribunalul T a constatat ca imobilul proprietatea antecesorilor inscris in CF 730 fost trecut fara titlu valabil in proprietatea statului si a dispus restituirea suprafetei de 983 mp.teren liber inscris in CF 730 nr. cadastral 87/a si obligarea Cooperativei de Consum sa emita o dispozitie de acordare masurilor reparatorii prin echivalent constand din compensarea cu alte bunuri pentru terenul ocupat si constructiile demolate la valoarea stabilita prin expertiza de 405.702.753 lei vechi.
Parata DE CONSUM a dispus restituirea in natura a terenului si restituirea in contul sumei mentionate a imobilului inscris in CF 268 nr. top. 326, dar acest imobil este situat pe terenul proprietatea Statului R si valoarea lui nu acopera valoarea sumei stabilita de Tribunalul T, motiv pentru care solicita obligarea paratei la valoarea actualizata a despagubirilor ce li se cuvin si care au fost evaluate in raportul de expertiza efectuat in dosarul Tribunalului
In drept reclamantii au aratat ca isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile Legii 19/2001 modificata si republicata.
La data de 27.08.2008 pârâta a depus întampinare prin care arata că odata cu transmiterea dosarului administrativ Societatii Cooperative, considera ca Primaria com. s-a dezinvestit si prin urmare nu mai are competenta de a se pronunta cu privire la notificarea nr. 1448/2002 depusa de catre numitii si, astfel ca solicita ca instanta sa constate lipsa calitatii procesuale pasive si sa respinga actiunea reclamantilor.
Reclamantii in sedinta de judecata din 30.09.2008, au depus precizare de actiune prin care solicita obligarea pârâtei de rangul unu la predarea posesiei terenului in suprafata de 983 mp, restituit in baza Lg. 10/2001 inscris in CF 730 nr. cadastral 87/
A mai aratat ca temeiul de drept al actiunii il reprezinta principiul imbogatirii fara just temei, art.132 alin.2 pct. 2 pr.civ. art. 10 alin.1 din Legea nr. 10/2001 si art. 6 alin.1 din Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertătilor Fundamentale, in sensul negarii dreptului la acces liber la justitie.
Referitor la exceptia invocata de Primaria a solicitat sa fie unita cu fondul cauzei, aceasta parte fiind chemata in judecata doar pentru opozabilitate, intrucat corpul de clădire oferit spre compensare este situat pe terenul proprietatea Statului
In ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat a solicitat respingerea ei, întrucat cauza si obiectul actiunii este diferit de cel care a format obiectul judecatii, prin hotararea nr. 768/2004, si cum sorgintea pretentiilor reclamantilor este Lg. 10/2001, actiunea este scutita de taxa de timbru.
Societatea, prin notele de sedinta arata ca o noua solicitare in temeiul Legea nr. 10/2001 nu mai poate fi primita, deoarece opereaza autoritatea de lucru judecat, considerand ca actiunea civila de fata formulata de reclamanti are ca scop modificarea continutului dispozitiei 768/2004 si înfrângerea efectelor hotararii 1727/2007 a Tribunalului T, solicitand respingerea cererii.
Prin incheierea din 11.11.2008 instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, pentru considerentele aratate in cuprinsul acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3905/PI/16.12.2008,pronunțată în dosar -/2002, Tribunalul Timiș -secția civilă- respinge ca inadmisibil capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 405.702.753 lei Rol, reprezentand echivalentul masurilor reparatorii pentru constructiile demolate, la valoarea actualizata, formulat de reclamantii si in contradictoriu cu paratii de Consum si Statul R prin Comuna, reprezentata prin Primar.
Declina competenta materiala de solutionare a capatului de cerere din precizarea de actiune, avand ca obiect revendicarea imobilului inscris in CF 730, nr.cad.87/a, in favoarea Judecatoriei
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, că prin sentinta civila nr.765/25.06.2004 a Tribunalului T s-a constatat ca imobilul in litigiu a trecut in proprietatea Statului, in temeiul Decretului nr. 224/1951, pentru neplata impozitelor aferente imobilului, imprejurare calificata de acea instanta ca fiind o veritabila preluare fara titlu valabil a imobilului de catre Statul Român. Prin urmare, imobilul a intrat in proprietatea Statului R, nu prin expropriere, asa cum gresit a retinut instanta de fond, atunci cand a dispus declinarea competentei sale, ci pentru neplata impozitelor.
Referitor la primul capat de cerere, instanta il va respinge ca inadmisibil, avand in vedere ca prin dispozitia nr 40/08.12.2006 parata, conformandu-se celor dipsune prin sentinta civila nr 768/2004 a Tribunalului T, (definitiva si irevocabila), a solutionat notificarea reclamantilor si a dispus restituirea suprafetei de 983 mp teren liber inscris in CF 730, precum si acordarea imobilului inscris in CF 268, nr top 326 drept masura reparatorie prin echivalent.
Aceasta dispozitie, desi a fost contestata de reclamanti, contestatia a fost respinsa ca fiind tardiva, astfel incat dispozitia a ramas valabila in forma emisa de unitatea notificatoare.
Prin urmare, reclamantii nu pot solicita printr-o alta actiune ceea ce ar fi putut obtine daca si-ar fi exercitat in termen legal dreptul de a contesta Dispozitia nr 40/2006.
Cat priveste capatul de cerere formulat prin precizarea de actiune( fila 24), avand ca obiect revendicarea imobilului inscris in CF 730, nr.cad.87/a, imobil a carui valoare se situeaza sub cea prevazuta de art.2 al.1 lit. b pr.civ, in temeiul art.158 pct.2 pr.civ. Tribunalul va disjunge acest petit si va declina competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apeluri atât reclamanții și, (motivând că sunt nemulțumiți de faptul că acea clădire ce li s-a oferit are o valoare ce reprezintă 10% din suma ce li s-ar cuveni, fiind degradată) cât și pârâta Societatea, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată pretinse la prima instanță, conform chitanței 507/11.12.2008, dar neacordate.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererilor de apeluri și în raport de probele de la dosar, administrate de prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 raportat la art. 295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul de față al reclamanților este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă, iar apelul pârâtei (ce poartă asupra aspectului neacordării cheltuielilor de judecată pretinse la instanța de fond) este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, potrivit considerentelor ce se vor expune mai jos, în continuare.
Astfel, în ce privește apelul pârâtei Societatea, de vreme ce primul capăt al acțiunii reclamanților, vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 405.702.753 lei Rol, a fost respins ca inadmisibil, Curtea constată că reclamanții se află în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, în sensul și în înțelesul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și ca atare cererea pârâtei Societatea Consum, de acordarea cheltuielilor de judecată, constând în plata onorariului avocațial este perfect întemeiată, deoarece apărătorul pârâtei a solicitat aceste cheltuieli de judecată, cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, la prima instanță (fila 54 verso, dosar prima instanță), dar în mod eronat prima instanță a omis să i le acorde acestei pârâte, care este îndreptățită să le pretindă, de la reclamanți.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul pârâtei de mai sus și va dispune schimbarea sentinței civile apelate, în parte în sensul că va obliga pe reclamanții și să plătească acestei pârâte apelante Societatea suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în prima instanță, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța aferentă nr. 507 din 11.12.2008, toate ale Baroului T, aflate la fila 28,30 și respectiv 48 din dosarul cauzei.
Referitor la apelul reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge ca nefondat, deoarece prin dispoziția nr.40/8.12.2006 pârâta Societatea, s-a conformat celor dispuse prin sentința civilă nr. 768/2004 a Tribunalului Timiș (rămasă definitiv și irevocabilă) și a soluționat notificarea reclamanților, dispunând restituirea suprafeței de 983. teren liber, înscris în Cartea Funciară nr. 730, precum și atribuirea imobilului înscris în Cartea Funciară 268, nr.top.326 drept măsură reparatorie prin echivalent ( în valoare de 500.000.000 lei Rol), această dispoziție rămânând în vigoare, în această formă, deoarece contestația formulată de reclamanți împotriva ei a fost respinsă ca tardivă și drept urmare reclamanții apelanți nu mai pot pretinde alte drepturi, în afara celor pe care le-ar fi putut obține daca și-ar fi exercitat în termenul legal dreptul de a contesta această Dispoziție cu nr. 40/2006.
Într-adevăr Curtea constată între părți s-a desfășurat un proces având ca obiect obligarea pârâtei să soluționeze notificarea reclamanților formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, acest demers judiciar fiind finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 768/2004 de către Tribunalul Timiș, ( devenită irevocabilă), și în temeiul căreia, pârâta a emis Dispoziția nr. 40/2006, comunicată reclamanților, ( la 8.12.2006) care și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestui imobil în litigiu restituit în natură. După o perioadă de timp ( respectiv la 17.04.2007, deci cu mult oricum peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 ), aceeași reclamanți au contestat în instanță valabilitatea Dispoziției nr. 40/2006 - însă această cerere (contestație) a lor a fost respinsă ca tardiv, în mod definitiv, de către Curtea de APEL TIMIȘOARA - prin decizia civilă nr. 22 /31.01.2008, pronunțată în dosar nr- și în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.6135/21.10.2008, iar prin cererea dedusă prezentei judecăți reclamanții solicită - practic - același lucru, respectiv contestă valabilitatea aceleeași Dispoziții nr.40/2006, solicitând obligarea pârâtei să-i achite suma de 405.702.733 lei Rol, în contextul în care, citata instanță a obligat pe pârâtă, prin sentința civilă nr.768/204 a Tribunalului Timiș, la emiterea în favoarea reclamanților a dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii, prin echivalent, la care dispoziții, pârâta s-a conformat întrutotul, emițând Dispoziția nr.40/2006.
Cum deci reclamanții nu au contestat în termenul legal Dispoziția nr. 40/2006, aceasta a dobândit un caracter de valabilitate de necontestat, în prezent și prin urmare ea a devenit obligatorie, încât astfel reclamanții nu mai pot solicita în instanță obținerea altor drepturi patrimoniale decât cele pe care le-au dobândit deja - cu putere de lucru judecat - atât prin hotărârea judecătorească nr.768/2004, cât și prin Dispoziția nr. 40/206, în condițiile în care acestea două din urmă acte juridice nu au fost modificate ori anulate, în condiții legale.
De aceea, pentru toate considerentele ce preced și cum critica formulată în apelul reclamanților nu este întemeiată, ea nefiind de natură să facă admisibil apelul acestora și nici să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele (capătul acțiunii reclamanților vizând declinarea competenței, în favoarea Judecătoriei Făget, nefiind nici apelat), în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest apel al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă apelată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței potrivit tuturor argumentelor de mai sus expuse pe larg, de C.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aflați, tot, în culpă procesuală, ca părți căzute în proces ( căci apelul lor va fi respins ca nefondat ), reclamanții apelanți și vor fi obligați să-i plătească pârâtei apelante Societatea ( al cărui apel va fi admis) - la cererea expresă a acestora - suma de 700 lei cheltuieli de judecată, în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială de la dosar cu nr.-, care atestă și cuantumul onorariului de avocat, cuvenit și plătit în baza contractului de asistență juridică din 4.06.2009 ( fila 11 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Societatea împotriva sentinței civile nr. 3905/PI/16.12.2008, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă pe care o schimbă, în parte, în sensul că dispune obligarea reclamanților intimați și să plătească pârâtei apelante de mai sus suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial, în primă instanță.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva aceleiași sentințe civile.
Obligă reclamanții la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată în apel, către pârâta de mai sus.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/16.06.2009
Dact NF/ 17.06.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Purcărița Trandafir
