Speta Legea 10/2001. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 163/

Ședința publică de la 15 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Simona Bacsin

JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu

Grefier - -

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate de reclamantul, cu domiciliul în G,- și de intervenienta, domiciliată în G,- împotriva sentinței civile nr.68 din 20.01.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.1695/C/2004, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr.6158/28.09.2007 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție B în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06 mai 2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.05.2009, când,

CURTEA

Asupra apelului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr.1695/C/2004, contestatorul a contestat dispoziția nr.884 SR/06.10.2004 emisă de Primăria Municipiului G, solicitând restituirea în natură a terenurilor expropriat în suprafață de 4400 mp. și contestând cuantumul despăgubirilor prin echivalent stabilite.

In cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei numita -, cu motivarea că împreună cu acesta sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu de către instanță, cu referire la dispozițiile art.52 din Codul d e procedură civilă.

Prin sentința civilă nr.68/ 20 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția civilă s-au admis acțiunea și cererea de intervenție, dispunându-se după cum urmează:

S-a dispus anularea dispoziției nr.884/SR/06.10.2004 emisă de pârâta Primăria Municipiului G și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului și intervenientei suprafața de teren de 4995,53 mp. situată în municipiul G,-, identificată în schița anexă la suplimentul de expertiză întocmit de expert (1+2+3+4+5B = 5B filele 124-129), care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a constatat că valoarea echivalentă a părții în imobil (teren în suprafață de 4151,12 mp.) ce nu poate fi restituită în natură este de 17.878.179,763 lei (vechi), iar valoarea construcției - casă de locuit, expropriată și demolată de stat, este de 443.614.000 lei (vechi), conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.

A fost obligată pârâta să comunice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația privind partea din imobil (teren în suprafață de 4151,12 mp.) și construcția (casă de locuit, expropriată și demolată) în vederea emiterii deciziei pentru acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Legii nr.247/2005 (Titlul VII).

In motivarea sentinței primei instanțe s-au reținut următoarele motive:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1695/2004, reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului G, contestație împotriva dispoziției nr.884 din 06.10.2004 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătându-se următoarele:

- prin dispoziția sus-menționată a fost stabilită valoarea echivalentă a

imobilului imposibil de restituit în natură, situat în municipiul G,-, la suma de 2.838.947.248 lei, iar în mod eronat pârâta a stabilit faptul potrivit căruia pentru imobilul în litigiu nu este posibilă restituirea în natură;

- acest imobil a fost proprietatea defunctului (autorul

reclamantului), conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1284-401/20.05.1957 fiind preluat de stat în baza Decretelor de expropriere nr.55 din 07.11.1979, nr.446/02.10.1970 și nr.986/20.05.1960; imobilul expropriat era compus din suprafața de 5376 mp. compus din suprafața de 5376 mp. (teren și casă de locuit); după expropriere, casa de locuit a fost demolată de către stat, iar terenul a fost doar parțial afectat de lucrările de sistematizare și astfel, în prezent, este posibilă restituirea în natură a suprafeței de aproximativ 4400 mp.;

- la stabilirea valorii echivalente pentru imobilul expropriat nu s-a luat în

calcul și valoarea construcției expropriate demolate de către stat.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și a arătat, în esență, că imobilul sus-menționat a fost expropriat iar la data deposedării proprietarului, acest imobil a fost evaluat la suma de 2831 lei.

S-a mai arătat că întrucât imobilul este afectat de lucrările de sistematizare, imobilul nu se poate restitui în natură, fiind incidente în cauză prevederile art.2 lit.g și art.11 din Legea nr.10/2001. S-a concluzionat că restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare folosite în procesul de privatizare sau în acțiuni tranzacționale pe piața de capital conform art.9 din Lege, iar în baza raportului intern de evaluare nr.831 din 01.04.2004 s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii în limita sumei de 2.838.947.248 lei.

Prin aceeași întâmpinare, pârâta a solicitat introducerea în cauză și a Direcției Generale a Finanțelor Publice La termenul de judecată din 10 febr.2005, instanța a admis această cerere și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a

La data de 10 oct.2005, în temeiul dispozițiilor art.49 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului intervenienta - prin care a solicitat admiterea contestației.S-a motivat că imobilul a cărui restituire se solicită de către reclamant a aparținut defuncților părinți ai acestora ( și ), intervenienta și reclamantul fiind moștenitorii lor în calitate de descendenți, conform certificatelor de moștenitori nr.348 din 18 febr.1963 și nr.196 din 29.11.2000, având fiecare o cotă de câte 1/2 asupra masei succesorale.

Prin încheierea din 10.10.2005, în baza art.52 cod procedură civilă, s-a admis în principiu cererea de intervenție.

Deși prin dispoziția nr.884 din 06.10.2004 emisă de Primăria municipiului G s-a arătat că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură întrucât a fost afectat de lucrările de sistematizare în vederea cărora a fost expropriat, din raportul de expertiză și suplimentul acestui raport, întocmite de ing., rezultă că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este de 4995,53 mp. întrucât nu a fost afectată de lucrările de sistematizare.

Pârâta Primăria municipiului Gap recizat față de constatările expertului că o parte din suprafața de teren identificată S 3, S 4, S 5 și S 5B ar aparține SC SA G, iar o parte ar aparține domeniului public, însă nu a depus acte doveditoare în acest sens.

Pe de altă parte, SC SA Gac omunicat reclamantului că nu are calitate de proprietară asupra terenului aflat în litigiu întrucât nu deține nici un titlu de proprietate.

In atare situație, s-a constatat că în mod corect s-a reținut de către expert faptul potrivit căruia o parte din suprafața de teren, respectiv 4995,53 mp. poate fi restituită în natură.

Cu privire la suprafața de teren care nu se poate restitui în natură (5.235,12 mp - 1084 mp. care fac obiectul altui dosar nr.1696/2004) s-a reținut prețul stabilit de expert în acest din urmă dosar.

Cu privire la valoarea construcției expropriate s-au avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză.

In cauză s-a făcut totodată aplicarea Titlului VII al Legii nr.247/2005 dispunându-se comunicarea către Comisia Centrală a documentației cu privire la partea de imobil care nu s-a putut restitui în natură (4.151,12 mp. teren și construcția - casă de locuit expropriate).

Apelurile formulate în cauză de către contestator, intervenienta și pârâta Primăria Municipiului G au fost respinse ca nefondate prin decizia nr.355 A/16 oct.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția Civilă, pentru următoarele motive:

Nu se pot înlătura din suprafața de teren dispusă a fi restituită în natură cele două suprafețe precizate în motivele de apel, întrucât s-ar face apelanților o situație mai grea în propria cale de atac.

In situația în care dețin deja titluri de proprietate pentru cele două suprafețe identificate de expert cu 1 = 946,82 mp. și 5B = 1154,49 mp. în faza de executare se pot prezenta documentele respective.

In legătură cu suprafața identificată în suplimentul la raportul de expertiză cu 6 (4802,12 mp. conform schițe4i de la fila 128) aceasta nu a fost solicitată la instanța de fond, așa cum rezultă din încheierea din 12.01.2006.

Chiar apelanții (reclamant și intervenientă) în motivele de apel au precizat că solicită a fi completată suprafața pentru care s-a dispus restituirea în natură și cu cei 4802,12 mp.

Potrivit dispozițiilor art.294 cod procedură civilă în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Ca atare, această cerere nouă făcută în apel d e reclamant și intervenientă nu poate fi acceptată față de dispozițiile legale menționate.

Prin decizia civilă nr.6158/28.09.2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamantul și intervenienta, s-a casat decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de aceste părți.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul G, prin primar.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:

In cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.294 cod procedură civilă în aprecierea caracterului de cerere nouă formulată în apel pentru cererea prin care s-a solicitat restituirea în natură și a terenului în suprafață de 4802,12 mp. - identificat sub 6 în raportul de expertiză.

In acțiune s-a indicat cu aproximație suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură iar identificarea și individualizarea acestuia pe loturi care pot fi restituite în natură s-a făcut de către expert în timpul procesului.

Chiar dacă inițial s-ar fi solicitat restituirea prin echivalent iar ulterior s-ar solicita restituirea în natură, acest lucru nu poate fi calificat în nici un caz ca o cerere nouă, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.10/2001 impun ca prevalentă restituirea în natură, iar în prezent, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor instituită prin Legea nr.247/2005 analizează, pentru cazurile în care s-a dispus restituirea prin echivalent, dacă nu este posibilă restituirea în natură (art.16 alin.4 cap.V din Titlul VII din Legea nr.247/2005).

în judecată în calitate de pârâtă a Primăriei Municipiului G în anul 2004 este determinată pe de o parte, de neclaritatea legii care se referă că unitatea administrativ-teritorială ca unitatea deținătoare căreia i se adresează notificarea (art.2 din Legea nr.10/2001 nerepublicată) și la primar ca emitent al dispoziției (art.2 alin.3 din aceeași lege), iar, pe de altă parte, și de actul contestat care are antetul Primăriei Municipiului G și este semnată de Primar.

In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local G, critica excede cadrul procesual al litigiului întrucât acesta nu figurează ca parte în cauză.

Prin criticile formulate, recurentul Municipiul G, prin Primar, invocă prevederile Legii nr.247/2005, arătând că dispoziția contestată a fost emisă în anul 2004 iar Legea nr.247 a intrat în vigoare în luna iulie 2005.

Din reglementarea cuprinsă în art.16 titlul VII din Legea nr.247/2005 rezultă că legiuitorul a făcut distincție între notificările soluționate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, iar prin notificări soluționate nu pot fi înțelese decât acele notificări pentru care s-au emis decizii/dispoziții prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent necontestate în instanță în termenul prevăzut de art.26 (fost art.24) din legea nr.10/2001.

De aceea, deciziile/dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi (cum este cea în cauză), ca urmare a atacării lor cu contestație, nu pot fi trimise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rămânând supuse controlului judecătoresc, sub aspectul legalității și temeiniciei.

In rejudecarea apelului după casare instanța reține următoarele:

Din motivele de apel și din concluziile scrise depuse rezultă că apelanții și au solicitat să se restituie în natură suprafața totală de 7895,23 mp. teren și să primească despăgubiri pentru suprafața de 434,11 mp. teren ce nu poate fi restituit (40-41 dosar apel -).

Au mai precizat că suprafețele 1= 946,82 mp. și 5B = 1154,49 mp. nu au fost expropriate, ci sunt stăpânite și în prezent de contestatori și dețin și titluri de proprietate pentru ele, astfel încât au fost greșit incluse în sentința civilă (20 dosar apel).

In concluzie, au solicitat să fie restituite în natură suprafețele 2+3+4+5A+6, ultima dintre ele în compensare și să primească despăgubiri pentru 434,11 mp. (40 dosar apel, 128 dosar fond).

Pentru lămurirea pe deplin a situației oarecum atipice din speță, e necesară o scurtă prezentare a situației de fapt.

Prin notificarea din 13.08.2001 adresată inițial Prefecturii G, contestatorul a solicitat acordarea despăgubirilor pentru suprafața totală de5.376,40 mp.ce a fost expropriată prin trei decrete de expropriere: Decretul 986/23.1968 - 1350 mp, Decretul 446/1970 - 2768 mp. și Decretul de expropriere nr.55/1979 pentru 1.258,40 mp. Prin acest ultim decret a fost preluată și demolată și casa de locuit pentru care contestatorul a solicitat despăgubiri (3-5 dosar fond).

Prin dispoziția 884 SR/06.10.2004 Primăria Gad ispus acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de5376,00 mp.solicitată (11, 12, 13).

Prin contestația formulată împotriva acestei dispoziții, a solicitat ca din suprafața de5376 mp. terence li se cuvine să li se restituie în natură aproximativ 4400 mp. suprafața ce nu e afectată de detalii de sistematizare.

La momentul la care s-a întocmit expertiza, expertul nu a ținut seama doar de suprafața ce a făcut obiectul notificării și contestației, ci a identificat întreaga suprafață de teren pe care autorii au dobândit-o în proprietate prin actul de vânzare-cumpărare din 20.05.1957, adică 10.000 mp. (50 dosar fond - contractul, 81-87, 124-128 dosar fond), nu numai pe cea expropriată.

Prin sentința civilă apelată instanța a obligat pe pârâta să restituie reclamantului și intervenientei suprafața de 4995,53 mp. în natură și a constatat valoarea echivalentă a părții ce nu poate fi restituită în natură de 4.151,12 mp. Prin urmare, instanța s-a pronunțat asupra unei suprafețe de teren de 9.146,65 mp. teren care i s-ar cuveni reclamantului și intervenientei și a mai constatat că diferența de 1084 mp. ce a mai aparținut autorilor face obiectul altui dosar (1696/2004).

In acest moment suntem în faza de casare cu trimitere spre rejudecaredoar a apelului declarat de contestator și intervenientă.

Atât apelul, cât și recursul declarat de intimată au fost respinse și, de altfel, printre criticile aduse sentinței nu se numărau și cele privitoare la acordarea mai mult decât s-a cerut prin notificare și contestație.

In concluzie la acest moment, instanța trebuie sărespecte principiul neagravării situației contestatorilor în propria cale de atacși să se limiteze la cele solicitate de apelanți prin motivele invocate.

Aceștia au solicitat să nu se mai dispună restituirea suprafețelor S1 = 946,8 mp. și 5B = 1154,49 mp. deoarece au titlu de proprietate asupra lor, să li se acorde în compensare suprafața notată cu 6=4801,01 mp. și să primească despăgubiri doar pentru 434,11 mp.

a) analizând raportul de expertiză instrumentat în cauză, instanța reține că și

expertul topometric a semnalat faptul că suprafețele S1 și 5B nu au făcut obiectul exproprierii (85).

In aceste condiții din vechiul amplasament al imobilului urmează să se dispună

restituirea în natură doar a suprafețelor 2+3+4+5.A așa cum apar în raportul de expertiză întocmit de expert (87- dosar fond) în suprafață totală de2894,22 mp.(262,18 mp.+1479,48 mp.+692,85 mp.+495,71 mp.).

Urmează ca instanța să constate că pentru celelalte două suprafețe 1 și 5.B ce au aparținut autorilor) contestatorii dețin acte de proprietate, astfel încât s-ar ajunge la emiterea a două titluri de proprietate pentru aceleași terenuri și aceleași persoane.

Prin excluderea celor două suprafețe nu se produce o agravare a situației apelanților.

Aceștia au consimțit la radierea celor două suprafețe și au deja titlu de proprietate asupra lor. Două titluri asupra aceluiași teren nu le confereau nici un drept în plus.

b) Mai solicită apelanții să li se acorde în compensare suprafața de 4801,01 mp. și despăgubiri pentru 434,11 mp.

1) Sub un prim aspect măsura reparatorie nu ar putea viza întreaga suprafață de 4801,01+434,11 mp. ci doar suprafața de 4151,12 mp. despre care instanța de fond a considerat că li se cuvine și nu se poate restitui în natură. Faptul că suprafețele 1 și 5B nu vor mai fi menționate în hotărâre, nu-i afectează pe apelanți pentru că deja le dețin în baza altui titlu. Dar această excludere în nici un caz nu poate determina majorarea suprafeței acordate în compensare pentru că suprafața totală de teren pe care autorul apelanților a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare. Din această suprafață rămâne 10.000 mp. din care 1084 mp. fac obiectul altui dosar (51-53 dosar) iar pentru 1=946,82 mp. și 5B =1154,49 dețin deja de proprietate.

De altfel, această excludere așa cum am precizat este solicitată chiar de apelanți prin motivele apel și concluzii scrise (40 și 20 dosar inițial de apel), astfel încât nu poate fi considerată decât aparent ca o agravare a situației în propria cale.

2) Sub al doilea aspect această compensare nu e posibilă.

Potrivit disp.art.1 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.1.7 din Normele

metodologice de aplicare legea permite ca entitatea învestităsă oferepersoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent orice bunuri sau servicii pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.

Din conținutul dispoziției legale menționate rezultă că măsura compensării presupune întrunirea unui acord între unitatea deținătoare și persoana îndreptățită.

In speță, unitatea deținătoare nu și-a exprimat acest acord, iar refuzul de a-și da consimțământul nu este abuziv ci argumentat de faptul că SC SA G, transportatorul public local de călători are o secție de lucru pe acel amplasament, iar prin acordarea în compensare a suprafeței 6 a-2-b-c-d se îngrădește accesul la stația de spălare, la stația, nu va mai exista de parcare, iar activitatea din autobaza 4 va fi paralizată. De altfel și expertul este de părere că suprafața poate fi acordată în compensare dacă SC renunță la construcția "spălătorie auto" din partea de S-V a curții (127 fond).

Din aceste considerente, urmează să admită apelul reclamantului și intervenientei, să schimbe sentința civilă în sensul eliminării mențiunii privind restituirea în natură a suprafețelor 1 și 5B și reducerii corespunzătoare a suprafețelor restituite în natură.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apeluriledeclarate de reclamantul, cu domiciliul în G,- și de intervenienta, domiciliată în G,- împotriva sentinței civile nr.68 din 20.01.2006 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o schimbă în parte și, în consecință:

Dispune eliminarea mențiunilor privind restituirea în natură a suprafețelor 1 și 5B. Obligă pe pârâtă să restituie reclamantului și intervenientei suprafața de 2894,22 mp. în loc de 4995,53 mp. (2+3+4+5A).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.SB-15.05.2009

Dact.MH-18.05.2009/6 ex.

Fond:

Președinte:Simona Bacsin
Judecători:Simona Bacsin, Valentina Gabriela Baciu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Galati