Speta Legea 10/2001. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.167
Ședința publică din data de 28 octombrie2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P - PRIN PRIMAR, cu sediul în Bulevardul, nr.2, cod poștal -, județul P,împotriva sentinței civile nr.877 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în P,-, -.3,.B,.26, codul poștal -, județul P, domiciliată în comuna, cod poștal -, județul I și, domiciliată în B,-,.55,.A,.10, județul B, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta pârâtă Primăria Municipiului P - prin primar reprezentată de consilier juridic și intimații reclamanți asistat de avocat din cadrul Baroului P, și reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că defuncta avea calitate de moștenitoare de pe urma def. și că cei trei contestatori sunt persoane îndreptățite, dat fiind faptul că din certificatul de moștenitor nr.44/2005 reiese că singura persoană care a acceptat succesiunea este contestatoarea.
Avocat, având cuvântul pentru intimații contestatori, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
Solicită a se constata că din notificarea formulată de autoarea contestatorilor în baza Legii 10/2001, rezultă implicit că aceasta a acceptat succesiunea după defunctul său soț cu privire la imobilul din P,-, astfel că în mod corect instanța de fond a considerat că autoarea contestatorilor a făcut dovada acceptării succesiunii și a menținut dispoziția prin care au fost acordate măsuri reparatorii.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele.
Prin contestația înregistrată cu nr.1127/105/11.03.2009, contestatorii, au chemat în judecată pe intimații Primăria Municipiului P, Primarul Municipiului P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr.841/04.02.2009 emisă de către intimați.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că în mod nelegal s-a dispus emiterea Dispoziției nr.841/2009, considerându-se că defuncta nu ar avea calitatea de moștenitoare a defunctului - tatăl lor, în condițiile în care aceasta a fost cea care a formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri sau restituirea în natură a terenului de 200. situat în P,-, fost nr.13B, dobândit în timpul căsătoriei celor doi defuncți, iar prin Dispoziția nr.5448/2005 s-a recunoscut în favoarea autoarei lor dreptul la despăgubiri pentru întreg imobilul în litigiu, preluat abuziv de către stat, imposibil de restituit în natură, astfel încât intimații nu mai puteau revoca dispoziția sus-menționată și emite o nouă dispoziție în anul 2009.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.877 din 21 aprilie 2009 a admis contestația formulată de contestatorii, și - prin procurator în contradictoriu cu intimații Primăria P Si Primarul Municipiului P, a anulat Dispoziția nr.841/04.02.2009 emisă de intimați și a menținut Dispoziția nr.5448/20.07.2005 emisă de către intimați, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatori, reținându-se următoarele considerente:
În baza actului de vânzare - cumpărare nr.3335/27.12.1949, nr.16448/1950, Declarației din 1950, numită a dobândit prin cumpărare imobilul situat în P,- (str.-, nr.15), având un teren de 200. pe care a edificat în 1950 o împrejmuire.
Conform certificatului de moștenitor nr.43/24.01.2005, de pe urma defunctului decedat la 07.11.1996, au rămas ca moștenitori legali contestatorii în calitate de copii, fiind străini de succesiune soție post - decedată, fiu, în timp ce la data de 05.12.2004 a decedat de pe urma căreia a rămas ca unică moștenitoare legală contestatoarea în calitate de fiică, fiind străini de succesiune prin neacceptare, în calitate de copii, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.44/24.01.2005.
Potrivit Dispoziției nr.5448/20.07.2005, referatelor depuse la dosar, declarațiilor nr.2672/2008, 4735/2003, 1546/2005, adreselor nr.-/2008, 41144/2007, 204/2008, 12/2005, 13365/2006, Notificării nr.30/2001, tabelului depus la dosar, numita a solicitat acordarea de despăgubiri în baza Legii 10/2001 pentru imobilul situat în P,- (nr.13B), având un teren de 200. imobil preluat în baza 377/1962 în proprietatea statului de la și cu titlu de expropriere, notificare admisă prin Dispoziția nr.5448/2005 prin care s-a constatat dreptul defunctei, avându-i ca moștenitori pe contestatori, de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea 10/2001 și s-a stabilit că valoarea echivalentă pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în P,- (13B), suma de 34699,20 RON, măsuri ce urmează să fie acordate sub forma de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Ulterior, prin Dispoziția nr.841/04.02.2009 s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea 10/2001 pentru cota de 1/2 din terenul de 200. situat în P,- (fost nr.15), în favoarea contestatoarei, imposibil de restituit în natură, fiind respinsă cererea notificată privind cota de 1/2 din terenul sus-menționat ce a aparținut defunctului și cererea de restituire în natură a cotei de 1/2 din teren, formulată de, motivându-se că aceasta din urma nu a făcut dovada calității de moștenitor a defunctului și ca terenul revendicat este ocupat de Grupul Școlar Administrativ și de Servicii " ", fiind afectat de utilitate publică.
Totodată, în cuprinsul acestei dispoziții s-a menționat că această dispoziție a fost emisă în urma adresei nr.13365/2006 a care a returnat dosarul în vederea reanalizării situației calității de moștenitoare a defunctei.
Dispozițiile art.1, 2 pct.a, h, i din Legea 10/2001 modificată, stipulează că imobilele preluate abuziv de către stat se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, prin imobile preluate în mod abuziv înțelegându-se printre altele și imobilele naționalizate prin orice alte acte normative de naționalizare, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, orice alte imobile preluate fără titlu valabil, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că autoarea contestatorilor a dobândit în timpul vieții prin actul de vânzare - cumpărare nr.3335/1949, imobilul în litigiu situat în P,-, devenit nr.13B, pe care a edificat o împrejmuire, imobil preluat de către stat în urma aplicării Decretului 377/1962 în proprietatea statului prin expropriere de la și, motiv pentru care în baza Legii 10/2001, autoarea contestatorilor a solicitat acordarea unor despăgubiri pentru terenul sus-menționat, astfel încât prin Dispoziția nr.5448/2005 s-a constatat dreptul contestatorilor în calitate de moștenitori ai defunctei de a beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent în valoare totală de 34699,20 lei, pentru terenul în litigiu imposibil de restituit în natură, decizie revocata în baza Dispoziției nr.841/2005 prin care s-au acordat măsuri reparatorii doar în favoarea contestatoarei numai pentru cota de 1/2 din teren.
Ca atare, atât timp cât terenul în litigiu a fost dobândit prin actul de vânzare - cumpărare din 27.12.1949, anterior intrării în vigoare a Codului familiei, numai de către, imobil preluat de către stat de la în urma intrării în vigoare a Decretului 377/1962 cu titlu de expropriere, înseamnă că defuncta a fost proprietara exclusivă a acestui teren preluat de către stat de la aceasta, motiv pentru care numita avea dreptul să formuleze notificare în temeiul Legii 10/2001 și să i se recunoască dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul teren, în temeiul Legii 10/2001, imposibil de restituit în natură și nicidecum numai cu privire la cota de 1/2 din acest teren.
De altfel, atâta timp cât Dispoziția nr.5448/2005 nu a fost contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 10/2001 de către intimați, contestatori și nicio terță persoană nu a solicitat desființarea acesteia prin orice mijloace, inclusiv, înseamnă că această dispoziție a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice în sensul dovedirii dreptului autoarei contestatorilor la măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pentru întregul imobil, caz în care nu mai putea fi revocată, mai ales că reprezintă în baza Legii 10/2001 un act juridic civil, fiind prin însăși natura sa un titlu executoriu, o dovadă a dreptului de proprietate având un caracter deci, irevocabil, neputând fi desființată decât pe cale judecătoreasca și nicidecum administrativă.
Mai mult chiar, împrejurările invocate de intimați privind calitatea defunctei de persoana îndreptățită cu privire la întregul imobil sau numai în parte, vizează însăși legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia Dispoziției nr.5448/2005 și nicidecum revocabilitatea sau nerevocabilitatea acesteia.
Faptul că în cuprinsul certificatelor de moștenitor nr.43/2005, 44/2005, se menționează că defuncta ar fi fost străină de succesiunea defunctului prin neacceptare și că singura moștenitoare a acestei defuncte ar fi contestatoarea, nu înseamnă în mod automat că defuncta nu a avut calitatea de moștenitoare a defunctului și că numai ar avea dreptul la măsuri reparatorii întrucât, la data emiterii certificatului de moștenitor nr.43/2005, numita era decedată încă din 05.12.2004, fiind imposibil să se verifice dacă într-adevăr aceasta nu a acceptat moștenirea defunctului înăuntrul termenului de opțiune succesorală de 6 luni ce a început să curgă de la 07.11.1996 și nicidecum de la data dezbaterii succesiunii defunctului.
De fapt, autoarea contestatorilor a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii defunctului prin cererea formulată în temeiul Legii 10/2001, neexistând nicio dovadă că la data formulării notificării defuncta ar fi renunțat expres la succesiunea defunctului pentru a putea fi considerată străină de succesiune prin renunțare, iar emiterea Dispoziției nr.5448/2005 pe numele tuturor contestatorilor, vizează raporturile dintre aceștia în calitate de moștenitori ai defunctei și, nicidecum în raporturile cu terții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria Municipiului P - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că defuncta ar avea calitatea de moștenitoare de pe urma defunctului și că implicit cei trei contestatori sunt persoane îndreptățite.
Așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.44 din data de 24 ianuarie 2005, întocmit de pe urma defunctei, singura persoană care acceptat succesiunea este contestatoarea, pe când contestatorii și nu au acceptat succesiunea și în mod greșit instanța de fond a anulat Dispoziția nr.841 din 04.02.2009, întrucât la baza emiterii acesteia a stat adresa nr.13365/30.10.2006 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii pronunțate de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea contestației și menținerea Dispoziției nr.841/04.02.2009, emisă de Primarul Municipiului P, ca legală și temeinică.
La data de 15 septembrie 2009, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare (concluzii scrise) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.877/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică, având în vedere faptul că Tribunalul Prahova în mod corect a apreciat că, în fapt, Dispoziția nr.5448/2005 a rămas definitivă și a intrat în circuitul civil, nu a fost contestată de ei sau de o terță persoană și nici de către în baza Legii 10/2001, un act juridic civil, fiind prin însăși natura sa un titlu executoriu, o dovadă a dreptului autoarei lor la măsuri reparatorii pentru întregul imobil. Dobândind un caracter irevocabil, dispoziția nr.5448/2005 nu putea fi desființată decât pe cale judecătorească și nicidecum pe cale administrativă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.3335/1949 la Tribunalul Județului P, Secția I, terenul în litigiu a fost vândut autoarei părților, numita G și a fost preluat de către stat prin Decretul nr.377/1962, atât de la, cât și de la soțul acesteia.
Potrivit Codului Familiei aprobat în anul 1954, este preeminent principiul comunității de bunuri ca regim matrimonial stabilit prin lege și nu prin convenție, astfel încât terenul dobândit de către în timpul căsătoriei sale cu are calitatea de bun comun și nu de bun propriu.
În acest sens, se remarcă faptul că potrivit art.4 din Decretul nr.32/1954 pentru punerea în aplicare a codului familiei, cod ce a abrogat prevederile art.1223 - 1233 cod civil ce reglementau convențiile matrimoniale și prevederile art.1233 - 1293 cod civil ce reglementau regimul dotal și societatea de achiziții, bunurile dobândite anterior intrării în vigoare a codului familiei, în timpul căsătoriei soților, devin comune indiferent de data căsătoriei și oricare ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau convențional de mai înainte.
Analizând certificatul de căsătorie depus la dosarul cauzei (fila 48 dosar fond) rezultă că și erau căsătoriți la data achiziționării terenului în litigiu, căsătoria încheindu-se la data de 01.02.1931, iar terenul fiind achiziționat la data de 27.12.1949.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art.30 din Codul Familiei ce instituie prezumția comunității de bunuri a soților, precum și dispozițiile art.4 și art.49 din Decretul nr.32/1954 se constată că imobilul preluat de către stat a aparținut comunității de bunuri a celor doi soți și nu numai defunctei.
Pe de altă parte, potrivit art.4 alin.3 din Legea 10/2001 succesibili care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii speciale de reparație, întrucât cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile căror restituire se solicită.
În aceste condiții, având în vedere faptul că a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru întregul teren deci, atât pentru cota ce i se cuvenea ei, cât și pentru cota ce îi revenea defunctului său soț, rezultă că acesteia îi sunt aplicabile atât dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât și art.4 alin.2 din aceeași lege potrivit căruia de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali ai persoanelor fizice îndreptățite.
Raportat la cele reținute mai sus, în condițiile în care decesul def. a intervenit la data de 7.11.1996 conform certificatului de deces atașat la dosarul cauzei - fila 15, iar cererea de restituire a bunului a fost formulată de către ulterior, fiind înregistrată la Primăria Municipiului P sub nr.49144/17.10.2001 se constată că aceasta beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, atât în nume propriu pentru cota devălmașă ce i se cuvine din imobilul ce a fost preluat de către stat, cât și în nume de moștenitor al defunctului pentru cota ce i se cuvenea acestuia.
Față de cele arătate anterior, sunt nerelevante mențiunile certificatului de moștenitor nr.44 /2005, potrivit căruia singura moștenitorare a defunctei este, câtă vreme potrivit certificatului de moștenitor nr.43/2005, moștenitori ai defunctului sunt și contestatorii, și.
Chiar dacă în cuprinsul acestui din urmă certificat de moștenitor se menționează că ar fi străină de succesiune prin neacceptare conform art.700 cod civil soția postdecedată a defunctului, urmează a se constata că dispozițiile legii speciale, respectiv art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 derogă de la dispozițiile generale ale Codului civil și chiar în cazul în care un moștenitor nu ar fi acceptat sau ar fi renunțat la moștenirea defunctului, proprietar al imobilului preluat de către stat, cererea de restituire a bunului are valoare de acceptare a succesiunii pentru acesta, astfel încât mențiunea sus arătată nu are relevanță în prezenta cauză.
Pe de altă parte, este corectă și concluzia instanței de fond, potrivit căreia Dispoziția nr.5448/2005 nu a fost contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001, nu s-a solicitat desființarea acesteia în justiție, astfel încât aceasta a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice în sensul dovedirii dreptului autoarei contestatorilor, atât în nume propriu, cât și ca moștenitoare a defunctului de benneficia de măsurile reparatorii pentru întregul imobil și în aceste condiții, Dispoziția nr.5448/2005 nu mai putea fi revocată pe cale administrativă ci doar pe cale judecătorească.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea de Apel constată că Tribunalul Prahovaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în baza dispozițiilor art.296 cod pr.civilă, va fi respins apelul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P - PRIN PRIMAR, cu sediul în Bulevardul, nr.2, cod poștal -, județul P, împotriva sentinței civile nr.877 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în P,-, -.3,.B,.26, codul poștal -, județul P, domiciliată în comuna, cod poștal -, județul I și, domiciliată în B,-,.55,.A,.10, județul B, cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
6.ex. 06.11.2009
fond- Trib.
fond.
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa
