Speta Legea 10/2001. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.168/
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare:
1) apelul civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliată în C,-,.2,.5 și, domiciliată în C, strada - C nr. 125.1, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intimații intervenienți și, domiciliați în C, strada - C nr.125, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1155/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția civilă, în dosarul nr- (nr. format vechi 4549/2006), având ca obiect Legea 10/2001;
2) cererea de intervenție în interes alăturat formulată de intervenienții și, domiciliați în C,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantele reclamante C și prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 din dosar, intimatul pârât Primarul Municipiului C prin avocat, conform împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2007, intimații intervenienți și și intervenienții - și.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Intimata intervenientă depune la dosarul cauzei, în copie, cererea formulată de către apelantele reclamante, înregistrată sub nr. -/9.08.2005, prin care au solicitat soluționarea notificării și certificatul emis de Curtea de Apel Galați referitor la soluția pronunțată în dosarul nr-.
Referitor la înscrisuri, avocatul apelantelor reclamante precizează că acestea s-au adresat la 9.08.2005 cu cerere prin care au solicitat soluționarea notificării în parte, în sensul restituirii apartamentului cumpărat de fam.. La acel moment, Curtea de Apel Ploiești se pronunțase în sensul că titlul acestora nu este valabil, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă. La momentul depunerii acestei adrese la consiliul local, pârâții nu mai erau proprietarii apartamentului, iar unul dintre procese era pe rol respectiv, C referitor la fam..
Luând act că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului și a cererii de intervenție accesorie.
Având cuvântul pentru apelantele reclamante, apărătorul acestora învederează că notificările au fost respinse de către primărie cu motivarea că nu au făcut dovada calității de moștenitori și nici dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat deși prin hotărâre judecătorească s-a stabilit foarte clar că au calitate de moștenitori, iar prin hotărârea nr. 656/1998 consiliul local a restituit în natură un apartament situat la etajul I fam..
După formularea dosarelor, au solicitat în scris primăriei să suspende procedura de restituire, însă această suspendare nu a fost aplicată de primărie.
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile Legii 10/2001 și a considerat că atâta timp cât prin notificare nu s-au solicitat acordarea de despăgubiri, nu pot fi acordate despăgubiri deși art. 27 din Legea 10/2001 prevăd că în situația în care restituirea în natură nu este posibilă primăria trebuie să facă ofertă pentru alte despăgubiri. Prin notificările depuse, reclamantele au precizat valoarea imobilului tocmai în scopul acordării de despăgubiri în situația în care restituirea în natură nu este posibilă. Nu avea nici un sens să precizeze această valoare în situația în care solicitau doar restituirea în natură.
În concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, anulării dispoziției și obligarea primăriei la restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri in situația în care aceste contracte nu sunt anulate.
Având cuvântul pentru intimatul pârât Primarul Municipiului C, apărătorul acestuia, solicită respingerea apelului conform întâmpinării, susținând că notificarea a fost respinsă pentru că reclamantele nu au dovedit că au calitate de persoane îndreptățite, iar în această situație nu pot fi acordate nici un fel de măsuri reparatorii. Dacă fac dovada calității de persoane îndreptățite, soluția nu este decât de obligare a primăriei la emiterea dispoziției pentru acordarea de măsuri reparatorii.
Apreciind că dispoziția contestată și hotărârea pronunțată de instanța de fond sunt legale, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantelor reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, intimata intervenientă achiesează la concluziile reprezentantului intimatului pârât. Consideră că în mod corect s-a reținut de către instanță că imobilul nu poate fi restituit în natură întrucât există două hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, iar pentru fam. există încă pe rolul instanței acțiunea cu același obiect.
In ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii, art. 27 din Legea 10/2001 nu obligă primarul să acorde măsuri reparatorii decât dacă acestea au fost solicitate ori, reclamantele apelante nu au solicitat măsuri reparatorii, acestea fiind cerute pentru prima oară în contestație.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond.
Întrucât avocatul intervenienților nu se poate prezenta în instanță, depune și din partea acestuia concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Avocatul apelantelor reclamante solicită să se aibă în vedere împrejurarea că niciuna dintre părți nu a declarat apel, nu a criticat hotărârea fondului, ori prin această hotărâre s-a recunoscut reclamantelor calitatea de persoane îndreptățite.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului și a cererii de intervenție în interes alăturat.
CURTEA
Asupra cererii de apel;
Reclamantele C și au chemat în judecată pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, solicitând ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună anularea dispoziției nr. 3279/27.10.2006, emisă de către PRIMARUL MUNICIPIULUI C,prin care s-a dispus respingerea notificărilor formulate de către reclamante, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să dispună restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren și clădire, parter +două etaje (apartamentul de la etajul 1 fiind deja restituit în baza legii nr. 112/1995), iar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să se acorde despăgubiri prin echivalent.
Motivează reclamantele că sunt moștenitoarele mătușii lor, fosta proprietară a imobilului preluat abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950,astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr.224/10.09.1998.Afirmă reclamantele că la apariția legii nr. 10/2001, s-au adresat cu notificare către pârâtă, solicitând restituirea în natură a acestui imobil.
Prin decizia contestată pârâta a dispus respingerea notificării reținând că notificantele nu au demonstrat calitatea lor de succesoare în drepturi a fostei proprietare a imobilului și că dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului nu a fost dovedit.
La termenul de judecată din 05.03.2007, instanța analizat excepțiile lipsei capacității de folosință a pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI precum și aceea a tardivității modificării cererii de chemare în judecată, admițând excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, întrucât aceasta nu este decât o structură administrativă,lipsită de personalitate juridică, aflată în subordinea Primarului și a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, deoarece a fost formulată la primul termen de judecată, astfel cum este definit prin art. 134.pr.civ.luându-se act că PRIMARUL MUNICIPIULUI C va avea în continuare calitate de pârât în cauză.
Legal citat, pârâtul, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, și-a exprimat prin întâmpinare poziția procesuală față de prezenta acțiune, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, deoarece decizia contestată este legală și temeinică.
La termenul de judecată din 30.04.2007, numiții și, în temeiul art. 49 alin.3 pr.civ. au formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, deoarece sunt proprietarii unuia dintre apartamentele situate în imobilul litigios, iar prin decizia civilă nr.1792/2005, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul civil nr. 8140/2005, s-a statuat în mod irevocabil că titlul lor de proprietate, contractul de vânzare cumpărare nr.26906/30.09.1996, încheiat cu C, este valabil, fiind respinsă acțiunea formulată de către reclamante care viza constatarea nulității absolute a acestui act.
Măsura reparatorie instituită prin art.7 alin.1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv în proprietatea statului nu poate fi pusă în aplicare deoarece unitățile locative ce intră în componența imobilului notificat în temeiul legii 10/2001, nu se mai află în posesia unității deținătoare notificate.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1792/16.12.2005, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul civil nr.8140/2005 s-a respins în mod irevocabil cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 26906/30.09.1996, încheiat între C și intervenienții și, cu privire la spațiul de locuit situat în imobilul litigios.
Prin decizia civilă nr. 66/C/31.01.2005, pronunțată de către Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr.2216/C/2004 s-a respins în mod irevocabil cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27184/30.09.1996, încheiat între Consiliul Local și numiții și, cu privire la spațiul de locuit situat în imobilul litigios.
Prin decizia civilă nr. 104/C/14.02.2007pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, s-a dispus casarea deciziei definitive pronunțate de către Tribunalul Constanța în soluționarea cererii formulare de reclamantele C și în contradictoriu cu pârâții și, C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL CONSTANȚ prin PRIMAR, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului încheiat între pârâți cu privire la spațiul locativ situat în imobilul litigios, astfel încât disputa cu privire la acest aspect nu este tranșată definitiv și irevocabil.
Așa fiind se constată că sub acest aspect, decizia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului este corectă.
Cu privire la cererea de acordare a măsurii reparatorii a despăgubirilor în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, se constată că reclamantele notificante nu au solicitat aplicarea acestei măsuri prin notificarea formulată în temeiul legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 1012/26.07.2001 la BEJ și nici în aceea înregistrată sub nr. 2420/14.11.2001 la BEJ, astfel încât în mod corect aplicarea acestei măsuri nu a fost avută în vedere de către emitentul deciziei contestate și nu va fi avută în vedere nici de către instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 24 din Legea nr.10/2001, prin sentința civilă nr. 1155, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 18 iunie 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 4549/2006), a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamantele C și, în contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI
A fost admisă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C formulată de intervenienții și.
Totodată, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele C și, în contradictoriu cu parata PRIMARIA MUNICIPIULUI C, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate juridică de folosință.
Împotriva sentinței civile a Tribunalului au declarat apel reclamantele, criticând soluția instanței de fond, care, deși recunoaște calitatea de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001 a contestatorilor, respinge cererea cu motivarea că apartamentele de la parter și etajul II au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar prin notificările depuse nu s-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent.
Prin urmare, greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 și 26 din Legea nr. 10/2001, referitor la acordarea de despăgubiri acordate persoanelor îndreptățite, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. Această soluție încalcă dreptul reclamantelor la aplicarea unei legi care are drept scop acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.
Mai mult, în notificări și contestație reclamantele au precizat și valoarea la care estimase imobilul pretins.
O altă critică privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Primăriei Municipiului C, reținându-se că prin noțiunea de entitate investită cu soluționarea notificării, în înțelesul legii poate fi și Primăria.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reclamantelor privind chemarea în judecată a altor persoane, conform art. 57 Cod procedură civilă.
La data de 18 ianuarie 2008 - și au formulat cerere de intervenție în interesul alăturat al Primarului Municipiului C, cerere admisă în principiu, prin Încheierea din 18 februarie 2008 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Examinând motivele de apel și verificând faptele administrate, instanța reține următoarele:
Apelantele, prin actele de stare civilă, certificat de moștenitor și hotărâri judecătorești în alte cauze, dar cu privire la același obiect dedus judecății, și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001. Prin titlul de proprietate și-au dovedit și dreptul de a pretinde imobilul din litigiu, care a fost preluat abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar pentru etajul I s-a dispus restituirea în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin notificările emise au solicitat restituirea în natură a imobilului din C, strada - C nr. 125, parter și etajul II, iar prin contestarea dispoziției Primarului Municipiului C, au solicitat în subsidiar și măsuri reparatorii în echivalent.
Corect instanța de fond a reținut greșita motivare a Primarului Municipiului C, de respingere a notificărilor, pentru că reclamantele nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, în pofida faptului că aceeași autoritate le-au restituit etajul I din același imobil.
Cu privire la contestația împotriva deciziei Primarului pentru restituirea parterului și etajului II, se reține că apartamentele ce compun cele două părți din imobil au fost înstrăinate în condițiile și cu respectarea art. 1 și 9 din Legea nr. 112/1995, intervenienților în interes alăturat, cărora prin hotărâri judecătorești irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, li s-a recunoscut valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
Drept urmare, pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciul suferit de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat, prin obligația la măsuri reparatorii în echivalent. Obligația restituirii în echivalent este o obligație corelativă restituirii în natură.
În acest sens, dispozițiile art. 27 alin.3 din Legea nr. 10/2001, stipulează că în situația bunurilor imobile preluate cu titlu, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent, conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
În cauză, prin preluarea de către stat a imobilului proprietatea autorilor reclamantelor, conform Decretului nr. 92/1950 și ulterior înstrăinarea unei părți din construcție și teren - parter și etajul II - unor terți cumpărători de bună credință, în baza unei dispoziții legale, în vigoare la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare - Legea nr. 112/1995, fără acordarea unor despăgubiri echitabile reclamantelor pentru pierderea suferită, s-a rupt echilibrul între necesitatea protecției dreptului de proprietate și exigențele de ordin general, situație în care se impune acoperirea prejudiciului suferit de reclamante.
Drept urmare, în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conform normelor interne și să respecte proporționalitatea între mijloacele folosite și scopul vizat.
Curtea Europeană și legislația națională, a reținut că, în absența unei compensații reparatorii, art. 1 din Protocolul 1, nu ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate în contradicție cu dispozițiile Convenției.
Față de considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite contestația împotriva Dispoziției nr. 3279 din 27 octombrie 2006, emisă de Primarul Municipiului C și, pe cale de consecință, va dispune:
-anularea dispoziției nr. 3279 din 27 octombrie 2006 a Primarului Municipiului C și
-va obliga unitatea deținătoare - pe primar, să acorde măsuri reparatorii în condițiile art. 27 alin.3 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 147/2005 pentru imobilul din C, strada - C nr. 125, parter și etajul II al construcției.
Va admite cererea de intervenție în interes alăturat a intervenienților - și.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliată în C,-,.2,.5 și, domiciliată în C, strada - C nr. 125.1, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intimații intervenienți și, domiciliați în C, strada - C nr.125, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1155/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția civilă, în dosarul nr- (nr. format vechi 4549/2006), având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite contestația și, pe cale de consecință:
Dispune anularea dispoziției Primarului și obligă unitatea deținătoare să acorde măsuri reparatorii în condițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 pentru parterul și etajul II al construcției.
Admite cererea de intervenție în interes alăturat formulată de intimații intervenienți și, ambii cu domiciliul în C, strada - C nr. 125.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru grefier - -,
aflată în concediu de odihnă, conform art.
261(2) Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.-/16.07.2008
gref. AB/11 ex./17.07.2008
Emis 7 com. azi, 18.07.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
