Speta Legea 10/2001. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.17/A/2008
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.654 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâții intimați Primarul municipiului C-N, Primăria municipiului C-N și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal se prezintă apelantul asistat de din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul intimaților pârâți Primarul municipiului C-N, Primăria municipiului C-N și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, consilie juridic, și reprezentantul intimatului reclamant, avocat, din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 17 decembrie 2007 intimatul pârât Primarul municipiului C-N a înregistrat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, act ce s-a comunicat reprezentantei apelantului intervenient, iar reprezentul intimatului reclamant, arată că a studiat-o de la dosar.
Reprezentantul intimatului reclamant, depune la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea apelului, act ce se comunică părților prezente.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie, constată prezentul apel în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul apelantului intervenient, susține apelul așa cum este formulat solicită admiterea lui potrivit motivelor expuse în memoriul de apel depus la dosar, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii pe fond a cererii de intervenție formulată de către apelant și, drept urmare, respingerea în întregime a acțiunii introductive de instanță. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței pe care o va depune la dosar până la sfârșitul dezbaterilor.
Reprezentantul intimatului reclamant, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat conform întâmpinării de la dosar și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată că se critică o hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar apelul este formulat împotriva unei hotărâri dată la o acțiune formulată în baza Legii nr.10/2001. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 7000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței de la dosar.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea apelului, ca nefondat potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea hotărârii atacate, ca legalăși temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 654 din 10.10.2007 Tribunalului Cluj, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtilor Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N, Primăria Municipiului C-N si Primarul Municipiului C-, și în consecință, s-a constatat preluarea abuzivă in proprietatea Statului Român a cotei de 1/2 parte din imobilul situat in C-N, str. - nr. 9, înscris inițial in 27480 C, nr. top 1217/2/19/S, cota aparținând reclamantului, precum și nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate a Statului Român asupra aceleiași cote a reclamantului.
A fost anulată Dispoziția nr. 2909/28.06.2002 emisă de Primarul Municipiului C-N și s- dispus restituirea in natură in favoarea reclamantului a cotei de 1/2 parte din imobil si reînscrierea acestui drept in 27480
Totodată, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român de sub B 8-9 din 27480
S- constatat că acțiunea formulată de reclamanta, cu privire la cota sa de proprietate a rămas fără obiect.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au fost proprietari asupra imobilului înscris in 27480
C, A+ 1, nr. top 1217/2/19/S, casă cu 2 camere si dependințe, dobândit prin cumpărare in 1977, dreptul de proprietate al acestora fiind intabulat sub B 6-7.
Prin Decizia nr. 208/22.06.1987 a fostului CPJ C, cota de parte a reclamantului a fost preluată în proprietatea statului in temeiul Decretului 223/1974, Statul intabulându-si dreptul de proprietate sub B8, in condițiile in care preluarea efectivă a imobilului s-a făcut la 6.02.1990. La data de 18.02.1997 imobilul este dezlipit si transcris in - C in favoarea Statului Român, 27480 C fiind sistată. Conform aceleiași Decizii nr. 208,cota reclamantului
fost preluată fără plată.
Reclamanții au formulat notificarea in temeiul Legii 10/2001 solicitând restituirea in natură a întregului imobil, iar prin Dispoziția nr. 2909/28.06.2002 notificarea a fost respinsă în ce privește pe, propunându-se despăgubiri bănești, iar in ce privește pe reclamanta, dispoziția menționează că se va lua in considerare decizia instanțelor judecătorești.
Prin Decizia nr.600/21.03.2001 a Curtii de APEL CLUJ - decizie irevocabilă - s-a constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a cotei avută de si nulitatea înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului acestui a asupra cotei reclamantei, dispunându-se reînscrierea dreptului de proprietate al acesteia asupra aceleiași cote.
Aceasta înseamnă că in ce privește pe reclamantă situația dreptului său de proprietate a fost soluționată irevocabil, reclamanta având posibilitatea ca in temeiul acestei hotărâri să își intabuleze dreptul de proprietate.
In condițiile menționate, dreptul său fiind deplin recunoscut, plângerea reclamantei împotriva Dispoziției 2909/2002 este rămasă fără obiect.
Cu privire la plângerea formulată de reclamant, tribunalul a reținut că, potrivit art. 6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau
privat al statului sau unităților administrativ teritoriale, bunurile dobândite de stat in perioada 6.03.1945-22.12.1989 dacă au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor Internaționale la care România a aderat, si a legilor in vigoare la data preluării.
Decretul 223/1974 contravine Constituției din 1965 potrivit căreia dreptul de proprietate personală este ocrotit prin lege, iar terenurile si construcțiile puteau fi expropriate doar pentru lucrări de interes public si cu plata unei juste despăgubiri.
Dispozițiile acestui decret contraveneau insă si normelor Codului civil potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a-și ceda proprietatea afară numai pentru cauză de utilitate publică si primindodreaptă si prealabilă despăgubire și fost în totală contradicție si cu Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Preluarea cotei avută de reclamant s-a făcut fără plată.
Imobilul in litigiu se încadrează in ipoteza prev.1 art. 2 alin.l din Legea 10/2001, preluarea de către stat fiind făcută prin încălcarea regimului constituțional de ocrotire a proprietății.
Textul menționat nu condiționează caracterul abuziv al preluării de plata vreunei despăgubiri la data preluării, ceea ce înseamnă că in sfera de aplicare a textului intră si imobilele pentru care s-au plătit despăgubiri. Prin urmare, se va constata preluarea abuzivă a cotei avute de reclamant, si in consecință, se va constata si nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate al statului asupra acestei cote.
Statul neavând un titlu valabil de preluare, dispoziția atacată urmează a fi anulată cu consecința restituirii in natură către reclamant a cotei de 1/2 parte si reînscrierea acestui drept în 27480
In considerarea aceluiași titlu nevalabil al statului, se va dispune radierea dreptului înscris sub B 8-9 din același 27480
Cererea de intervenție a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că prin Decizia civilă nr. 678/R/2.04.2007 a Curții de APEL CLUJs -a constatat in mod irevocabil nulitatea contractului de vânzare-cumpărare al intervenientului cu privire la același imobil.
Este real că împotriva acestei decizii, intervenientul a formulat contestație in anulare, dar această contestație, așa cum s-a declarat in ședința publică din 10.10.2007 de către însăși intervenient, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal interveninetul în interes propriu, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii pe fond a cererii de intervenție și, drept urmare, respingerea acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a pronunțat o soluție parțial neîntemeiată, dispunând admiterea acțiunii doar în ceea ce-l privește per reclamantul, respingând ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată în cauză.
În numeroasele procese purtate cu reclamantul prin care a înțeles să-și apere dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, soluțiile pronunțate sunt contradictorii, astfel încât au condus la pronunțarea unei sentințe nelegale în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr.643/R/2006 Curtea de APEL CLUJa admis recursul promovat de el și, în consecință, a respins acțiunea promovată de reclamantul în ceea ce privește cota lui de proprietate din imobil. Prin urmare, în ceea ce privește cota acestuia de proprietate de parte, hotărârea irevocabilă nr.643/R/2006 se impunea a fi respectată de instanța care a pronunțat soluția apelată.
Apelantul a mai arătat că imobilul în litigiu a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de acest act normativ în care foștii proprietari aveau posibilitatea de solicita restituirea proprietății lor și doar după ce personal a verificat că apartamentul este susceptibil de fi cumpărat.
Apelantul a arătat că nu i se poate reține în sarcină reaua credință, întrucât și- îndeplinit întru totul obligațiile de a face și de a nu face care consacră sfera nedeterminată a bunei credințe.
În ultimul rând, apelantul a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că trecerea imobilului în proprietatea Statului Român îmbrăcat un caracter abuziv și, în consecință, a dispus anularea dispoziției atacate, întrucât în cauză preluarea imobilului s-a realizat în acord cu legislația existentă în acel moment.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul primarul mun. C-N s-a opus admiterii apelului declarat de intervenient pentru următoarele motive:
Preluarea cotei de parte din imobil în proprietatea Statului Român s-a făcut de la reclamanta în baza Decretului nr.223/1974 prin Decizia nr.260/1988 fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al jud. C cu plata despăgubirilor legale, iar cealaltă cotă de parte ce a aparținut reclamantului a trecut în proprietatea Statului Român în baza aceluiași act normativ fără plată în baza Deciziei nr.208/1987 a aceluiași organism.
În conformitate cu prev. Legii nr. 10/2001 republicată, imobilele preluate în baza Decretului nr.223/1974 cu sau fără plată, se consideră a fi preluate abuziv, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirilor primite.
În conformitate cu aceste dispoziții, cât și cu cele ale deciziei civile nr. 678/2007 Curții de APEL CLUJ, sentința apelată este temeinică și legală.
Reclamantul a depus la dosar întâmpinare, prin care învederat instanței că se opune admiterii apelului pentru următoarele motive:
Apelantul omite să arate faptul că printr-o altă hotărâre judecătorească decât deciziei civile nr. 643/R/2006 Curții de APEL CLUJ, respectiv prin decizia civilă nr. 678/R/2007 aceleiași instanțe, definitivă și irevocabilă, s- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din litigiu și s- dispus revenirea la situația de CF anterioară pentru alte motive decât cele avute în vedere de Curtea de APEL CLUJ la pronunțarea deciziei civile nr. 643/R/2006.
În aceste condiții, instanța de fond în mod legal reținut preluarea abuzivă a cotei părți de proprietate ce i-a aparținut în baza Decretului nr.223/1974 și nu putea dispune altceva decât restituirea acestei cote înscrisă în prezent în Cf pe numele Statului Român.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea apreciază apelul nefondat și în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost proprietarii imobilului situat în C-N str. - nr.9, înscris în CF 27480 C, nr.top 1217/2/19/
Prin decizia nr.208/22 iunie 1987 Consiliului Popular al jud. C (55) fost trecută, fără plată, în proprietatea Statului Român cota de parte din imobil ce a aparținut reclamantului. Trecerea acestei cote în proprietatea statului s-a făcut în baza Decretului nr.223/1974.
Prin decizia nr.260 din 25.08.1988 fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al jud. Caf ost trecut în proprietatea statului, cu plată și cota de parte din imobil ce a aparținut lui în baza aceluiași act normativ.
La data de 18.02.1997 imobilul se dezlipește din CF 27480 C și se transcrie în CF nou înființată - C în favoarea Statului Român, iar CF 27480 C se sistează pentru lipsă de imobil.
Prin decizia civilă nr. 678/2.04.2007 a Curții de APEL CLUJ s- constatat nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtul cu privire la imobilul în litigiu, s-a dispus rectificarea CF - C, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului și interdicției de înstrăinare și radierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Prin urmare, situația dreptului de proprietate al reclamantei a fost soluționată irevocabil prin această decizie. Dar, tot prin această decizie s-a soluționat în mod irevocabil și situația contractului de vânzare-cumpărare încheiat de în sensul constatării nulității lui absolute.
Apelul este nefondat și din următorul punct de vedere:
Din economia reglementărilor cuprinse în decretul nr.223/11974 rezultă că obligația de înstrăinare prevăzută de acest act normativ a fost instituită în sarcina persoanelor care au cerut plecarea definitivă din țară.
În sensul disp.art.2 alin.1 lit. din Legea nr.10/2001, coroborate cu acelea ale art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998, pot fi socotite preluate de Statul Român cu titlu valabil doar acelea care "au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".
Raportat la aceste dispoziții, rezultă că preluările de imobile făcute de Statul Român în temeiul Decretului nr.223/1974 nu pot fi considerate, în nici o situație, ca fiind făcute cu titlu valabil, indiferent acă prealabil plecării din țară s-a făcut sau nu plata unei despăgubiri către proprietar. Aceasta, întrucât înstrăinarea de care face vorbire art.2 alin.1 din Decretul nr.223/1974 este, cu evidență, una impusă proprietarului prin forța legii, iar nu un liber consimțită de acesta, fiind vădită atingerea adusă dreptului de proprietate al proprietarului ce intenționa a părăsi țara și libertății lui de dispoziție cu privire la imobilele al căror proprietar era, atâta vreme cât prin textul invocat se stabilea că "persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din țară, sunt obligate să înstrăineze, până la data plecării, construcțiile aflate în proprietatea lor. Înstrăinarea se va face către stat".
Or, Constituția din 1965 statua prin art.36 că dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege, iar prin art.2, că terenurile și construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interese obștesc și cu plata unei juste despăgubiri.
Cum Decretul nr.223/1974 impunea și un alt mod de dobândire proprietății de către stat decât exproprierea, prin raportare la prev.art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 se impune concluzia că acest act normativ încălca prev.art.17 și 36 din Constituția în vigoare la acea dată, fiind contrar și Declarației Universale a Drepturilor Omului, astfel că nu putea întemeia preluări care să poată fi socotite cu titlu valabil.
Pornind de la aceste statuări, având în vedere prev.art.12 alin.1 lit. din HG nr.11/1997, potrivit cărora contractele de vânzare-cumpărare la care se referă art.9 din lege le sunt aplicabile dispozițiile legale privind nulitatea actelor juridice dacă au ca obiect imobilele enunțate la art.1 alin.4 din HG nr.11/1997, adică imobilele preluate fără titlu valabil, imobilul în litigiu nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, buna sau reaua credință cumpărătorului fiind irelevantă sub aspectul valabilității ori nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare, nulitatea absolută neputând fi înlăturată de buna credință cumpărătorului, atâta vreme cât nulitatea absolută derivă din frauda la lege.
Pentru considerentele reținute, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 654 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod proc.civ. apelantul va fi obligat să plătească intimatului suma de 7000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 20.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.654 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 7000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
8 ex/28.01.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
