Speta Legea 10/2001. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
APEL
DECIZIA NR. 170
Ședința publică de la 5 mai 2008
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marian Budă președinte secție
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul domiciliat în com. sat, județul M, împotriva sentinței civile nr.572 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosar, prin Serviciul Registratură, a relațiilor solicitate prin adresă Primăriei com., după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
La interpelarea instanței, apelantul reclamant a arătat că pentru terenul pe care se află imobilul moară i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza.18/1991, iar în prezent atât clădirea morii cât și utilajele și instalațiile aferente sunt în stare de neîntrebuințare, deteriorându-se foarte mult în timp, astfel că solicită măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru clădirea morii, utilajele și instalațiile distruse și preluate în mod abuziv precum și pentru oile rămase în gospodărie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți -Secția comercială și de contencios administrativ la data de 17.08.2007, contestatorul a chemat în judecată Primăria comunei și Instituția Primarului comunei pentru ca prin hotărărea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.117/9.06.2006 emisă de Primarul comunei,obligarea intimatelor la emiterea unei dispoziții prin care să se prevadă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, pentru imobilul moară cu motor și piatră,instalațiile și utilajele aferente,una piuă de dimii,un circular de lemne cu 7.,pânză de circular, 27 capete ovine, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii contestatorul a arătat că deși a solicitat prin notificarea nr. 499 /2001 despăgubiri bănești pentru imobilul moară cu motor, piuă de dimii,circular lemne cu 7 bucăți pânză de circular și 27 capete ovine prin dispoziția nr.117/9.06.2006 emisă de primarul comunei i s-a respins cererea cu motivarea că nu făcut dovada proprietății asupra bunurilor pentru care solicitat despăgubiri.
Contestatorul a arătat că dispoziția este nelegală deoarece din adeverința nr.3712/18.07.2007, rezultă că tatăl său a figurat în RA din anii 1956-1958 cu una moară cu motor și piuă dimii situate în satul, com.
mai arătat că aceste bunuri au fost luate de reprezentanții administrației locale la data de 18 iulie 1951,când tatăl său a fost deportat în fiind folosite de aceștia până în anul 1956.In acest interval motorul de la moară, o mare parte din instalații și circularul au fost distruse fiind aduse în stare de neîntrebuințare,iar clădirea morii a fost deteriorată și distrusă în proporție de 80%.
Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2007 s-a dispus transpunerea cauzei la Secția Civilă a Tribunalului Mehedinți, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 572 din 17 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Mehedinți, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 6 (2) din.10/2001 măsurile reparatorii privesc și utilajele precum și instalațiile atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Textul de lege prevede că incidența beneficiului Legii 10/2001 se apreciază în funcție de data intrării în vigoare a legii fiind necesar ca bunurile respective să existe, respectiv să nu fi fost casate înlocuite sau distruse.
In cazul de față, îndeplinirea condiției existenței bunurilor mobile,pentru care s-au solicitat despăgubiri prin echivalent de către contestator, nu a putut fi pusă în discuție, față de împrejurarea că însuși contestatorul prin cererea de chemare în judecată a arătat în mod expres că bunurile notificate au fost distruse, respectiv aduse în stare de neîntrebuințare în perioada anilor 1951-1956.
Cum, în speță, condiția expresă a existenței bunurilor notificate la data intrării în vigoare a legii 14.02.2001 nu este îndeplinită, dispoziția de respingere nr.117/9.06.2006 emisă de Primarul comunei a fost dată în conformitate cu legea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 30 ianuarie 2008, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
1.Instanța de fond a apreciat în mod greșit temeiul juridic aplicabil în speță, referindu-se la dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr. 10/2001, ori în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.1 pentru că bunul principal este imobilul moară care a fost adus în stare de nefolosință fiind degradat în proporție de 80%, situație care echivalează cu o demolare.
În această situație, vinovăția aparține Primăriei com. deoarece instalațiile au fost sustrase sau deteriorate în perioada în care au fost în administrarea acesteia.
2. Intimata pârâtă a procedat abuziv prin respingerea notificării considerând că reclamantul apelant nu a făcut dovada proprietății asupra bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri deoarece dovada se afla chiar în posesia acesteia, respectiv în registrul agricol din anii 1956 - 1958.
La solicitarea instanței, intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei adresa nr. 1196/ 21.04.2008 din care rezultă că terenul pe care s-a aflat imobilul moară se află în satul și aparține apelantului reclamant căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe acest teren în baza Legii nr. 18/1991.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei precum și sentința apelată, prin raportare la motivele de apel, curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1.Primul motiv de apel nu poate fi reținut deoarece, chiar prin cererea sa, reclamantul a specificat faptul că utilajele și instalațiile i-au fost sustrase în mod separat din clădirea morii și respectiv din gospodăria părintească, ori s-au deteriorat prin neglijența organelor administrației publice locale.
De altfel, chiard in declarația reclamantului și din declarațiile martorilor audiați rezultă că, vechea clădire a morii a fost reparată chiar de reclamant împreună cu tatăl său după revenirea din și că în prezent este folosită de către reclamant, iar o parte din utilaje există în gospodăria reclamantului deși sunt deteriorate.
Prin urmare, în niciun caz nu se poate considera că fosta construcție a morii a fost demolată și că astfel, reclamantul apelant ar avea dreptul la despăgubiri prin echivalent.
În ce privește celelalte bunuri mobile, așa după cum a constatat și instanța de fond este necesar ca acestea să existe și să nu fi fost casate, înlocuite sau distruse, ori
o parte din ele se află în posesia reclamantului, deși sunt deteriorate, iar altele nu mai există, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.6 alin.2 din Legea nr. 10/2001 modificată, cu atât mai puțin cele prevăzute de art.6 alin.1 din aceeași lege, având în vedere că terenul pe care se afla construită moara i-a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, iar construcția morii există și în prezent.
2.Nici cel de-al doilea motiv de appel nu poate fi reținut deoarece, deși
într-adevăr prin Dispoziția nr. 117/9.06.2006 a pârâtei intimate s-a respins notificarea, motivându-se faptul că, petentul nu a făcut dovada proprietății asupra bunurilor pentru care solicită despăgubiri, iar reclamantul a făcut dovada proprietății asupra acestor bunuri atât prin înscrisul din registrul agricol al com. pentru anii 1956 - 1958 cât și prin declarațiile martorilor, totuși soluția de respingere a notificării este temeinică dar pentru considerentele arătate mai sus, respectiv pentru faptul că, reclamantului i s-a recosntituit dreptul de proprietate asupra terenului, în temeiul Legii nr. 18/1991, construcții morii există, o parte din utilaje sunt în posesia reclamantului, iar altele nu mai există.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art.296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul domiciliat în com. sat, județul M, împotriva sentinței civile nr.572 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 5 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn.
4 exp./7mai 2008
Jud. fond
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Marian Budă
