Speta Legea 10/2001. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.171/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-17 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi- -- președinte secție civilă
-- -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr.805/C din data de 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr.-, având ca obiect "plângere - Legea nr.10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în apel în ședința publică din data de 11 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 2008.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamanta apelantă.
Față de actele, lucrările dosarului, probele administrate coroborate cu motivele de apel, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că, prin Sentința civilă nr.805/17.06.2008 a Tribunalului Covasna, s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, Ortodoxă, pentru stabilirea obligației de restituire, în parte în natură și în parte acordarea de despăgubiri bănești, a imobilului teren identificat în nr. 1892, nr. top 68/1, în suprafață de 2877 mp, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a depus Notificarea nr.93 din 12.02.2002 (fila 34 - dosar de fond), prin intermediul executorului judecătoresc, îndreptată și împotriva Bisericii Ortodoxe, prin care a solicitat retrocedarea în natură a terenului liber de 1.400 mp, grădină și despăgubiri bănești de 10 Euro/mp. pentru suprafața de 1477 mp. înscris în CF 1892, nr.top.68/1, notificare completată la 28.11.2005 (fila 7 dosar de fond), prin care și-a majorat pretenția de restituirea în natură la 1.700 mp. iar pentru despăgubiri, la 1177 mp, arătând că imobilul a fost expropriat și uzucapat, fiind construită o biserică și clopotniță, în baza Sentinței civile nr.1291/1962.
Pârâta, persoană juridică de drept privat și utilitate publică, autonomă față de stat, conform dispozițiilor art.4 și ale art.41, alin.(1) din nr.HG53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (care a abrogat Statutul votat se l Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19 - 20.10.1948, recunoscut prin Decretul nr.233/1949 al Marii Adunări Naționale), deținătoare a imobilului, potrivit extrasului CF 4389, nu emis o decizie/dispoziție, conform art.25 din Legea nr.10/2001, republicată, prin care să pronunțe o soluție asupra notificării reclamantei.
Or, în această materie, nerespectarea termenului de 60 zile, instituit de textul de lege precitat, de rezolvare a cererilor, are semnificația unui refuz nejustificat, echivalând sub aspectul efectelor cu un răspuns negativ la pretenția de restituire a imobilului, care deschide persoanei îndreptățite accesul la justiție iar practica J este constantă pe o asemenea interpretare.
Din extrasul CF 4389, rezultă că terenul grădină intravilan cu nr.top 68/1, în suprafață de 2877 mp, este proprietatea Parohiei Bisericii Ortodoxe din, obținută prin uzucapiune, conform încheierii nr.837/1964 (fila 79 dosar de fond).
Prin Sentința civilă nr.1291 din 6 septembrie 1962, definitivă, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Sf.G în dosarul nr.1777/1962, s-a recunoscut pârâtei Bisericii Ortodoxe, în contradictoriu cu reclamanții și, dreptul de uzucapiune asupra imobilului din CF 1892, nr.top 68, în suprafață de 800 stj.
S-a reținut că imobilul a fost expropriat în anul 1936 pentru utilitate publică, pe care s-a construit o biserică ortodoxă, iar reclamantele au recunoscut folosința continuă a terenului, începând cu anul 1946. Astfel s-a constatat prescripția dreptului material la acțiune în temeiul art.III din Decretul nr.218/1960 și, pe cale reconvențională, uzucapiunea pârâtei.
Ulterior, prin Sentința civilă nr.440/1964 (filele 30-32 dosar de fond), dată în dosarul nr.2909/1963, de către aceeași instanță, s-a admis acțiunea reclamantei Bisericii Ortodoxe, împotriva pârâților și, chemați în judecată personal și ca moștenitori legali ai pârâtei și s-a autorizat, printre altele, dezmembrarea imobilului, intabularea dreptului de proprietate a reclamantei în suprafață de 800 stj. sau 2877 mp. dobândit conform Sentinței civile nr.1291/1961, formându-se pentru reclamantă un nou top 68/1, iar pentru pârâți nr.top 68/2, în suprafață de 6.345 mp.
Aceste hotărâri judecătorești cu putere de lucru judecat nu pot fi calificate ca acte de preluare abuzivă în proprietatea statului a imobilului revendicat, în accepțiunea art.2 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, republicată.
Una din condițiile esențiale pentru îndreptățirea la măsurile reparatorii stabilite de legea amintită, deci pentru admisibilitatea unei acțiuni, întemeiată pe această procedură este dovedirea că imobilul fost preluat abuziv de stat.
Această condiție nu este îndeplinită, în speță nu s-au produs probe că, imobilul revendicat a fost trecut abuziv în proprietatea statului. Dobândirea de către pârâtă a imobilului, a avut loc pe cale judiciară în condițiile reținute anterior, în contradictoriu, cu reclamanta și cu o parte din autorii ei.
Pe cale de consecință, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantei nu intră sub incidența 10/2001 și este apreciată de instanță ca inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamant, arătând că prima instanță nu a judecat fondul dreptului, precum și faptul că imobilul, fiind preluat în temeiul art.III din Decretul nr.213/1960, constituie o preluare abuzivă, chiar dacă preluarea s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească.
Motivele de apel au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art.287, alin.2 Cod procedură civilă, cerință prevăzută sub sancțiunea decăderii.
Examinând sentința pronunțată prin prisma caracterului devolutiv al apelului, se constată că apelul este nefondat.
Domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001 este determinat atât de acele preluări în perioada de referință, cât și de incidența condiției cuprinsă în sintagma "preluare abuzivă a imobilelor de către stat și alte persoane juridice".
Instanța de fond a analizat și lămurit aceste condiții impuse imperativ de lege, pe bază de dovezi. Cele două hotărâri judecătorești - prin care s-a respins acțiunea în revendicare a imobilului, formulată de autorii reclamantei, s-a admis acțiunea privind dobândirea acestui imobil prin prescripție achizitivă de către Ortodoxă și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al acesteia, ca urmare a dezmembrării imobilului-, au caracterul unui titlu legal, care se bucură de puterea lucrului judecat.
Efectele deduse dintr-un litigiu definitiv judecat, se răsfrâng asupra părților din litigiu, în condițiile în care autorii reclamantei au luat parte la proces. Or, această statuare a instanței, în legătură cu regimul juridic al terenului, nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Deși legea nr.10/2001 constituie o cauză juridică nou, recunoscând dreptul la reparații numai pentru imobilele preluate abuziv într-o anumită perioadă de referință, pretențiile reclamantei nu se circumscriu dispozițiilor acestei legi, având în vedere că intimata pârâtă a dobândit imobilul pe cale judiciară.
Față de considerentele relevate mai sus, apelul declarat urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva Sentinței civile nr.805/17 iunie 2008 Tribunalului Covasna, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina Poschină
- - - -
Grefier,
- -
Red.:-/19.12.2008
Dact.:-/7 ex./19.12.2008
Jud.fond:-
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu, Alina Poschină
