Speta Legea 10/2001. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 171/A/2009
Sedința publică din 25.05.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI VIȘEU DE împotriva sentinței civile nr. 283 din 9 martie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.05.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 283 din 9.03.2007 a Tribunalului Maramureș, a fost admisă plângerea formulată de reclamanta, fiind anulată dispoziția nr. 2272/2006 emisă de pârâtul Primarul Orașului Vișeu de la data de 14.11.2006 și dispunându-se restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului situat în Vișeu de,-, clădire, curtea, căile de acces și teren aferent în suprafață de 44.93 mp și în echivalent a parcului aferent de 17.800 mp (3 jugăre și 177 st.p,) identificate prin CF 5297 cu nr. top. 160/b, intimatul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 325 lei.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reținut că reclamanta a depus notificarea nr. 61/07.08.2001, prin care a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent a imobilului compus din clădire - sediul Primăriei orașului Vișeu de și parcul aferent în suprafață de 3 jugăre și 177 stp situate în Vișeu de,-, identificate prin CF 5297 cu nr. top. 160/
Prin dispoziția nr. 956/11.11.2003, notificarea a fost respinsă, cu motivația că nu este persoană îndreptățită, imobilul fiind expropriat anterior anului 1945.
Ulterior, după depunerea unor acte, notificarea a fost reanalizată, iar, prin dispoziția nr. 650/20.04.2006, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și revocarea dispoziției anterioare.
Reanalizând a doua oară notificarea reclamantei, Comisia internă de aplica e a Legii nr. 10/2001 a reținut că aceasta nu ar fi persoană îndreptățită, întrucât s-a considerat că antecesoarea nu putea institui legatul universal în testamentul său olograf din moment ce bunul nu era în patrimoniul ei.
În baza propunerii comisiei, primarul a respins din nou notificarea petentei prin dispoziția atacată, deoarece aceasta nu deține acte care să justifice calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, revocând, totodată, dispoziția nr. 956/11.11.2003 și dispoziția nr. 650/20.04.2006.
În opinia primei instanțe, această dispoziție este nelegală, întrucât reclamanta a prezentat două certificate de moștenitor din care rezultă calitatea de moștenitoare a defunctei după mama sa I, decedată la 06.08.1962, respectiv calitatea de moștenitor testamentar al ei după defuncta, decedată în 19.03.1986. Aceste certificate de moștenitor, depuse în copie la filele 5-7, nu au fost anulate și fac dovada deplină a calității de moștenitor.
Deci reclamanta este persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, după autorii ei I și fiica acesteia postdecedată.
Imobilul fiind preluat abuziv în anul 1961, evident, nu putea să se regăsească în patrimoniul testatoarei, dar, din punct de vedere al regimului acestor bunuri, în contextul legii de retrocedare, acest aspect nu are nicio relevanță.
În altă ordine de idei, potrivit modificărilor aduse art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, reclamanta are dreptul să obțină restituirea în natură a imobilului, în prezent sediul Primăriei Vișeu de, iar, pentru restul imobilului, ce constituie parcul orășenesc, urmează a se acorda măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul Primarul Orașului Vișeu de, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii plângerii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că reclamanta nu are calitatea de moștenitoare a fostei proprietare tabulare I, decedată la 6.08.1962, întrucât prezentat două certificate de moștenitor, unul al defunctei, moștenitoarea legală a mamei sale, proprietara tabulară și unul după, din care rezultă calitatea reclamantei de moștenitoare testamentară.
În aceste condiții, testamentul neemanând de la fosta proprietară tabulară, ci de la o moștenitoare acesteia, nu sunt aplicabile disp. art. 3 alin. 1 lit. coroborate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, de prevederile legii, beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Oricum, testamentul nu creează în favoarea reclamantei vocația de dobândi vreo măsură reparatorie pentru imobilele obiect al litigiului, întrucât, în sistemul nostru de drept, moștenirea legală este regula, iar cea testamentară este excepția, cine se exprimă în "excepție" trebuie să o facă în mod clar, neechivoc, orice dubiu cu privire la voința defunctului referitor la întinderea legatului urmând a se interpreta în favoarea moștenitorilor legali, astfel că trebuie interpretată voința reală a defunctei, respectiv dacă aceasta a avut sau nu intenția de îi lăsa legatarei dreptul de cere retrocedarea anumitor bunuri preluate de stat.
Conform doctrinei juridice, testamentul produce efecte doar la data deschiderii moștenirii, motiv pentru care se vor avea în vedere dispozițiile legale și situația patrimonială de la acea dată.
Conform cuprinsului testamentului, i- lăsat reclamantei bunurile ce se vor găsi la moartea ei, deci voința ei a fost să-i lase, în cel mai bun caz, doar bunurile mobile care au rămas la ultimul domiciliu.
Dacă defuncta ar fi avut moștenitori legali, dreptul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate ar fi revenit acestora, și nu moștenitoarei testamentare, iar, în lipsa moștenitorilor legali, succesiunea este vacantă și revine Statului Român.
Reclamanta susținut vocația ei universală, motiv pentru care și dreptul de retrocedare ar fi fost moștenit, însă întinderea obligației o stabilește defunctul, iar voința defunctului o apreciază instanța și nu un notar în mod eronat, imobilele preluate abuziv de Statul Român negăsindu-se în patrimoniul testatoarei la moartea acesteia.
Din interpretarea disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr.10/2001, rezultă că, în cazul preluării fără titlu de către stat, se prezumă că dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodată, însă, până la data constatării preluării fără titlu, statul se prezumă a fi proprietar cu titlu valabil, așadar, la momentul transmisiunii succesorale, imobilul în litigiu nu se afla în patrimoniul testatoarei.
Testamentul nu este valabil, întrucât nu era în deplinătatea facultăților mintale la data redactării acestuia, așa cum rezultă din opinia profesorului, nefiind nici semnat de defunctă, pentru fi valabil ca testament olograf în sensul art. 859. civil, testatoarea neputând să scrie la data indicată pe testament, datorită stadiului de slăbiciune fizică în care se afla.
În ceea ce privește imobilul restituit în natură, reclamanta nu justificat cu acte întreaga suprafață solicitată, iar prima instanță, fără să dispună efectuarea unei expertize topografice, ceea ce era obligația ei în virtutea rolului activ, dispus restituirea în natură unei suprafețe de 4493 mp și în echivalent unei suprafețe de 17800 mp (3 iugh și 177 stjp.), despre care a statuat în dispozitiv că se identifică cu parcela cu nr. top 160/b din Cf nr. 5297 Vișeu de, deși această parcelă are o suprafață de numai 3950 mp.
În plus, prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea că reclamanta și-a precizat plângerea, solicitând restituirea doar casei și terenului îngrădit aferent acesteia, în suprafață de 4493 mp, acordând, astfel, mai mult decât s-a cerut.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, apelul vizează două împrejurări, respectiv calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, precum și întinderea dreptului la aceste măsuri.
În ceea ce privește primul aspect, reclamanta invocat calitatea sa de moștenitoare prin moșteniri succesive după fosta proprietară, văduva lui.
Așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, decedat la 11 iulie 1920, iar soția sa supraviețuitoare, -I-, la data de 6 august 1962, ultimul ei domiciliu fiind în B, str. - nr. 4 (10-12 dosar tribunal).
Conform adresei nr. 310/4.10.2005 a Primăriei comunei din jud. B N, soții au adoptat-o pe, așa cum rezultă din mențiunea de pe marginea actului de naștere, fiind căsătorită cu, conform actului de căsătorie nr. 89/1930 din registrul comunei Vișeu de ( 11 dosar tribunal).
Aceeași împrejurare rezultă și din cuprinsul sentinței civile nr. 87/20.11.1922 Comisiei județene pentru expropriere din jud. M, dosar nr. 20.12 / 922.E, din care rezultă că soții au avut trei copii adoptați, respectiv pe, și jr. adopția fiind cu efecte restrânse, așa cum rezultă din certificatul de deces al numitei, în care apare numele părinților naturali ( 13 dosar tribunal), însă ea având vocație succesorală și la moștenirea părinților adoptatori, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței amintite, împrejurare necontestată, de altfel, de pârât.
este, deci, moștenitoarea părinților săi adoptivi.
Ea lăsat un testament olograf în favoarea reclamatei, testament contestat de pârât sub două aspecte, respectiv a semnăturii și a capacității testatoarei, invocându-se o incapacitate naturală, cu alte cuvinte lipsa discernământului la data întocmirii acestuia, datorită bolilor de care suferea testatoarea.
În ceea ce privește semnătura, soluționarea prezentului apel a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ. până la soluționarea dosarului penal privind falsificarea semnăturii, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din 17.10.2007 ( 51 dosar curte), iar, din expertizele criminalistice ale scrisului efectuate în dosarul penal ( 67-84 dosar curte), rezultă că semnătura de pe testament aparține defunctei.
Referitor la lipsa discernământului, a fost depusă o expertiză extrajudiciară contestată de reclamantă și neînsușită de instanță, pe motiv că fost întocmită în baza unei adeverințe din anul 2006, ce atesta o boală a defunctei din 1986 ( 15-17, 282-284 dosar curte), o expertiză judiciară neputându-se efectua datorită împrejurării că, așa cum rezultă din adresa nr. 114/6.01.2009 Spitalului Clinic, foaia de observație doamnei pe perioada 17.03.1986-19.03.1986 (când s- susținut că aceasta fost internată în spital) nu se mai află în arhiva spitalului, deoarece termenul de păstrare a documentului expirat ( 306 dosar curte).
Referitor la aplicarea disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, susținerile pârâtului apelant sunt nefondate, întrucât textul de lege nu face distincție între moștenitorii legali și testamentari și nici între succesiunile directe sau succesive, reclamanta fiind moștenitoarea defunctei, văduva lui, prin transmisiuni succesive, prima legală și a doua testamentară, având, așadar, calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege cu privire la imobilele ce au constituit proprietatea antecesoarei sale.
Nu se pune problema aflării bunului în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, legea repunând moștenitorii în termenul de opțiune succesorală pentru imobilele ce au fost preluate de stat abuziv, notificarea formulată în vederea acordării măsurilor reparatorii constituind act de acceptare moștenirii, conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește întinderea dreptului și incidența dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, din cuprinsul sentinței civile nr. 87/20.11.1922 Comisiei Județene pentru Expropriere din jud. M, amintită mai, rezultă că soții și au avut în proprietate în Vișeul de o locuință și un parc aferent în suprafață de cca 3 iugh și 177 stjp, ce nu au format obiect al exproprierii ( 101, 103 dosar curte).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în apel, rezultă că acest imobil este, de fapt, clădirea și curtea primăriei, precum și o porțiune din parcul aferent ( 350 - 359, 361, 373).
În ceea ce privește clădirea primăriei, aceasta este înscrisă în CF 5297 Vișeu de asupra parcelei cu nr. top 160/b din anul 1908, prin încheierea nr. 10953/27.09.1908, așa cum rezultă din adresa nr. 548/24.02.2009 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară M ( 340 dosar curte) și cuprinsul cărții funciare (224-225, 256 dosar curte, înscrierea de sub B2), imobilul fiind preluat de stat cu titlu de naționalizare (înscrierea de sub B6 - 226), în anexa Decretului de naționalizare figurând ca imobil complet la poziția nr. 1004 ( 113-117, 263-264 dosar curte), având adresa 23 August nr. 3, care este fosta adresă a Primăriei ( 265-266 dosar curte).
În condițiile în care pârâtul apelant nu a făcut dovada că vechea construcție preluată prin naționalizare fost demolată, fiind ridicată alta în locul ei, deși au fost acordate mai multe termene în acest sens, începând cu încheierea ședinței publice din 8.12.2008 ( 300 dosar curte), curtea a apreciat că actuala clădire primăriei este construcția preluată de la prin naționalizare, fiind posibilă restituirea în natură a acesteia, conform art. 16 din Legea nr.10/2001, modificat prin Legea nr. 247/2005.
Cu privire la terenul aferent al clădirii, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în apel, rezultă că este vorba de o suprafață de 2708 mp, compusă din porțiunea de 2209 mp din parcela cu nr. top 160/b/4 din CF 5297 Vișeu de, suprafața de 499 mp din parcela cu nr. top.159 din CF 2658 Vișeu de, toate aceste parcele fiind proprietatea tabulară defunctei ( 224 și urm, 209 și urm. dosar curte).
Clădirea primăriei și curtea aferentă acesteia sunt posibil de restituit în natură, conform art. 16 din Legea nr.10/2001, așa cum corect a stabilit prima instanță, urmând, însă, față de concluziile raportului de expertiză, a fi modificată suprafața terenului și acesta identificat corect cu date de carte funciară și precizată menținerea afectațiunii pe o perioadă de 3 ani.
Întrucât, din cuprinsul sentinței comisiei de expropriere, rezultă că întregul teren aferent casei familiei avea suprafața de 17.880 mp ( 3 iug și 177 stj.p), măsuri reparatorii prin echivalent vor fi stabilite în favoarea reclamantei în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 numai pentru diferența de teren de 15172 mp (17.880 mp total, din care se va scădea suprafața de 2708 mp restituită în natură).
Toate aceste terenuri au fost proprietatea tabulară a defunctei, așa cum rezultă din raportul de expertiză coroborat cu cuprinsul cărților funciare, instanța neavând în vedere parcelele cu nr. top 312 și 313 din CF 279 Vișeu de, proprietatea tabulară a altor persoane.
Parcul nu poate fi restituit în natură, așa cum corect reținut prima instanță, fiind vorba de un teren care, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, este o amenajare de utilitate publică, astfel că nu poate fi restituită în natură.
În temeiul art. 296. pr. civ. din considerentele arătate, apelul pârâtului va fi admis în parte, conform dispozitivului.
Ambele părți fiind căzute în pretenții, în temeiul art. 276. pr.civ. curtea va compensa cheltuielile de judecată ale acestora în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI VIȘEU DE împotriva sentinței civile nr. 283 din 9 martie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă parțial, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petiționara.
Dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 2708 mp, materializat în planul de situație din anexa nr.1 din raportul de expertiză întocmit de ing. exp., parte integrantă din prezenta decizie, prin conturul delimitat de punctele 12,13,14,15,18,19,12 și 5,18,17,6,5 -hașuri de culoare albastră, respectiv porțiunea de 2209 mp din parcela cu nr. top 160/b/4 din CF 5297 Vișeu de, suprafața de 499 mp din parcela cu nr. top.159 din CF 2658 Vișeu de, precum și a clădirii Primăriei Vișeu de edificată pe acest teren, cu obligația pentru reclamantă de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de 3 ani, conform art.16 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Constată dreptul petiționarei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren în suprafață de 15.172 mp (17.880 mp-2708 mp), din parc.
Menține dispoziția privind anularea dispoziției nr. 2272/14.11.2006 emisă de Primarul Orașului Vișeu de.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/3.06.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
