Speta Legea 10/2001. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.172/A
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.763/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar T, Comisia Județeană de Fond Funciar T și Prefectul Județului T, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul apelant Primarul Municipiului T, precum și pentru pârâta intimată Comisia Locală de Fond Funciar T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motivele invocate în scris la dosar.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței, se prezintă pentru pârâta intimată Comisia Județeană de Fond Funciar T, consilier juridic, care solicită admiterea apelului declarat în cauză de către pârâtul Primarul Municipiului T, potrivit concluziilor scrise formulate de apelant, la care achiesează.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.763/23.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis contestația reclamantei împotriva pârâtului Primarul Municipiului T și a obligat pe acesta să emită decizie sau dispoziție motivată în soluționarea notificării nr.167/07.06.2001, trimisă pârâtului prin intermediul BEJ, cu privire la imobilul înscris în CF 37119 T, situat în T,-, respingând totodată acțiunea față de pârâtele Comisia locală T pentru Fond Funciar, Comisia Județeană T de Fond Funciar precum și Prefectul Județului
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că prin notificarea nr.167/07.06.2001, trimisă pârâtului prin intermediul BEJ, cu privire la imobilul înscris în CF 37119 T, situat în T,- precum și teren de 3.260 mp, reclamanta a cerut măsuri reparatorii, dat fiind faptul că imobilul a fost expropriat de la soțul său - - în baza 235/1984, arătând totodată că pentru casă și teren, soțul a în casat despăgubiri.
Contestatoarea a formulat notificarea și contestația în calitatea ei de succesoare defunctei notificatoare și obligarea Primarului să emită fie dispoziție de restituire în natură, fie în subsidiar, acordarea unor bunuri în compensare, respectiv un alt teren egal ca suprafață și valoare cu cel expropriat de 3.260 mp.
Reclamanta a justificat calitatea sa procesuală activă prin testamentul autentificat sub nr.2362/2002 precum și certificatul de calitate de moștenitor nr.27/2008, de unde rezultă că a fost instituită ca legatar cu titlu universal, în cotă de 1/1 asupra averii defunctei, care la rândul ei a fost succesoarea soțului, potrivit certificatului de moștenitor nr.387/1991.
Pe de altă parte, prima instanță a mai constatat că potrivit CF 37119 T, imobilul constând în teren cu casă, situat în T,-, în suprafață de 3260 mp, nr.top.14093-14094/1/1 a aparținut defunctului, iar la data de 29.11.1985, acest imobil s-a dezmembrat, formându-se parcele de 560 mp, de 2.700 mp și mai apoi, parcela top.14093-14094/1/1 s-a reînscris în CF 37119 T, iar celelalte nr.top. s-au transcris în CF 16390 T, cu titlu de expropriere în favoarea Statului Român.
Tribunalul a reținut în continuare că în baza Decretului prezidențial nr.235/1984, proprietarul tabular a fost expropriat de suprafața de 2.700 mp teren din T,-, iar potrivit Deciziei nr.67/1986 s-a și dispus evacuarea efectivă acestuia, pentru a se construi blocuri de locuințe.
În altă ordine de idei, instanța de fond a mai constatat că Primăria T, prin adresa din 17.06.2008 înaintată Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr.10/2001 a comunicat faptul că este de acord cu restituirea către notificatoare a unei suprafețe de 1.022 mp, rămasă liberă de construcții, iar prin referatul nr.106x1-6017/476/05.06.2003 emis anterior de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 s-a propus acceptarea parțială a cererii de restituire în natură, în sensul retrocedării terenului cu bateriile de garaje, iar pentru terenul afectat de construcții permanente s-a propus acordarea de despăgubiri.
Tribunalul a reținut în această ordine de idei că, entitatea notificată era obligată, potrivit art.25 din Legea nr.10/2001, să se pronunțe prin decizie/dispoziție motivată asupra notificării adresate de către reclamantă, indiferent dacă notificatoarea a solicitat inițial despăgubiri, și mai apoi a cerut restituirea în natură. Aceasta și datorită faptului că notificarea adresată de către autoarea reclamantei s-a făcut în forma, condițiile și termenele stabilite de Legea nr.10/2001 - art.22 - precum și mențiunile existente în referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001, dar și necesitatea efectuării unei expertize prin care să se stabilească dacă terenul ce poate fi restituit este sau nu este afectat de utilități.
Tribunalul a mai reținut că, fiind ținut de limitele sesizării în baza principiului disponibilității părților și obligată să se pronunțe numai în limitele sesizării, văzând și că absența unui răspuns din partea entității notificate echivalează cu un refuz de restituire, supus cenzurii, a decis să oblige Primarul Municipiului T, ca în baza art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, corelat cu art.1 din același act normativ, să emită o decizie /dispoziție motivată în vederea soluționării notificării nr.167/07.06.2001 cu privire la imobilul înscris în CF 37119
Instanța de fond a mai constatat că din CF 4979 și CF 5108 T, rezultă că aceste suprafețe reprezintă terenuri arabile și care potrivit art.8 din Legea nr.10/2001 nu pot intra sub incidența acestei legi, regimul lor juridic fiind reglementat de Legea nr.18/1991-republicată, iar entitatea notificată va observa regimul juridic al celor două imobile, în sensul dacă aceste imobile nu se circumscriu cumva ipotezei particularizate de titlurile V și VI ale Legii nr.247/2005, sens în care s-ar impune trimiterea cererii reclamantei, cu privire la aceste 2 imobile, la instituțiile care au atribuții de restituire a unor astfel de terenuri, reținându-se sub acest aspect și răspunsul din 09.04.2008 al Comisiei Municipale T de Fond Funciar.
În privința următorului capăt de cerere, ca în caz de refuz din partea Primarului de a emite dispoziție motivată, instanța să fie cea care să pronunțe o hotărâre care să țină loc de dispoziție de restituire referitor la imobilul din CF 37119 T, prima instanță a reținut că, dată fiind posibilitatea restituirii doar parțiale a imobilului și cum în speță nu s-a solicitat efectuarea unei expertize, care să configureze cantitativ și topografic terenul susceptibil de retrocedare în natură, precum și faptul că reclamanta, uzând de prerogativele conferite de Legea nr.10/2001, a optat pentru acordarea de alte bunuri în compensare (în ipoteza identificării vreunui impediment juridic de natură a împiedica retrocedarea în natură a aceluiași imobil), a apreciat că Primarul Municipiului T este chemat să se pronunțe în mod unitar asupra tuturor acestor aspecte.
În privința daunelor cominatorii, tribunalul a reținut că potrivit art.580 ind.3 alin.1 pr.civ. dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, atunci constrângerea poate fi îndeplinită prin aplicarea unei amenzi civile și nu prin daune cominatorii și în plus, Legea nr.10/2001 are o serie de sancțiuni specifice, la care reclamanta poate apela, în caz de refuz de soluționare din partea entității notificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâtul Primarul Municipiului T, susținând că acțiunea reclamantei este inadmisibilă și prematură, iar tribunalul a greșit pentru că nu a observat și nu a reținut existența acestor excepții, în condițiile în care art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară Legii nr.10/2001 instituie termenul de 60 de zile, care se calculează în raport cu două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii tuturor actelor doveditoare.
În opinia pârâtului - apelant, acest text nu a fost nesocotit de către autorități și s-au respectat astfel și dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, în sensul că în cazul reclamantei, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii tuturor actelor doveditoare, însă aceasta nu a depus toate actele doveditoare necesare, respectiv completarea dosarului administrativ cu certificatul de moștenitor și actul de identitate, ambele în copii legalizate.
Reclamanta - intimată a formulat întâmpinare, documentul fiind intitulat "Concluzii scrise", prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului, cu argumentul că tribunalul a reținut în mod corect că Primarul nu are nici o justificare cu privire la refuzul de a emite o decizie/dispoziție motivată în soluționarea notificării nr.167 din 7 iunie 2001.
Curtea, analizând apelul declarat de pârât, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. raportat la art.296 pr.civ.va constata că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, Curtea va constata că potrivit art. 25 din Legea nr.10/2001-republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 din același act normativ, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, iar persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare.
Pe de altă parte, art. 23 definește noțiunea de acte doveditoare ca fiind actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Or, raportat la construcția legală prezentată mai sus, Curtea va constata că reclamanta a depus atât actele doveditoare cu privire la proprietate, respectiv extrasele CF 37119 T, CF 4979 și CF 5108 T, testamentul autentificat sub nr.2362/2002, cât și certificatul de calitate de moștenitor nr.27/2008, de unde rezultă că a fost instituită ca legatar cu titlu universal, în cotă de 1/1 asupra averii defunctei, care la rândul ei a fost succesoarea soțului, potrivit certificatului de moștenitor nr.387/1991.
De asemenea, din actele de proprietate, respectiv CF 37119 T, rezultă situația juridică a imobilului revendicat, respectiv faptul că imobilul constând în teren cu casă, situat în T,-, în suprafață de 3260 mp, nr.top.14093-14094/1/1 a aparținut defunctului, iar la data de 29.11.1985, acest imobil s-a dezmembrat, formându-se parcele de 560 mă, de 2.700 mp și mai apoi, parcela top.14093-14094/1/1/1 s-a reînscris în Cf 37119 T, iar celelalte nr.top. s-au transcris în CF 16390 T, cu titlu de expropriere în favoarea Statului Român.
Cu alte cuvinte, Curtea va constata că pârâtul a avut la dispoziție elemente suficiente pentru a putea să emită o dispoziție motivată, fie de admitere totală sau parțială, fie de respingere a notificării și nu există nici o justificare obiectivă pentru refuzul emiterii unei asemenea decizii, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat mai sus și așa cum o atestă probele existente, reclamanta a depus și dovezile care certifică calitatea sa de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari, iar apelanta nu a produs în cauză nici o dovadă din care să rezulte că a fost nevoită să o invite pe reclamanta/notificatoare să își completeze dosarul administrativ cu eventuale dovezi care să fi lipsit.
Dimpotrivă, comisiile specializate au analizat notificarea cu care a fost investită autoritate și chiar au făcut propuneri concrete de soluționare a notificării, ceea ce atestă că au la dispoziție suficiente elemente probatorii privind identitatea reclamantei, precum și asupra calității acestei a de persoană îndreptățită, în accepțiunea prev. de art.3 din Legea nr.10/2001-republicată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.763/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 pr.civ. întrucât intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.763/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: /16.06.2009
Dact. // 7 ex./18.06.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-pâr.apel. -Primarul Municipiului T -T, Bd. - nr.1, jud.
-pâr.int. -Comisia Locală de Fond Funciar T, Bd. -, -.1, jud.
-Comisia Județeană de Fond Funciar T-T,-
Jud.
-Prefectul Județului T -T, Bd.- mr.17, jud.
-recl.int. - -domiciliul procedural ales în T, str.-. - nr.6,
Et.2,.27, jud.T - la av.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup
