Speta Legea 10/2001. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 173
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de, și - împotriva sentinței civile nr. 670 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanții - și,lipsă fiind apelanta și reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelanții - și având cuvântul,solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apărătorul susține că instanța de fond a menținut dispoziția emisă de Primarul Municipiului I prin care s-a redus suprafața ce li se cuvenea reclamanților de la 1508 mp la 1300 mp,cu motivarea că notificarea formulată de autorul reclamanților viza obținerea de măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 1300 mp teren.
Avocat solicită a se avea în vedere că dispozițiile Legii 10/2001 nu dau dreptul autorităților de a decide că doar cel ce a formulat cerere pentru restituire trebuie să primească dreptul său,ci dispozițiile Legii 10/2001 prevăd că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau în echivalent persoanele fizice,proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora,iar în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite,dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote - părți ideale,potrivit dreptului comun,de prevederile legii beneficiind și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Solicită a se avea în vedere că există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se recunoaște dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului solicitat. În acele hotărâri judecătorești s-a reținut că autorii reclamanților ar fi avut în stăpânire încă din anul 1938 suprafața de 1300 mp teren și casă de locuit în suprafață de 200 mp.
Apărătorul arată că la fila 69 în dosarul instanței de fond se află și un proces verbal din anul 1952,în care se menționează faptul că la controlul efectuat de autorități s-a constatat că în stăpânirea autorilor reclamanților se afla suprafața de 1500 mp teren și o casă de locuit de 151 mp.
Solicită a se avea în vedere 16 și 17 în dosarul instanței de fond se află un raport și un referat încheiate în anul 2002,din care rezultă că în conformitate cu actul de preluare de către stat suprafața de 1508 mp a fost donată,iar suprafața de 126 mp a fost expropriată,rezultând un total de 1634 mp,astfel încât nu se explică de ce reclamanților li s-au acordat despăgubiri doar pentru suprafața de 1300 mp,atâta timp cât din acte rezultă că aceștia au dreptul la despăgubiri pentru o suprafață mai mare.
Se reține că nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru construcția demolată întrucât autorii notificantului au solicitat demolarea,însă la fila 31 în dosarul de fond există autorizația de demolare emisă la 10 iunie 1980 în care se menționează o așa zisă cerere de demolare, în condițiile în care așa-zisa donație s-ar fi făcut la data de 09 iunie 1980,deci ar fi fost imposibil ca autorii reclamanților să mai fi avut dreptul de a face acte de dispoziție asupra construcției,atâta vreme cât cu o zi înainte de această cerere de demolare aceștia pierduseră deja dreptul de proprietate și implicit atributele acestuia.
Avocat solicită a se avea în vedere că la filele 33-36 în dosarul instanței de fond se află și cartea de imobil,din care rezultă că încă din anul 1939 autorul reclamanților figura cu casă de locuit și teren.
Solicită a se avea în vedere faptul că autorul reclamanților a stăpânit până la momentul donației suprafața de 1508 mp teren și casă de locuit,astfel încât se impune admiterea apelului și obligarea Primarului Municipiului I la modificarea dispoziției în sensul solicitat prin acțiune,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 670 din 12 mai 2008 Tribunalul Iașia respins pentru lipsa calității procesuale active contestația formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr. 2546/6.12.2007 emisă de Primarul Municipiului I și pe fond, contestația formulată împotriva aceleiași dispoziții de și.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin notificarea înaintată Prefecturii I la 15.02.2002 și direcționată Primăriei I (decedat la 24.04.2007) a solicitat măsuri reparatorii cu privire la imobilul situat în I,-, compus din suprafața de 1300. teren și construcție.
Prin dispoziția nr. 2546 din 6.12.2007 Primarul Municipiului Iap ropus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 succesorilor lui și -, pentru imobilul teren în suprafață de 1300. Cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcție a fost respinsă cu motivarea, că nu este preluat abuziv, ci demolată, la cererea autorului reclamanților, conform autorizației nr. 74/10.06.1980.
Constată tribunalul că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este beneficiarul dispoziției contestate, astfel că nu s-a legitimat procesual, contestația fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale active.
Reține instanța de fond că autorii defunctului au avut în proprietate imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 1508 mp situat în I,-, aceeași suprafață de teren fiind preluată în mod abuziv de către stat, potrivit deciziei nr. 399/9.06.1980 a Consiliului Popular al Județului
Notificarea formulată de autorul acestora, viza obținerea de măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 1300 mp teren astfel că dispoziția de soluționare a notificării a fost emisă corect doar cu privire la aceasta. În ce privește imobilul construcție, se arată în cuprinsul hotărârii, din autorizația nr. 74 emisă la 10.06.1980 de Consiliul Popular al Municipiului I, rezultă că acesta a fost demolat pe baza solicitării formulate de proprietarii și la 14.05.1980 (deci anterior deciziei de preluare a terenului) ori această situație nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001. Cum reclamanții nu au produs nici o dovadă care să stabilească faptul că menționata construcție a fost preluată abuziv de către stat și ulterior demolată, contrar celor ce rezultă din autorizația emisă la 10.06.1980, în mod just a fost respinsă cererea de despăgubiri cu privire la aceasta.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași au declarat apel și - la data de 28 august 2008, în calitate de moștenitori ai lui și în nume propriu, invocând următoarele motive:
- prin decizia civilă nr. 434/05.04.2004 dată de Curtea de APEL IAȘI este recunoscut deplin și irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului, actul de donație fiind nul de drept, fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii, drept stabilit și prin sentința civilă nr. 394/2007;
- suprafața reală avută în proprietate este de 1508. și construcție pentru care se cuvin măsuri reparatorii, fiind imposibil ca autorii lor, să mai fi avut dreptul de a face acte de dispoziție pentru demolare, deși cu o zi înainte pierduseră dreptul de proprietate;
- calitatea de moștenitor cu drepturi egale o are și, astfel că de notificarea făcută doar de ceilalți doi reclamanți moștenitori profită și acestuia;
- prin comportamentul abuziv al primarului sunt prejudiciați, astfel că se solicită acordarea daunelor cominatorii de la momentul introducerii contestației și până la îndeplinirea obligației de emitere a dispoziției conform legii.
Prin încheierea din 15 octombrie 2008 instanța a constatat ca fiind declarate în termen apelurile declarate de - și (20).
Curtea constată că reclamanta apelantă a declarat apel la data de28 august 2008, împotriva sentinței civile nr. 670/2008 comunicată de Tribunalul Iași la data de6 august 2008.
În conformitate cu art. 284 al.(1) Cod procedură civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel. Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac este imperativ a cărui nerespectare atrage decăderea părții din dreptul de a mai declara apel.
Constată că reclamanta a promovat calea de atac cu nesocotirea termenului legal imperativ, sancțiunea fiind respingerea apelului ca tardiv formulat.
Excepția a fost pusă în discuția părților, este de ordine publică, ce poate fi invocată de instanță în orice fază a procesului, asupra căreia părțile au pus concluzii. Consemnarea în încheierea de ședință din 15 oct. 2008 că apelul este declarat în termen, constituie o eroare materială ce nu înlătură aplicarea sancțiunii nulității. Curtea are în vedere că a continuat în calitate de moștenitor procedura instituită de Legea nr. 10/2001 că cel îndreptățit la măsuri reparatoriii este autorul său. Prin extinderea efectelor apelului declarat de -, dreptul fiind comun, acestei apelante nu i se produce nici o vătămare.
Curtea reține că nu s-au invocat și dovedit în termenul prevăzut de art. 103 al. 2 Cod procedură civilă motive pentru repunere în termen.
În ce privește apelul declarat de, nu este întemeiat.
Situația de fapt reținută în considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele dosarului, tribunalul aplicând corect dispozițiile legale în materie în stabilirea calității procesuale active.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 al. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În art. 4 al.(2) din Legea 10/2001 prevede: De dispozițiile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite, iar cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III profită celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Din documentația în baza căreia a fost soluționată notificarea, rezultă că urmare decesului lui, rezultă că numai - și au continuat procedura în faza administrativă, iar nu a depus notificare.
Faptul că reclamantul apelant are vocație la succesiunea tatălui său nu-i conferă calitate de persoană îndreptățită și nici calitate procesuală activă în cauză.
Din interpretarea dispozițiilor citate rezultă că dreptul la măsuri reparatorii este personal și-l dobândesc numai persoanele care au formulat cerere în termen, care se soluționează prin dispoziție sau decizie de entitatea competentă, iar dreptul de contestație îl dobândesc numai cei care au parcurs procedura administrativă.
În motivarea contestației și motivele de apel s-a susținut de că a avut calitate de coproprietar al imobilului din I-, dobândit de la ascendentul comun, cu al lui, și anume.
Prin cererile depuse la dosar apelantul recunoaște că "nu a formulat personal notificare, însă s-a implicat activ în reconstituirea dreptului de proprietate în alte modalități".
dreptului la măsuri reparatorii este condiționată de depunerea notificării, formulată numai de care, prin succesorii săi culege și cota celui ce nu a depus notificarea și nu a parcurs procedura din cap. III al Legii nr. 10/2001.
În consecință se respinge apelul declarat de, ca neîntemeiat, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
Curtea reține ca întemeiat apelul declarat de - și alăturat acestuia care în calitate de moștenitori ai lui,decedat ulterior notificării, conform certificatului de moștenitor nr. 31/2007 au continuat procedura administrativă fiind persoane îndreptățite în sensul art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001, dreptul fiind comun.
Pentru instanța extinde efectele apelului.
Cu probele administrate în cauză, între care decizia nr. 399/9.06.1980 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului I, hotărâri judecătorești prin care s-a anulat donația, procesu-verbal pentru impunere din anul 1952 este făcută dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 1508. teren preluat abuziv de stat. Faptul că în notificare este menționată numai suprafața de 1300.p nu stinge dreptul la măsuri reparatorii, pentru diferența de teren omisă.
Curtea are în vedere că imobilul este identificat prin localitate, stradă și număr, pentru care procedura administrativă este parcursă, întinderea dreptului de proprietate este dovedită cu înscrisuri. Cum de la proprietar s-a preluat abuziv 1508. moștenitorii sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru toată suprafața și nu numai pentru ceea ce s-a dovedit în etapa administrativă.
Sub acest aspect se impune schimbarea în parte a hotărârii atacate, și modificarea dispoziției în sensul acordării măsurilor reparatorii pentru 1508. în loc de 1300.
Întemeiat este și motivul de apel privind stabilirea dreptului la despăgubiri și pentru construcția demolată.
În cauză este făcută dovada certă a dreptului de proprietate asupra construcției, a cărei demolare s-a dispus urmare preluării abuzive a terenului; data acceptării donației prin decizia autorității administrative fiind9.06.1980.
Faptul că autorizația de demolare este emisă la10.06.1980cu nr. 74 pe numele și (părinții lui ), nu înlătură dreptul la măsuri reparatorii pentru construcție.
Față de situația de fapt reținută, a emiterii autorizației 9.06./10.06.1980 a doua zi de la data acceptării și a dovedirii preluării abuzive a terenului, rezultă că "demolarea construcției" nu este rezultatul manifestării de voință a proprietarilor.
Curtea reține că demolarea imobilului, a ieșirii din patrimoniul proprietarilor este rezultatul unui fapt abuziv, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 litera "i" din Legea 10/2001 a preluării fără titlu valabil.
În consecință, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii și pentru construcție, alăturat calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive.
Motivul de recurs prin care se solicită daune cominatorii nu este întemeiat. Urmare modificării Codului d e procedură civilă prin Legea 459/2006 unicul mijloc de constrângere a debitorului unei obligații "de a face" îi constituie amenda civilă conform art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă. De altfel, apelanții -reclamanți nici nu sunt prejudiciați, întrucât măsurile reparatorii constau în compensare cu alte bunuri ori servicii, sau despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă admite apelul declarat de -. Extinde efectele apelului pentru, conform dispozitivului hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat apelul introdus de împotriva sentinței civile nr. 670/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Respinge apelul declarat de împotriva aceleiași sentințe.
Admite apelul declarat de - împotriva sentinței civile nr. 670 din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și extinde efectele apelului cu privire la, pe care o schimbă în parte,în sensul:
Admite contestația formulată de și - împotriva dispoziției nr. 2545 din 06.12.2007 dată de Primarul Municipiului I,pe care o anulează în parte,în sensul:
Obligă Primarul Municipiului I să facă propunere pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente pentru suprafața de 1508 mp și construcția demolată - imobil situat în municipiul I,str. - nr.4.
restul dispozițiilor sentinței.
Apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.12.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Georgeta Pavelescu
