Speta Legea 10/2001. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.174
Ședința publică din data de: 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1159/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant - și intimata pârâtă Primăria Municipiului
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă prin avocat, cu împuternicirea avocațială nr.-/6.05.2009, intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin consilier juridic, lipsind intimatul reclamant -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că la data de 31.07.2009 au fost depuse relațiile solicitate de la Direcția Evidența Populației
Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosar un înscris prin care se arată că - nu mai este parte în cauză, având în vedere contractul de închiriere încheiat și depus la instanța de fond.
Curtea dispune restituirea acestui înscris și pune în vedere reprezentantului apelantei reclamante că are posibilitatea depunerii acestui înscris în original cuprinzând și încheierea de autentificare, pentru ca instanța să aprecieze asupra utilității și oportunității acestuia. Acordă cuvântul părților pe probe.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită proba cu înscrisuri, efectuarea unei expertize și în acest sens depune la dosar precizări. Cu privire la efectuarea expertizei, aceasta ar trebui prorogată până după verificarea situației juridice a imobilului, astfel că în acest sens solicită a se efectua o adresă pentru a se înainta relații privind situația juridică a imobilului.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului B arată că se opune la admiterea acestei probe, motivat de faptul că în faza procesuală a apelului nu se mai poate modifica acțiunea principală, prin care nu s-a cerut acordarea de bunuri în compensare.
Curtea, după deliberare, având în vedere că în motivele de apel nu se face vorbire despre modalitatea de compensare ca și formă de măsuri reparatorii, respinge cererea de efectuare a adresei pentru a se înainta relații cu privire la situația juridică, de asemenea respinge și proba cu expertiză solicitată astăzi. Având în vedere motivele de apel formulate cu privire la nelegalitatea sentinței, acordă cuvântul părților pe aceste motive, constatând totodată că nu are relevanță că intimatul reclamant - va rămâne ca parte în dosar, întrucât nici una dintre soluțiile ce pot fi pronunțate nu îi poate aduce nici o vătămare.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței civile atacate și evocând fondul a se soluționa capătul doi al cererii în sensul obligării pârâtei să răspundă la notificare sau la obligarea acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului B solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Princererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamanții și -, au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului B, obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului intravilan în suprafața de 24.741 mp, situat în B,-, sector 4, iar în subsidiar să fie obligată pârâta să răspundă la Notificarea nr. 2746 depusa în data de 10.10.2001 și înregistrata la sub nr. 16437/2001, prin care se solicita retrocedarea în natura a imobilului deținut conform actelor de proprietate anexate, notificare completată și cu adresele din 17.10.2007 și 05.11.2007, înregistrate la Primăria Municipiului B sub nr. - și respectiv nr. -.
În motivare se arată că terenul a cărui restituire se solicită a fost dobândit de către zis și în baza actului de răscumpărare nr. 747/22.08.1915 pentru suprafața de 16.014 mp și în baza actului de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat nr. 12092 din 21.10.1987 pentru suprafața de 8.727 mp. Acest teren a fost moștenit de către fiul său, în baza certificatului de moștenitor nr. din 29.05.1963 eliberat în dosarul nr. 129/1963 emis de fostul notariat de stat al Raionului. Pentru drepturile sale dobândite în calitate de moștenitor al autorului său, au încheiat cu acesta contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 2170 din 28.09.2007.
O altă parte din drepturile succesorale asupra terenului a cărui restituire o solicită, au dobândit-o în baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 2008 din 18.09.2007 încheiat cu și, care sunt moștenitorii bunicii lor -, sora fraților, și și moștenitoarea acestora, care la rândul lor moșteniseră terenul în suprafața de 24.741 mp de la tatăl lor - zis și.
O ultimă parte din acest teren au dobândit-o în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2046 din 19.09.2007 încheiat cu care a moștenit aceste drepturi de la mama sa.
În baza notificării depuse în data de 10.10.2001, domnul a solicitat restituirea în natura a terenului intravilan în suprafața de 24.741 mp situat în B,-, sector 4. Odată cu notificarea au fost depuse și actele care dovedesc proprietatea asupra terenului, respectiv act de răscumpărare, topografica, convenție partaj, act de vânzare-cumpărare teren.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.1159/16.06.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 10.10.2001, a depus notificarea nr. 2746 din 10.10.2001 în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului situat în B sector 4, fostă str. - 10, în suprafață de 16014 mp. și deși au fost făcute mai multe demersuri în sensul soluționării de către pârâtă a notificării, prin emiterea unei decizii motivate, aceasta nu a respectat dispozițiile legii, refuzând să comunice un răspuns.
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cu care instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, tribunalul a să analizat fondul cererii de restituire formulată de reclamanți, cu privire la terenul situat în B,-, sectorul 4, apreciind că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Imobilul din litigiu a fost proprietatea lui, decedat în anul 1926, fiind compus din suprafața de 8.727 mp și 16.014 mp, dobândiți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 12092/21.10.1897 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat precum și prin actul de răscumpărare nr. 747 din 22.08.1915 emis de României 1, după cum rezultă din copiile acestor acte, depuse la dosar. De pe urma defunctului, au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare a acestuia precum și copii săi, respectiv, GCJ., și, căsătorită cu, după cum rezultă din actul de partaj voluntar încheiat între aceștia și autentificat sub nr. 4562 din 03.02.1938, de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, filele 8-11 dosar.
Din certificatul de moștenitor nr./1963 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului, fila 21 dosar, instanța a reținut că după decesul lui zis ( în actul de partaj voluntar), rămân ca moștenitori copii săi, respectiv () și.
Tribunalul a mai reținut din certificatul de moștenitor succesiv din data de 16.03.1994 eliberat de Notariatul de Stat Sector 4 B, fila 20 dosar, că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori frații săi, G, și respectiv nepoții de frate predecedat și. De asemenea, la succesiunea lui, au venit tot frații săi, G, și nepoții de frate predecedat și, iar de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori tot frații săi, respectiv, G și nepoții de frate predecedat și. Din același certificat de moștenitor rezultă că de pe urma lui Gar ămas ca unic moștenitor, în calitate de fiică.
În ce o privește pe, moștenitorii acesteia sunt și, în calitate de nepoți de fiu predecedat, conform certificatului de moștenitor nr. 10 din 14.02.2001 eliberat de BNP, fila 22.
Conform certificatului de moștenitor nr. 82/07.09.2007 eliberat de BNP, de pe urma defunctei a rămas moștenitor fiul acesteia,.
Prin contractele de vânzare cumpărare de drepturi succesorale autentificate la BNP sub nr. 2008 din 18.09.2007 și nr. 2046 din 19.09.2007, filele 26-31, și și respectiv au transmis cotele lor indivize din drepturile succesorale cu privire la imobilul situat în B,-, sector 4, către, drepturi succesorale izvorâte atât din Notificarea înregistrată sub nr.2746/10.10.2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr. 16437/2001 cât și din certificatele de moștenitor nr. 10/14.02.2001 eliberat de BNP și nr. 390/16.03.1994 eliberat de Notariatul de Stat sector 4, respectiv din certificatele de moștenitor nr. /29.05.1963 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului și nr. 390/16.03.1994 eliberat de Notariatul de Stat sector 4. La rândul său, a vândut propriile drepturi succesorale precum și pe cele cumpărate prin contractele mai sus amintite către reclamanta, prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale autentificat la BNP sub nr. 2170 din 28.09.2007, iar aceasta, la rândul său, a vândut o parte din aceste drepturi, reclamantului -, conform contractului autentificat la BNP sub nr. 2212 din 03.10.2007, fila 33.
A reținut prima instanță dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care, de regulă, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, consacrându-se principiul restituirii în natură, în timp ce din expertiza extrajudiciară depusă la dosar de reclamanți, rezultă însă că în prezent, tot terenul ce face obiectul notificării este ocupat de domeniul public, respectiv Parcul T, prin alei carosabile și pietonale, spații verzi și rețele de urbanism.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Față de aceste dispoziții legale și față de mențiunea expresă a reclamanților că solicită numai obligarea pârâtei la restituirea terenului în natură și nu la plata unor despăgubiri, instanța a respins cererea de restituire în natură a terenului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând instanței de apel să anuleze sentința atacată și evocând fondul să soluționeze și capătul doi al cererii în sensul obligării primăriei să răspundă la notificare sau al obligării acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de -.
În dezvoltarea motivelor de critică, apelanta reclamantă a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ambelor capete de cerere ale acțiunii sale, ea analizând numai primul capăt al acesteia, pe care l-a respins în mod nelegal și nu s-a pronunțat și pe cel de-al doilea capăt de cerere, fapt care o îndreptățește să o conteste ca nelegală și netemeinică.
A susținut apelanta că prin cererea introductivă a solicitat în principal "obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 24.741 mp, situat în B,-, sector 4", iar în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei să răspundă la notificarea nr. 2746/10.10.2001, notificare prin care se solicită în primul rând restituirea în natură, iar în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă a solicitat expres să fie despăgubită prin măsuri reparatorii.
Prin urmare, susține apelanta, instanța de judecată nu a respectat cadrul procesual creat prin cele două capete de cerere, nereținând, în mod eronat, faptul că există un al doilea capăt de cerere pe care nu l-a analizat sub nici o formă, încălcând principiul potrivit căruia instanța trebuia să analizeze cererea cu care era investită raportat la ambele capete de cerere.
Mai mult având în vedere faptul că, prin decizia în interesul legii nr. 20/2007, a stabilit posibilitatea tribunalului dea se pronunța asupra modului în care trebuie soluționată notificarea făcută în baza Legii 10/2001, instanța de fond trebuia să analizeze raportat la capătul doi de cerere toate posibilitățile pe care le avea la îndemână, potrivit legii, pentru soluționarea notificării,
Astfel în cazul în care restituirea în natură nu mai era posibilă, instanța trebuia să analizeze și modalitățile de despăgubire prin echivalent existente la momentul respectiv, având în vedere că legea prevede în mod expres astfel de modalități, ele fiind cerute și de către autorul nostru prin notificarea inițială.
Prin urmare, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Instanța de fond a precizat în paragraful 3, fila 4 din sentință faptul că 1 având în vedere că din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară terenul este ocupat în întregime de construcții noi "măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent", însă în mod eronat precizează în paragraful următor că s-a solicitat numai obligarea pârâtei la restituirea terenului în natură și nu și la plata unor despăgubiri, ignorând atât notificarea inițială cât și cererea subsidiară (capătul 2) prin care se solicită obligarea Primăriei să răspundă la notificare.
Ca atare, instanța trebuia să administreze probe și să soluționeze cauza analizând ambele capete de cerere ale acțiunii sale, or ea nu a procedat astfel, interpretând în mod eronat că s-ar fi solicitat numai restituirea în natură, acest ultim aspect fiind combătut atât de acțiunea introductivă cât și de notificarea inițială din care rezultă cu claritate că s-au solicitat expres și despăgubiri prin echivalent.
Cererea de apel, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art.50 din Legea nr. 10/2001 republicată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.282 Cod Proc.Civ.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost încuviințată și administrată pentru apelanta-reclamantă proba cu înscrisuri.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse și în raport de dispozițiile art.295 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este fondat.
În privința motivului de apel legat de omisiunea primei instanțe de a soluționa cel de-al doilea capăt al cererii, având ca obiect solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului să răspundă la notificarea nr.2746, curtea constată că, prin cererea depusă la fila 86 în dosarul primei instanțe aceștia au renunțat la judecarea acestei solicitări, astfel că nu pot critica tribunalul pentru omisiunea de a soluționa capătul de cerere în discuție.
Pe de altă parte, reținând că prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în considerarea imposibilității de restituire în natură a imobilului ce face obiectul notificării și constatând că se impune respectarea limitelor învestirii, reclamanții solicitând exclusiv restituirea în natură, curtea constată că o astfel de soluție este nelegală.
Astfel, după cum s-a reținut și de către prima instanță, notificarea formulată de autorul reclamanților nu a fost soluționată până în prezent și față de acest aspect, aceștia sunt îndreptățiți a cere instanței competente soluționarea pe fond a notificării, având în vedere și decizia menționată de tribunal, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, nr.XX/2007.
Or, tocmai din acest argument rezultă că raționamentul primei instanțe nu a fost corect, deoarece, chiar fiind cerută prin cererea de chemare în judecată numai restituirea în natură a terenului, instanța era ținută a analiza notificarea și a acorda măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Aceasta întrucât în ipoteza de față, când autoritatea învestită cu soluționarea notificării a omis a da o decizie sau o dispoziție motivată în soluționarea notificării, instanța judecătorească, sesizată de reclamant cu o cerere prin care acesta invocă pasivitatea culpabilă a autorității, este ținută să substituie prin analiza sa procedura administrativă prevăzută de lege, tocmai pentru a evita reluarea acesteia sau necesitatea ca cel interesat să sesizeze din nou instanța.
Prin urmare, la soluționarea cauzei, instanța va verifica atât conținutul notificării și situația de fapt, cât și măsurile reparatorii care se cuvin în speță (cu respectarea principiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001) și va proceda la acordarea reparației impuse de lege, respectiv va restitui în natură sau va propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu alte cuvinte va lua întocmai măsurile pe care unitatea învestită cu soluționarea notificării ar fi fost competentă a le lua.
O astfel de concluzie nu poate duce la încălcarea principiului disponibilității procesului civil și la o depășire a limitelor învestirii, deoarece, după cum s-a arătat mai sus, învestirea instanței este dată de caracterul special al procedurii în curs și de limitele competențelor unității învestite cu soluționarea notificării.
Din examinarea acesteia din urmă, curtea reține că prin aceasta s-a solicitat restituirea în natură a imobilului (aceasta fiind prima opțiune fermă a reclamanților și pe parcursul procedurii judiciare), precum și, în cazul în care restituirea ne este posibilă, măsuri reparatorii prin echivalent.
Acestea sunt considerentele pentru care curtea constată că, pe de o parte, prima instanță era obligată a se pronunța pe deplin asupra notificării, inclusiv prin propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent (dacă aprecia că măsura restituirii nu este posibilă), și, pe de altă parte, că, procedând în mod contrar, nu a soluționat cererea de chemare în judecată întrutotul, fiind incidente astfel dispozițiile art.297 alin.1 Cod Proc.Civ. motiv pentru care va admite apelul, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Văzând și dispozițiile art.299 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanta reclamantă, cu domiciliul în B,-,.17,.1,.2,.8, sectorul 4,împotriva sentinței civile nr. 1159/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr.-în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în B,-,.1, sectorul 1, și intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, sectorul 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.
Thred.
5 ex.
Secția a V-a Civilă - jud.
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă
