Speta Legea 10/2001. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 176
Ședința publică din data de 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimatul Municipiul P - prin primar, cu sediul în P,--4, județ P împotriva sentinței civile nr.522 din 13 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în P, Intrarea nr.4,.154G,.B,.1,.15, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul intimat Municipiul P - prin primar reprezentat de consilier juridic potrivit delegației aflată la fila 11 dosar, lipsind intimata contestatoare.
Procedura îndeplinită.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare a depus prin serviciul registratură o cerere prin care arată că renunță la prezentul proces, sens în care a atașat și copie xerox după cartea de identitate seria - nr. - eliberat de SPCLEP
Consilier juridic solicită ca instanța să ia act de cererea formulată de intimata contestatoare privind renunțarea la proces și își susține în continuare apelul, în sensul admiterii astfel cum a fost formulat prin motivele depuse la dosar și pe fond respingerea contestației ca rămasă fără obiect.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr- contestatoarea a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Municipiului P - prin primar să se dispună anularea în parte a dispoziției nr. 11214/2007 în sensul înlăturării mențiunii prev.de art. 1 referitoare la terenul de 200 mp. și a dispozițiilor art.6 alin.2,urmând să se dispună restituirea terenului disponibil din P,- în suprafață de 200 mp. apartamentul nr.1 cu suprafața utilă de 80,08 mp. pivniță cu suprafața de 14. și terenul de 484,65 mp. și în baza art. 22 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 să se dispună compensarea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001 menționate în art.1 alin.3 din dispoziție cu suma de restituit încasată de contestatoare în baza Legii nr.112/1995.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod nelegal în alin.final al dispoziției contestate se reține un drept de proprietate pentru terenul de 200 mp. precizându-se că a fost atribuit în folosință veșnică printr-o decizie a fostului permanent la Comitetul Executiv al Consiliului Popular al mun.P întrucât primăria nu poate opune un act de proprietate legal emis, această decizie fiind doar un act declarativ referitor la folosința imobilului.
S-a mai arătat că în mod nelegal la art.6 alin.2 se face referire la faptul că restituirea părții disponibile di imobil se va face după finalizarea procedurilor prevăzute de art.22 din Legea nr. 247/2005 întrucât în acest mod se tergiversează nejustificat restituirea părții disponibile, respectiv apartamentul nr. 1 și terenul nr. 484,65 mp.
Este adevărat că reclamanta are de restituit o sumă încasată în baza Hotărârii nr. 52/19.02.1997, dar se impunea restituirea părții disponibile pentru că procedura compensării este o procedură specială, de lungă durată.
Ulterior, contestatoarea a depus o cerere precizatoare prin care a reiterat solicitările din cererea inițială, precizând cu privire al compensarea datoriilor reciproce dintre stat și persoana solicitantă, că se impunea restituirea în natură a suprafeței de teren disponibil, urmând ca procedura compensării să continue pe cale separată, iar dacă s-ar interpreta că numai reclamanta trebuie să returneze sumele încasate s-ar ajunge în situația inechitabilă ca aceasta să restituie statului sume de bani, iar acesta să-i remită acțiuni la diverse societăți falimentare, astfel încât nu ar mai exista o compensație reală în înțelesul legii.
Prin concluziile scrise intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată motivat de faptul că terenul de 200 mp. a fost atribuit în folosință veșnică d-nei și dlui, iar dispoziția și întreaga documentație vor fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei de aprobare a compensării obligațiilor reciproce și respectiv de restituire, precizând că cererea contestatoarei de compensare a sumelor datorate nu poate fi soluționată în această etapă ci în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul prin sentința nr. 522/13 februarie 2008 admis contestația precizată formulată de contestatoare, a anulat în parte Dispoziția nr. 11214/20.08.2007 în sensul că a dispus restituirea în natură către contestatoare a terenului de 200 mp. situat în P,-, menționat în Dispoziție la art. 1 și a dispus restituirea în natură către contestatoare a părții disponibile din imobilul situat în P,-, județ P compusă din apartamentul 1, respectiv încăperile notate cu simbolurile 1,2,3,4,5,6,7 și 8 cu suprafața de 80,8 mp. (suprafață construită de 100,64 mp), pivniță cu suprafața construită de 14,00 mp. și teren în suprafață de 484,65 mp. în proprietate exclusivă, menționate în art.6 alin. final din dispoziție, compensarea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de legea nr.10/2001 menționate în art.1 alin.3 din dispoziție cu suma de restituit încasată de contestatoare în baza Legii nr.112/1995.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că nu există impedimente în cazul celor 200 mp. pentru restituirea în natură a părții disponibile din imobilul situat în P,-, județ
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal, Primăria Municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Susține apelanta că în mod nelegal prima instanță a dispus restituirea în natură și a părții din imobil prevăzută la art.6 alin.2 din dispoziția nr.11214/20.08.2007 emisă de Primarul mun.P, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, fără a dispune expres și restituirea de către contestatoare a sumelor încasate în baza Legii nr.112/1995.
De asemenea, în mod nelegal s-a dispus restituirea în natură și a suprafeței de 200 mp. ce a fost atribuită în folosință veșnică dnei, deoarece regimul juridic al acestei suprafețe este reglementat de art.36 alin.2 din legea nr. 18/1991, astfel că instanța a dispus restituirea în natură a unui teren ce nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Mai precizează apelanta că pe acest teren se află situată construcția edificată de în care în prezent locuiește soția supraviețuitoare a acestuia.
Instanța de fond a dispus restituirea în natură a acestui teren în lipsa unei expertize tehnice judiciare specialitatea topografie, prin dispunerea acestei măsuri instanța a creat o situație mai grea persoanelor care dețin construcție, fără ca aceștia să fie părți în prezenta cauză.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, conform art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul, iar pe fond va schimba în tot sentința și va respinge contestația ca rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente:
La fila 7 de la dosarul Curții de Apel, se află cererea contestatoarei -intimate, la care se află anexată copia cărții de identitate, prin care solicită ca instanța de apel să ia act de renunțarea sa la prezentul proces.
Examinând conținutul cererii Curtea a constatat că nu este vorba de renunțare la calea de atac întrucât, în speță apelanta este primăria, ceea ce înseamnă că intimata contestatoare a renunțat la dreptul de a formula contestație.
Primăria prin reprezentatul legal, a învederat instanței că nu se opune la cerere și solicită să se ia act de renunțare.
Pentru cele ce preced Curtea, aplicând prevederile art.247 Cod pr.civilă alin.1 și 2, coroborate cu prevederile art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul, având în vedere că renunțarea s-a făcut în apel și va schimba în tot sentința, va respinge contestația ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite apelul declarat de intimatul Municipiul P - prin primar, cu sediul în P,--4, județ P împotriva sentinței civile nr.522 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în P, Intrarea nr.4,.154G,.B,.1,.15, județ P, și în consecință;
Schimbă în tot sentința sus menționată în sensul că respinge contestația ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Red.EG/BA
5 ex./8.07.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
