Speta Legea 10/2001. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-. 20.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 177/
Ședința publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Garoafa împotriva Sentinței civile nr. 3866 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria, Primarul Comunei și Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna avocat pentru reclamanta apelantă lipsă și doamna consilier juridic pentru pârâții intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantele părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, respectiv obligarea primarului la eliberarea dispoziției de restituire în natură a suprafeței de teren de 1256 mp; în subsidiar solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare; solicită cheltuieli de judecată în măsura chitanțelor doveditoare existente la dosar. Reiterează instanței, pe scurt, motivele arătate în scris în cererea de apel.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea apelului, conform întâmpinării.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 02.04.2007, reclamanta, în contradictoriu cu Primăria, Primarul Comunei și Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, a formulat contestație împotriva respingerii notificării, comunicată sub nr. 4203 din 28.12.2006, privind restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 1798 mp, situat în localitatea, str. - ( nr. vechi 168) înscris în CF 171, top. 388 - 389, teren preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, de la fostul proprietar, solicitând desființarea în tot a Dispoziției nr. 4203/28.12.2006 a Primarului Comunei și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului de 1798 mp, care este liber, nefiind afectat de construcții.
Prin Sentința civilă nr. 3866 din 12 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamanta Garoafa, reținând că sunt întemeiate excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Local de Fond Funciar, invocate de pârâți, pentru următoarele considerente:
Din examinarea cuprinsului cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul acesteia îl constituie Dispoziția nr. 4203/28.12.2006 emisă de Primarul Comunei, pe cale de consecință restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren intravilan în suprafață de 1798 mp situat în, str. - nr. 168, înscris în CF 171, nr. top. 388 - 389.
Actul indicat de contestatoare prin apărătorul său ca fiind contestat în prezenta cauză, aflat în copie la dosar ( fila 29) este în realitate adresă emisă de Primăria Comunei prin care i se face cunoscut avocatului Haica că notificările nesoluționate în baza Legii nr. 10/2001 pot fi soluționate conform Legii nr. 247/2005 și că notificarea adresată de a fost soluționată prin emiterea Dispoziției primarului nr. 88/05.09.2002.
În raport de conținutul înainte redat actul contestat nu constituie dispoziție emisă în condițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu cuprinde hotărârea dată în urma soluționării notificării pretins a fi fost formulată de contestatoare, astfel că nici nu este susceptibil de a fi contestat în condițiile disp. art. 26 alin. 3 din menționatul act normativ.
Notificarea contestatoarei adresată Primăriei la data de 18.08.2001 a fost soluționată prin Dispoziția nr. 88/05.09.2002 cu privire la care aceasta a exercitat calea de atac prevăzută de lege, iar prin Dispoziția nr. 3/08.01.2008 emisă de Primarul Comunei pe parcursul soluționării prezentei pricini a fost revocată această dispoziție, fiind respinsă cererea de restituire în natură a imobilului și propusă acordarea de despăgubiri sens în care a fost transmis dosarul aferent notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, hotărâre ce potrivit susținerilor pârâtului Primarul Comunei prin reprezentant și necombătute de contestatoare prin apărător nu a fost contestată.
Constatând așadar că actul atacat de contestatoare nu constituie o hotărâre a comisiei constituită în baza Legii nr. 10/2001, calea de atac exercitată împotriva acestuia se privește a fi inadmisibilă motiv pentru care va fi respinsă contestația.
Având în vedere că cererea pendinte se referă la măsuri reparatorii solicitate în condițiile Legii nr. 10/2001, greșit s-au legat raporturile procesuale cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar, ce are atribuții și legitimate procesuală pasivă doar în cauzele privitoare la imobilele obiect de reglementare al Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000, astfel că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Garoafa, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, respectiv obligarea primarului la eliberarea dispoziției de restituire în natură a suprafeței de teren de 1256 mp.
În motivare, reclamanta apelantă a arătat că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, prima instanță reținând eronat starea de fapt generatoare a stării de drept.
Astfel, a învederat că, după ce primarul a luat cunoștință de documentația de dezlipire a imobilului, acesta și-a încălcat promisiunile de conciliere amiabilă și a refuzat să mai elibereze dispoziția de restituire în natură, pentru că urmărește interese de comercializare a terenului către alte persoane.
Totodată, reclamanta apelantă a solicitat instanței să constate că Dispoziția nr. 88/05.02.2002 emisă de Primarul comunei (atacată legal) a fost revocată prin Dispoziția nr. 3/08.01.2008, care nu i-a fost comunicată și care este nulă de drept, pârâtul Primarul Comei achiesând la efectuarea unei documentații de dezlipire a terenului de 1256 mp, în așa fel încât cumpărătorii de bună credință ai construcției să rămână și ei cu 542 mp, dar după efectuarea expertizei, acest pârât s-a răzgândit din motive obiective.
Totodată, apelanta a invocat excepția nulității absolute a Dispoziției nr. 3/08.01.2008 și a solicitat să se constate că Statul, respectiv Primăria nu mai este proprietarul imobilului teren, întrucât Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat, iar pârâții nu se pot opune admiterii acțiunii întrucât s-a probat prin expertiză posibilitatea restituirii în natură.
În drept, reclamanta apelantă a invocat prevederile art. 282, 284, 287, 288, 292,295 al. 1 și 2, 296 și 297 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (fila 11), pârâții intimați au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că reclamanta și-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că prin acțiunea inițială a solicitat desființarea Dispoziției nr. 4203/2006, emisă de Primarul Comunei și restituirea în natură a terenului în litigiu în suprafață de 542 mp și casă, precum și să se constate că Dispoziția nr. 88/2002 a fost revocată prin Dispoziția nr. 3/2008, nulitatea Dispoziției nr. 3/2008 și faptul că Statul Român nu mai este proprietarul de drept al terenului în litigiu.
Cu privire la Dispoziția nr. 3/2008, pârâții intimați au arătat că aceasta a fost emisă în urma cererii de reexaminare a notificărilor, depusă de reclamantă, iar în condițiile în care instanța consideră admisibil petitul privind anularea acestei dispoziții, au invocat excepția tardivității acestui capăt de cerere.
Cu privire la adresa nr. 4203/2006, intimații au relevat că prima instanță în mod corect a reținut că aceasta nu are caracterul unei dispoziții, solicitând instanței de apel să se pronunțe asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar și a Primăriei Comunei.
În urma examinării sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă și art. 25 și 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001- republicată, Curtea apreciază că este neîntemeiat apelul reclamantei, pentru considerentele ce succed.
Prima instanță în mod corect a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, întrucât actul contestat prin acțiunea introductivă (fila 29 prima instanță), formulată de reclamantă prin apărătorul său, este, în realitate, o simplă adresă emisă de Primăria Comunei, prin care i se aduce la cunoștință, apărătorului reclamantei, că notificările nesoluționate conform Legii nr. 10/2001 pot fi soluționate în baza Legii nr. 247/2005 și că notificarea privind imobilul în litigiu a fost soluționată prin emiterea Dispoziției nr. 88/05.09.2002, emisă de Primarul Comunei.
În al doilea rând, Curtea are în vedere că în mod corect prima instanță a apreciat că pârâta Comisia Locală de Fond Funciar nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, întrucât comisia nu are atribuții în procedura de restituire a imobilelor instituită de Legea nr. 10/2001, iar în legătură cu pârâta Primăria Comunei, Curtea reține că aceasta nu are capacitate juridică (capacitate de folosință), nefiind decât o structură funcțională administrativă, iar personalitate juridică au unitățile administrativ teritoriale, conform Legii nr.215/2001.
Totodată, Curtea are în vedere că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat desființarea Dispoziției nr. 4203/28.12.2006 a Primarului Comunei și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în litigiu în suprafață de 1798 mp (în subsidiar, despăgubiri în echivalent bănesc), iar prin cererea de apel și-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtului Primarul Comunei la eliberarea dispoziției de restituire a suprafeței de 1256 mp (din 1798 mp), conform documentației de dezlipire a imobilului, să se constate că Dispoziția nr. 88/05.09.2002 a fost revocată prin Dispoziția nr. 3/08.01.2008, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 3/08.01.2008, precum și faptul că Statul Român nu mai este proprietar de drept asupra imobilului teren, petite care au caracterul unor cereri noi, potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, și nu pot fi formulate pentru prima dată în apel.
Pe de altă parte, este de observat că reclamanta are posibilitatea de a ataca cu contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, în condițiile Legii nr. 10/2001, Dispoziția nr. 3/08.01.2008, întrucât luarea la cunoștință de existența dispoziției din dosar sau comunicarea acestei dispoziții apărătorului său nu echivalează cu îndeplinirea procedurii legale de comunicare către persoana îndreptățită, conform art.25 alin. 2 din Legea nr. 10/2001- republicată.
Așa fiind, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca în baza art.296 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Garoafa împotriva Sentinței civile nr. 3866 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
- - G -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantei apelante Garoafa - T,nr.7,. 1, jud. T-la.Av. Haica
- pârâților intimați Primăria, Primarul Comunei și Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar -,-, jud.
emis 4 com.
Red. - 19.06.2009
Tehnored. - 29.06.2009; 6 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
