Speta Legea 10/2001. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 179/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de petenții: și și de intimații: PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.52 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta-petentă, asistată de avocat, care răspunde și pentru apelanta-petentă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.13/2009, eliberată de Baroul Argeș și cconsilier juridic, pentru apelanții-intimați Primarul Municipiului P și Municipiul
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-petenți, susține oral apelul așa cum a fost formulat în scris, care, după administrarea probei cu cercetare locală în faza procesuală a apelului, are ca suport dispozițiile Legii nr.10/2001 nemodificată, în sensul că prin acest cadru legal, terenurile cu sau fără construcții, preluate abuziv, indiferent de destinație, se restituie în natură.
Terenul a fost preluat de stat în vederea amenajării unui parc, care nu s-a mai realizat; ceea ce s-a preluat a fost apoi expropriat pentru așezarea Școlii nr.3 și trebuie văzut dacă în acest moment se poate restitui.
Școala nu folosește în niciun fel partea înclinată a terenului liber. A doua suprafață creată, de la str.-, urcând pe alee, formează un triunghi în suprafață de 210 mp până la drumul de acces, lat de aproximativ 6. Acest triunghi este liber și nu împiedică nimic în amplasamentul școlii. Aspectul de mediu se păstrează și în formula prezentă, când pe această suprafață nu se află nimic, dar și în perspectiva de restituire, dacă s-ar amplasa o construcție cu respectarea tuturor normelor în vigoare.
Apreciază că cele două suprafețe de teren pot fi restituite în natură fără a stânjeni existența și funcționalitatea școlii. Pentru diferența de teren, până la 935 mp se poate face orientare spre fondul de despăgubire.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în raport de motivele apelului și concluziile cercetării la fața locului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-intimați solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, apreciind că instanța de fond în mod greșit a admis contestația petenților și a modificat dispoziția Primarului Municipiului P, prin acordarea în natură a unei suprafețe de teren. Motivul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001 nu este fondat, art.16 se referă la construcții și nu la terenuri. Suprafața a cărei restituire se solicită face parte din domeniul public al municipiului și este necesară desfășurării activității de învățământ în Școala nr.3, activitate de interes public. Această școală nu are încă o sală de spot și terenul nu are acces la calea publică.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și desființarea soluției pronunțată de Tribunalul Argeș.
În ce privește apelul declarat de petenți, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Petenții au făcut dovada doar pentru cei 338 mp că au aparținut autorilor lor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-petenți, solicită respingerea apelului declarat de intimați ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În sensul legii speciale s-a avut în vedere atât construcțiile cât și terenurile.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 1.03.2006 sub nr-, petenții, și - au solicitat în contradictoriu cu intimații Municipiul P și Primarul municipiului P anularea dispoziției nr.215/2.02.2006 și restituirea în natură a terenului în suprafață de 935. situat în-,
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că le-a fost expropriată abuziv suprafața solicitată, iar în procedura administrativă s-a dispus restituirea pentru suprafața de 654. prin acordarea de despăgubiri fiind însă posibilă stabilirea dreptului de proprietate în natură pentru întreaga suprafață.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Municipiul Pas olicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât terenul revendicat este ocupat de incinta Școlii nr.3 și că nu au fost identificate alte bunuri sau servicii pentru a fi oferite în compensare.
Prin sentința civilă nr.81/20.03.2007 a Tribunalului Argeș a fost admisă acțiunea și s-a dispus stabilirea dreptului de proprietate în natură pentru suprafața de 935. teren situat în-, cu vecinătățile menționate în schița de la filele 81-82 din.
Împotriva acestei sentințe a fost formulat apel d e către intimatul Municipiul P, prin care s-a arătat că terenul restituit excede fostului amplasament deținut de autorii petenților și că terenul este afectat de investiții legale, neputându-se dispune stabilirea în natură a dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr.82/A/27.03.2008 a Curții de APEL PITEȘTI a fost admis apelul și s-a dispus rejudecarea cauzei de către tribunal, constatându-se că minuta nu a fost semnată de către judecătorul cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 8.05.2008 sub nr-, iar prin sentința civilă nr.52 din 17 martie 2009, s-a dmis în parte plângerea, astfel cum a fost precizată și s-a dispus modificarea dispoziției nr.215/2006, în sensul că s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea petentelor - și -, în natură, pe fostul amplasament pentru suprafața de 338. identificată prin reperele 1-A-B-6-7-8-1, trecute de instanță în schița anexă la completarea raportului de expertiză tehnică (87), cu obligația pentru petente de a păstra destinația de curte aferentă școlii, timp de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a sentinței, conform art.16 alin.1 teza finală din Legea nr.10/2001.
Totodată, s-a dispus acordarea de despăgubiri către petente pentru diferența de teren de 597. situată în-
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, potrivit art.3 alin.1 lit.a) din Legea nr.10/2001, republicată, reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituire ca moștenitori ai defunctului, iar în baza adresei din data de 3.10.1960, de pe urma numitului Gaf ost expropriată suprafața de 1400. din care era îndreptățit la despăgubiri numitul (autorul petenților) pentru suprafața de 1/3 din 1400. (respectiv 467.).
Ulterior, în baza Decretului nr.45/31.03.1975 (25) a fost preluată prin expropriere de la numitul suprafața de 525. conform anexei nr.2 (26), fiind așadar expropriate de pe urma acestui autor suprafața totală de 992. însă instanța, având în vedere principiul disponibilității prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, s-a pronunțat doar în limita suprafeței de 935. astfel cum s-a solicitat prin plângerea introductivă.
În concluzie, petentele și au calitatea de persoane îndreptățite în accepțiunea legii, pentru a putea solicita stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 935. situată în- (fostă, nr.32).
S-a reținut că, în cauză, potrivit completării la raportul de expertiză efectuat de expertul (87), doar suprafața de 338. identificată pe schița anexă la completarea raportului de expertiză (87), prin reperele 1-A-B-6-7-8-1 (trasate de către instanță), face parte din fostul amplasament ce a aparținut autorului petenților, numitul, teren care, potrivit precizărilor expertului, constituie curte a Școlii nr.3.
În raport de prevederile art.16 alin.1 coroborat cu prevederile Anexei nr.2 lit.a) din Titlul I al Legii nr.247/2005, tribunalul a apreciat că se impune restituirea terenului de 338. identificat pe schița anexă la completarea raportului de expertiză (87), prin reperele 1-A-B-6-7-8-1, urmând ca petenții să păstreze destinația acestui imobil de curte aferentă școlii, timp de 5 ani, termen care va începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În ce privește cererea petenților de a se dispune stabilirea dreptului de proprietate și asupra diferenței de teren de 597. s-a constatat că terenul nu face parte din categoria de teren disponibil pentru a se putea dispune stabilirea dreptului de proprietate în favoarea petenților întrucât suprafața face parte din curtea Școlii nr.3, prin urmare nu poate face obiectul stabilirii dreptului de proprietate decât către foștii proprietari, potrivit art.16 din Legea nr.10/2001, însă pentru această suprafață petenții nu sunt moștenitori ai foștilor proprietari deposedați, întrucât astfel cum s-a arătat, această suprafață nu face parte din fostul amplasament al autorului petenților.
De asemenea, s-a constatat că suprafața identificată prin reperele 21-3-4-41-21(trasate de către instanță) nu face parte din fostul amplasament al autorului petenților și potrivit constatării expertului, constituie spațiu, situație în care terenul nu este disponibil, neputând face obiectul stabilirii dreptului de proprietate către terțe persoane, față de dispozițiile art.71 din Legea nr.265/2006 privind protecția mediului, modificată și completată prin nr.OG114/2007, care prevăd expres că "schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea acestora sau strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel atât contestatoarele și, cât și intimații Primarul Municipiului P și Municipiul
În apelul lor, intimații Municipiul P și Primarul Municipiului invocă următoarele motive:
În ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 338. se susține că nu poate fi reținută motivarea instanței, cu atât mai mult cu cât sunt invocate prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, care se referă la imobile construcții și nu la terenuri, deoarece această suprafață are o afectațiune specială, având una din destinațiile arătate în anexa nr.2 lit.a) din Titlul I al Legii nr.247/2005, fiind necesară și afectată exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, constituind curtea Școlii nr.3 și deservind nevoilor acestei instituții. Terenul excede fostului amplasament deținut de autorii petenților și este afectat de investiții legal aprobate.
În sprijinul acestor susțineri se are în vedere faptul că legiuitorul a considerat ca fiind echitabilă măsura restituirii în natură a imobilelor - construcții preluate abuziv și care au fost edificate de foștii proprietari. Nu au fost avute în vedere imobilele - terenuri care au fost preluate de la foștii proprietari și pe care au fost edificate, ulterior, construcții cu destinația de școli sau alte instituții publice.
Din interpretarea prevederilor art.16, care se referă și la obligațiile de întreținere pe care le are locatorul, precum și de art.16.1 și 16.2 din Normele metodologice, se poate concluziona că acestea fac referire la imobile - construcții, fie și numai prin simpla lecturare a unor termeni utilizați, respectiv: "de a efectua reparații mici, numite locative.", "regulile de drept comun în materie de locațiune".
În consecință, susținerea că în litigiul de față, ce privește imobilul - teren, nu sunt aplicabile prevederile art.16, este argumentată, facondu-se o aplicare greșită a legii.
Se arată că terenul aferent școlii este de utilitate publică, este domeniu public potrivit legii și este afectat de servituți legale: destinația de teren aferent școlii este considerată, în opinia apelanților-intimați, o servitute legală; lucrările efectuate ocupă funcțional întreaga suprafață, în condițiile în care activitatea școlii se desfășoară pe acest teren.
Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991, "aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al marii teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public", iar potrivit prevederilor alin.2, "terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public".
Se consideră că prevederile Legii nr.10/2001 trebuiesc coroborate și complinite cu cele ale Legii nr.18/1991, referitoare la terenuri.
În apelul lor, contestatoarele și invocă următoarele motive:
1. Față de considerentele hotărârii arătate pentru restituirea terenului de 338. dar și asupra nerestituirii diferenței de 597. ambele determinate de expertul în /completare pr. 16 februarie 2009, necontestată de părți, se susține că restituirea în natură a suprafeței de 935. este posibilă prin urmărirea liniei succesorale de la autorul G către -. pentru partea de 3100. rezultată și din sentința civilă nr.3187/22.03.2000 a Judecătoriei Pitești, definitivă și irevocabilă, din care s-a preluat abuziv pentru parcul și Școala Generală nr.3, parcul nerealizându-se.
Raportul de expertiză ing. a stabilit că cei 935. nu se suprapun cu dispozițiile altor titulari și că nici schițele cu proprietăți din/pentru care s-au făcut restituirile și că lipsește un act din care să reiasă încadrarea urbanistică în zonă, nu sunt lucrări de investiții și nici detalii de sistematizare și din punct de vedere fizic terenul poate fi restituit în natură.
Deosebit, față de ultima completare, prin care se au în seamă și restituirile altora, se subliniază: acceptarea restituirilor în natură pentru suprafețe mici -2, 102, 285, 293, 695. - la poziție stradală și în curtea interioară a blocurilor aproape de ele; determinarea celor 935. în partea din spate a școlii și blocurilor; planșele foto depuse la prima instanță arată inexistența suprafeței ca zonă, împrejmuiri particulare, culmi de rufe - moduri de folosință care nu corespund unor interese, servicii sociale.
Potrivit art.6 (1) din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, "prin imobile se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv", conform art.21 "imobilele. indiferent de destinație.", iar potrivit art.7 (1) "de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură".
Se susține că în cursul procedurii administrative nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, deținătorul imobilului care îl califică bun proprietate publică are competența de a dispune restituirea în natură fără a se aplica procedura prevăzută de Legea nr.213/1998.
Astfel, afectațiunea actuală susținută de instanță - spațiu - nu trebuie să atragă un conflict de legi în acțiunea de restituire imobiliară. Normele privind protecția mediului nu retroactivează pe fondul aplicării legii speciale în timp, raportându-ne la inițierea în cauză a procedurii administrative și judecătorești.
2. Întrucât ambii experți folosesc/aplică planul cadastral 1932 referitor la 4676. iar intimatul recunoaște prin dispoziția contestată nr.215/02.02.2006 ca preluată abuziv partea de 654. poate fi avută în vedere la restituirea în natură această ultimă suprafață.
Se arată că s-au conturat însă parcelele separate: expertiza ing. - S1 = 180. și S2 = 210. ambele recunoscute și de intimat prin motivele de apel pct.3; expertiza ing. - S = 338. care include și S1 = 180. de mai sus. Așadar, restituirea în natură pentru 180+210+158=548
Se mai arată că partea de 654. poate fi restituită în natură pe un amplasament dincolo de curtea școlii, parcelele separate rămânând în beneficiul intimatului, pentru diferența de teren până la 935. putându-se acorda despăgubiri.
În apel s- suplimentat probatoriul cu relații solicitate Inspectoratului Școlar Județean in sensul precizării necesarului de teren pentru buna desfășurare a activității școlare precum și cu o cercetare locală pentru identificarea terenului și a categoriei de folosință.
Apelul formulat de PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI, este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Se susține de apelant în esență că, în mod greșit a fost dispusă restituirea în natură a suprafeței de 338 mp. suprafață ce aparține domeniului public și face parte din curtea Școlii nr.3 P, deoarece la stabilirea întinderii dreptului de proprietate nu s-a avut în vedere de instanță suprafața imobilelor terenuri care au fost preluate de la foștii proprietari.
În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate urmează a se reține că, potrivit certificatului de moștenitor (fila 19 fond), autorul reclamanților, -., a dobândit prin moștenire în str. nr.14 suprafața de 1100. care a fost preluată la decesul acestuia de succesorii săi, în certificatul de moștenitor (fila 20) fiind menționată suprafața de 1175. Din această suprafață, prin Decretul nr.45/1975, a fost expropriată suprafața de 525. rămânând în posesia moștenitorilor reclamanți suprafața de 690. menționată în certificatul de moștenitor (fila 22) din dosarul de fond, emis la decesul defunctei. Aceeași suprafață de 1100. este menționată și în sentința civilă nr.3187/2000, chiar reclamanții din prezenta cauză, precizând că în str. autorului lor -. i s-a lăsat prin testament suprafața de 1100.
Suprafața de 690. a fost înstrăinată de reclamanți în anul 1996, numitului, întinderea reală deținută de autorii reclamanților în această locație fiind de 525. expropriați plus 690. înstrăinați, în total 1215.
Este adevărat că în certificatul fiscal se menționează că autorul a deținut suprafața de 1700. în str. nr.32, însă în măsura în care aceasta era suprafața reală, ar fi fost mentionată și în certificatele de moștenitori și sentința judecătorească, care au la bază declarația părților, sau suprafața rămasă după expropriere și înstrăinată ar fi reprezentat diferența până la 1700. respectiv 1175. Ori, după expropriere, reclamanții au înstrăinat întreaga suprafață deținută în str., de 690. și nu o altă suprafață, concluzia logică fiind aceea că aceasta era suprafața reală pe care o dețineau.
Prin dispoziția nr.215/2006, li s-a acordat măsuri reparatorii pentru suprafața de 654. deși au fost expropriați doar 525. reclamanții nefăcând dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 410. menționată în notificare, ca fiind preluată abuziv.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că, potrivit art.6 alin.2 și art.23 din Legea nr.10/2001, reclamanții au dovedit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 1215. beneficiind de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață expropriată potrivit dispoziției mai sus menționate.
În ceea ce privește natura juridică și afectațiunea terenului încorporat în curtea Școlii nr.3 P, urmează a se reține că nici suprafața de 654. menționată în dispoziția nr.215/2006 și nici cea de 338. menționată în sentința apelată nu pot fi restituite în natură față de dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care, "în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat construcții noi, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc in echivalent".
Prin Legea nr.24 din 15 ianuarie 2007, privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, se reglementează administrarea spațiilor verzi, obiectiv de interes public, în vederea asigurării calității factorilor de mediu și stării de sănătate a populației. În sensul prezentei legi, prin spațiu - se înțelege zona în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicară sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee); actul normativ folosește și noțiunea de scuar - respectiv spațiul, cu suprafața mai mică de un hectar, amplasat în cadrul ansamblurilor de locuit, în jurul unor dotări publice, în incintele unităților economice, social-culturale, de învățământ, amenajărilor sportive, de agrement pentru copii și tineret sau în alte locații. Cu ocazia cercetării locale efectuate s-a constatat că triunghiul identificat în expertiza este spațiu, pe care se găsesc trei arbori mari și trei mai mici, spațiul fiind delimitat de gard, iar terenul situat în spatele școlii este tot spațiu. Aceleiași legi, Statul recunoaște dreptul fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spațiile verzi proprietate publică, dreptul de a contribui la amenajarea spațiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori și arbuști, în condițiile respectării prevederilor legale în vigoare, interzicând conform literei d din art.8,diminuarea suprafețelor ce constituie zone verzi,răspunderea revenind potrivit art.20 din același act normativ pentru reducerea suprafețelor spațiilor verzi autorităților administrației publice centrale și locale, precum și tuturor persoanelor fizice și juridice.
Din probatoriul administrat în apel rezultă că terenul expropriat contestatoarelor se află în incinta Școlii nr.3, este spațiu conform rapoartelor de expertiză și cercetării locale efectuate, și este potrivit relațiilor înaintate de Inspectoratul Școlar al Județului A, necesar pentru desfășurarea normală a activității școlare. Se mai arată că pe terenul aflat în incinta școlii, a fost aprobată de consiliul local construirea unei săli de sport, școala nedeținând în prezent o astfel de dotare, fiind incidente dispozițiile legale mai sus menționate, fiind incidente prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 și ale Legii nr.24/2007.
Pentru aceleași considerente apelul formulat de contestatoare este nefondat, acestea dovedind dreptul de proprietate numai pentru suprafața pentru care li s-au stabilit măsuri reparatorii și nu pentru suprafața solicitată, restituirea în natură nefiind posibilă față de dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 și ale Legii nr.24/2007.
Urmează ca, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să fie admis apelul formulat de PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI și schimbată sentința în sensul respingerii contestației, iar apelul contestatoarelor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI, ambii cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.52 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Schimbă sentința în totalitate, în sensul că respinge contestația.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarele și, domiciliate în P, str. - (-), nr.1, -,.B,.13, județul A, împotriva aceleiași sentințe civile.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- --- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
8 ex./12.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu
