Speta Legea 10/2001. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.18/2009-A
Ședința publică din 5 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile declarate de reclamanții, - toți domiciliați în C N,-,.1, județul C, domiciliată în O, strada -.-, nr.48,.32, județul B și de către pârâta munca O, cu sediul în O, strada - -, nr.11, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, - toți cu domiciliu necunoscut, -prin afișare la ușa instanței, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul O, nr.1, județul B și intimat chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 501/ din 11 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.2325/2002, având ca obiect: Legea nr. 10/2001,
Se constată că prezenta cauză a avut termen fixat în ședința publică din 29 ianuarie 2009, când,pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față,în rejudecare, instanța constată următoarele:
Constată că, prin sentința civilă nr. 501/C din 11 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2325/2002, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I, decedată la 4.04.2006, continuată de moștenitorii, și de reclamanta, împotriva pârâtei Meșteșugărească "Munca " O; s-a constatat că imobilul înscris în nr. 12688 O cu nr. top. 3180/11 a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu; a fost obligată pârâta deținătoare Meșteșugărească "Munca " O să emită dispoziție de restituire în natură pentru imobilul preluat la acea dată de la antecesorii reclamanților, înscriși în cartea funciară sus-menționată sub B 1, respectiv și soția, B 2 respectiv în 5/35 părți, B 3 respectiv și soția, B 4 respectiv în 6/35 părți, B 7 respectiv în 5/35 părți, B 9 respectiv dr. și soția, B 10 respectiv în 4/35 părți, B 11 respectiv în 4/35 părți; s-au respins capetele de cerere privind partajul și despăgubiri; s-a respins acțiunea față de pârâții, și; s-a respins acțiunea față de Primăria Municipiului O pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Meșteșugărească "Munca " O împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice; pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor suma de 20.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inițial, în nr. 12688 O, sub B 1 - 11, apare înscris dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare în favoarea numiților și soția, în cotă de 5/35 părți, și soția născută, în cotă de 6/35 părți, și soția născută, în cotă de 6/35 părți, măritată cu, în cotă de 5/35 părți, în cotă de 5/35 părți, și soția în cotă de 4/35 părți și în cotă de 4/35 părți.
Sub B 12 se întabulează Statul Român în baza Decretului nr. 712/1966, cu titlu de uzucapiune.
La baza întabulării dreptului de proprietate al Statului Român a stat și procesul verbal de constatare din 31.07.1967, din care rezultă că imobilul se află în administrarea operativă a din 1.03.1950, încadrându-se în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966.
Prin Hotărârea din 20.05.1969 a Consiliului de Miniștri al, terenul proprietate de stat în suprafață de 2828 mp. s-a transmis în folosință gratuită pârâtei, iar construcțiile s-au transmis în proprietate cu plată.
Prin încheierea din 25.09.1969 dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenului s-a întabulat în favoarea pârâtei.
Odată cu apariția Legii nr. 10/2001 reclamantele au formulat o notificare pe care au trimis-o pârâtei, însă aceasta, în calitate de entitate investită cu soluționarea ei, nu a emis dispoziția prevăzută de lege. Ca urmare, pârâta nu poate invoca prescripția pentru că termenul prevăzut de art. 24 pct. 3/1 din lege curge doar de la data comunicării dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură. O astfel de dispoziție nefiind emisă, pârâta nu poate invoca prescripția.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost respinsă cu motivarea că aceasta este unitatea deținătoare în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Cât privește legitimitatea procesuală a reclamantelor, se constată că părinții acestora au fost numiții căsătorit cu. lor au fost căsătorit cu, fără copii, a fost căsătorit cu, născută, având copii pe, căsătorită cu, și, a fost căsătorit cu Irma, având copie pe.
Ca urmare, reclamanții nu-și pot dovedi legitimarea procesuală activă după toți proprietarii tabulari, de sub B 1 - 11, fiind îndreptățiți doar la cotele aparținând antecesorilor lor înscriși sub B 1, 2, 3, 4, 7, 9, 10, 11, acțiunea fiind respinsă față de pârâții, și.
Deși în cauză s-a efectuat o expertiză care a dezmembrat imobilele și a stabilit valoarea acestora, precum și a sultei ce s-ar cuveni reclamanților în ipoteza sistării indiviziunii în varianta propusă de ei, aceasta nu a fost luată în considerare deoarece reclamanții nu sunt îndreptățiți, conform celor arătate, la restituirea în întregime a imobilului, nedovedind că ceilalți proprietari tabulari au renunțat la dreptul lor de proprietate în favoarea părinților și unchilor lor, la dosar neexistând nici o probă în acest sens.
Acțiunea a fost respinsă față de pârâta Primăria Municipiului O, aceasta nefiind unitate deținătoare conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă cu motivarea că reclamanții au solicitat restituirea în natură și nu titluri de valoare, și nu există vreun temei juridic pentru obligarea acestuia.
Constatând că imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți, dar numai raportat la cotele lor de proprietate, sens în care pârâta a fost obligată la emiterea dispoziției de restituire.
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat apel atât reclamanții, cât și pârâta Meșteșugărească "Munca "
Reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul imposibilității punerii acesteia în executare, nedispunându-se, deși s-a solicitat, rectificarea de carte funciară.
Pârâta a solicitat schimbarea sentinței de fond în sensul respingerii în întregime a acțiunii principale.
În motivarea apelului s-au invocat următoarele aspecte:
- tardivitatea plângerii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamanți;
- buna credință a pârâtei în cumpărarea imobilelor și valabilitatea înstrăinării ce s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă;
- existența titlului legal la preluarea imobilului de către stat, respectiv Legea nr. 119/1948, a cărei dispoziții au fost respectate cu ocazia naționalizării;
- împrejurarea că pârâta a ridicat corpuri de clădire verticale și orizontale, ce totalizează 100 % din supraedificatele inițiale, astfel, nu se putea dispune restituirea în natură.
Prin decizia civilă nr.26/A din 20 februarie 2007, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondate apelurile civile declarate de reclamanții, și respectiv de pârâta "MUNCA " în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 501/C din 11 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime, compensând cheltuielile de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții reclamanții, și respectiv de pârâta "MUNCA ".
Prin decizia civilă nr.7945 din 23 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanții, și respectiv de pârâta "MUNCA ", împotriva deciziei nr.26 din 20 februarie 2007 Curții de APEL ORADEA, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu a stabilit situația completă de fapt, împrejurare esențială în stabilirea calității procesuale active a reclamanților potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, nepronunțându-se asupra tuturor criticilor prin care reclamanții au invocat faptul că au legitimare procesuală activă după toți proprietarii tabulari, în rejudecare instanța de apel să aibă în vedere și celelalte critici invocate în recursuri, suplimentându-se dacă va fi necesar probatoriul.
Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de către apelații, și "MUNCA " O urmare a Deciziei civile nr.7945 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, instanța de apel constată următoarele:
Conform copiei xerox a colii de carte funciară nr.12688 O, -filele 9-10 dosar fond, imobilul având nr.top.3180/11, reprezentând în natură loc cu casă în, teren în suprafață de 1128. a format dreptul de proprietate al numiților și soția -5/35 părți (nr.1-2), și soția -6/35 părți ( nr.3-4), și soția -6/35 părți (foaia nr.5-6), -5/35 părți (7), -5/35 părți (8), și soția -4/35 părți (9-10) și -4/35 părți (11), drepturi dobândite în baza sentinței civile nr.214/1947 pronunțată în dosar nr.628/1947 de Tribunalul Județean B O, cu titlu de cumpărare.
Aceste drepturi, la data de 10.08.1967, în baza Decretului nr.712/1966 și a procesului verbal de constatare din 31.07.1966 s-au transmis în favoarea Statului Român, cu titlu de uzucapiune -foaia nr.12. după care, la 25.09.1969, la foaia nr.13, în baza nr.1947/1965 s-a transmis în CF nr.11621.
Din analiza nr.1047/1969 -fila 12 dosar fond, se reține faptul că terenul în suprafață de 2828. s-a transmis din administrarea O în folosința gratuită a Cooperativei de "Munca" O, iar construcțiile în suprafață de 796. s-au transmis cu plată din proprietatea Statului Român în cea a acestei cooperative. Ceea ce se reține însă, este faptul că doar construcțiile s-au trecut în proprietatea Cooperativei, cu plată nu și terenul ce s-a atribuit doar în folosință gratuită.
Prin notificarea din 18.04.2001 -filele 19-23 dosar fond, I -născută și -născută, au solicitat Cooperativei Munca O, restituirea imobilului în litigiu ce a format dreptul de proprietate al unchilor lor de frate și, decedați în anul 1993, respectiv 1991, notificare completată la 8.08.2001 -fila 23, iar la 9.11.2001 -fila 25 au solicitat restituirea și după celelalte părți întabulate în cartea funciară.
La data de 19.06.2001, pârâta a răspuns notificării prin adresa nr.880 -fila 54 dosar fond, comunicată avocatului apelanților la 22.06.2001 prin mandat poștal -fila 55 dosar fond, în sensul că nu le contestă calitatea de moștenitori ci orice legătură și obligație a sa, invocând că nu au nici-o calitate în baza Legii nr.10/2001, ori, acest răspuns, comunicare nu poate fi calificat ca o dispoziție pe care notificatul avea obligația să o emită în baza Legii nr.10/2001, pentru a opera dispozițiile art.24 pct.3 din Legea nr.10/2001, referitor la termenul în care aceasta se impunea a fi atacată la instanța competentă. Faptul că pe lângă inițiala comunicare li s-a mai transmis în luna septembrie 2001 o alta -filele 28-30, prin care la fel nu s-a răspuns notificării ci doar s-a făcut un istoric al cooperativei și al patrimoniului acesteia și că îi îndrumă a se adresa Primăriei, nu denotă că s-a respins în sensul Legii nr.10/2001 cererea acestora și că astfel din aceea dată a comunicării curge termenul instituit de art.24 din Legea nr.10/2001 ce ar fi fost astfel depășit, excepția de tardivitate fiind astfel corect respinsă, critica considerată nefondată.
Astfel cum s-a arătat mai sus, imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.712/1966, conform căruia -bunurile aflate în posesia unei organizații socialiste erau considerate proprietate de stat de la intrarea în posesia statului, iar, potrivit art.3 din Decretul nr.218/1960, dreptul la acțiune având ca obiect restituirea unor astfel de bunuri se prescrie în 2 ani de la intrarea în posesie, ori, aceste două acte normative au fost menite să distrugă efectiv proprietatea privată asupra imobilelor din România, fiind contrar chiar constituției din anii 1948, 1965 sub imperiul căreia au fost emise. Mai mult, nu se poate vorbi de faptul că Statul Român ar fi exercitat asupra imobilelor preluate notoriu cu violență, o posesie de bună credință pentru a opera uzucapiunea, fiind vorba evident de o preluare abuzivă ce duce la concluzia că preluarea a fost făcută în baza unui titlu nevalabil.
Pe de altă parte, indiferent că imobilul s-ar fi preluat cu titlu de uzucapiune sau de naționalizare cum invocă pârâta apelantă, este cert că toate actele de preluare din perioada vechiului regim au fost abrogate, fiind considerate abuzive, date în disprețul drepturilor omului și chiar a constituției din acele perioade astfel că, datorită acestor aspecte, în mod corect prima instanță a calificat că a avut loc o preluare a imobilului fără un titlu valabil, criticile fiind nefondate.
Referitor la legitimitatea procesuală activă a apelanților reclamanți, inițiali, ( I-decedând pe parcursul litigiului) acestea au fost fiicele lui și -proprietari sub foaia nr.9-10, căsătorit cu, fără copii (1-2), fiind fratele, soția fratelui tatălui lor căsătorit cu - născută, au avut ca și copii pe, căsătorită cu, ți, ultimul căsătorit cu Irma, fiul lor fiind, deci, după aceștia corect s-a reținut că reclamanții au calitate de nepoți de frați.
Ceea ce însă a reținut corect instanța de fond și contestă acum reclamanții, este faptul că, după proprietarii întabulați la foaia nr.5,6,8 respectiv, și aceștia nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, nefiind dovedită nici-o relație de rudenie mai mult, astfel cum de altfel aceștia au arătat în fila 49 dosar fond -au fost doar prieteni de familie ai antecesorilor, astfel că, orice discuție apare ca fiind irelevantă. Ar fi o noutate în materie, în doctrină a accepta ideea acestora că întrucât imobilul a fost revendicat doar de o parte dintre moștenitorii foștilor proprietari, acesta le revine în întregime cu toate că pentru restul nu dovedesc calitate de persoană îndreptățită, prietenia neputând de altfel a fi confundată cu rudenia. De altfel, chiar Legea nr.10/2001 prin art.3,4 subliniază cine sunt cei îndreptățiți la măsurile reparatorii- foștii proprietari, moștenitorii lor.însă nu și prietenii sau moștenitorii acestora, criticile fiind nefondate. Art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 se referă la faptul că, dacă doar o parte din moștenitori au formulat cerere iar alții nu, ei beneficiază de cotele acestora, însă situația nu este incidentă, ei nefiind moștenitori ai celor întabulați la foaia nr.5,6,8 din cartea funciară și nu s-a dovedit că aceștia și-ar fi cedat dreptul de proprietate antecesorilor acestora.
Sigur că, art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevede faptul că, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, iar, potrivit art.7 alin.1, imobilele preluate abuziv, se restituie de regulă în natură, însă, conform art.18 alin.1 lit."a", măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, dacă imobilul s-a înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
Conform art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile ce cad sub incidența acestei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Dreptul de proprietate al apelantei pârâte asupra construcțiilor s-a transmis în baza unei hotărâri a Consiliului de Miniștri nr.1047 din 20 mai 1969, cu plată, iar, potrivit procesului verbal din 12.08.1969 întocmit de Consiliul Popular al Județului B -fila 14 dosar fond -, construcțiile în suprafață de 796. au fost evaluate pentru un preț de 196.000 lei, preț ce a fost achitat prin Banca de Investiții O, prin dispoziția de plată nr.430/20 august 1969 -filele 64-65 dosar fond, către bugetul statului, astfel că obligația stabilită în sarcina Cooperativei Munca a fost respectată anterior întabulării.
Potrivit considerentelor expuse mai sus, la data la care s-a emis nr.1047/1969, Statul Român care avea calitatea de emitent al acesteia, era proprietar tabular, dreptul acestuia nefiind contestat, iar a intrat în proprietatea construcțiilor cu titlu oneros, plătind prețul stabilit urmare a evaluării, neexistând motive ce să conducă la concluzia că dobânditorul ar fi fost de rea credință. B credință, conform art.1899 cod civil se prezumă întotdeauna, sarcina probei revine celui ce alege reaua credință, ori, la data înstrăinării, astfel cum s-a mai arătat, vânzătorul era proprietar, avea toate atributele ce să-i confere dreptul de-a dispune, cumpărătorul nu a fost notificat să nu cumpere, nu era notat nici-un litigiu în coala de Carte Funciară astfel că, actul de înstrăinare, fiind încheiat cu bună credință, conform art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001 este valabil, criticile apelantei pârâte fiind fondate. Instanța de fond însă, deși nu a dispus expres constatarea nulității acestei înstrăinări, prin faptul că a dispus restituirea în natură, implicit a admis acest capăt de cerere, care însă, față de cele reținute se impune a fi schimbat, criticile pârâtei apelante fiind fondate.
Apelanta pârâtă MUNCA O, are un bun în sensul art.1 al Protocolului nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a plătit un preț ce i s-a solicitat de către vânzătorul tabular Statul Român în anul 1969 dată după care l-a folosit, a achitat taxele și impozitele aferente. Mai mult, întrucât buna credință a acesteia nu a fost răsturnată, conform art.27 din Decretul Lege nr.115/1938 întrucât a posedat bunul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară, chiar dacă înscrierea s-ar fi făcut fără cauză legitimă, aceasta ar fi dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune. Deci, chiar dacă titlul ar fi considerat nevalabil, aceasta prin posesia de bună credință s-ar fi convertit în unul valabil ce ar fi condus la dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune.
Ca urmare, capătul de cerere referitor la partajul construcțiilor, anularea înscrierilor din cartea funciară, întabularea dreptului reclamanților, apar ca fiind neântemeiate, iar referitor la terenul aferent construcțiilor în suprafață de 1128. fiind necesar bunei desfășurări a activității pârâtei, nefiind astfel liber în sensul Legii nr.10/2001, se impune doar acordarea unor despăgubiri stabilite conform standardelor internaționale de evaluare a art.10 alin.10 din Legea nr.10/2001, astfel că, și capetele de cerere referitor la partaj, instituirea servituții de trecere, folos de tras, despăgubiri, apar ca neântemeiate.
Apelanții reclamanți, au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru cotele de proprietate ce au aparținut antecesorilor lor pentru construcțiile și terenul aferent, însă, conform art.16 din titlul VII al Legii nr.247/2005 acestea ar urma să fie acordate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Fondului Proprietatea, Fond ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat de mai multe ori că nu este funcțional, nu oferă despăgubiri echitabile, efective în sensul art.1 al Protocolului nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cauza Pădureanu, /României, astfel că, instanța are obligația în vederea asigurării implementării acestei practici obligatorii conform Constituției României de-a obliga Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice care asigură plata datoriilor acestuia, la achitarea acestora.
Referitor la obligarea pârâtei la plata folosului de tras nerealizat, se impune a se aminti că s-a constatat buna credință a acesteia, iar pe de altă parte, Statul Român fiind obligat la plata contravalorii imobilului, acest aspect determină concluzia că s-a oferit o reparație echitabilă, iar, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza /României la punctul 4, stabilit că acordarea unor astfel de sume cu titlu de despăgubiri ar căpăta un caracter speculativ.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a fost introdus în cauză la cererea pârâtei MUNCA, aceasta arătând că solicită acest fapt pentru ca în măsura în care va cădea în pretenții, să aibă împotriva cui să se îndrepte, ori, această cerere trebuia calificată de instanța de fond ca o cerere în arătarea titularului obligației la plata despăgubirilor datorate de Statul Român, motiv pentru care, calitatea procesuală pasivă a acestuia, față de considerentele expuse apare ca fiind evidentă. S-a decis astfel și pentru a preîntâmpina noi litigii, a soluționa situația juridică a reclamanților întrucât deja prezenta cauză are peste 6 ani, iar acestora nu li s-a acordat până acum compensații pentru bunul de care au fost lipsiți.
Terenul în litigiu are o suprafață de 1128. iar, conform raportului de expertiză întocmit de inginer -filele 130-136 dosar fond, Volumul II necontestat, 1. valorează 90 EURO, total 101.520 EURO. Construcțiile preluate abuziv de la antecesorii reclamanților, au fost evaluate la 6.295.000.000 lei de experții, -fila 50 dosar fond -Volumul II. Din aceste valori, conform celor expuse, apelanții reclamanți sunt îndreptățiți la o cotă de 24/35 părți, pentru restul de 11/35 părți nedovedind calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, între aceștia și antecesorii lor neexistând relații de rudenie ci doar de prietenie, nefiind dovedită o transmitere a cotei acestora în timpul vieții sau pe cale testamentară.
Procedând la calculul matematic al sumelor ce se cuvin apelanților reclamanți din imobilele în litigiu -casă și teren, raportat la cota acestora de 24/35 părți din valoarea estimată de expertiză -101.520 EURO terenul și 629.500 RON-construcția, reiese îndreptățirea acestora la suma de 431.657 RON plus 69.613 EURO la care urmează a fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să le-o achite cu titlu de despăgubiri în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.
Față de toate considerentele expuse, instanța de apel în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul declarat de Meșteșugărească Munca, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, va schimba în parte sentința apelată în sensul că:
Se va înlătura dispoziția prin care Meșteșugărească Munca a fost obligată a emite dispoziția de restituire în natură pentru imobilul în litigiu reclamanților, în cotă de 24/35 părți.
Va fi calificată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B, formulată de către Meșteșugărească Munca ca fiind o cerere de arătare a titularului obligației de plată a despăgubirilor ce se cuvin persoanei îndreptățite din partea Statului Român, urmând astfel a se înlătura dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție.
Se va constata faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor bănești pentru cota de 24/35 părți din imobilele construcție și teren, preluate abuziv de Statul Român, înscrise în CF nr.12688 O, nr.top. 3180/11, respectiv la 431.657 RON din valoarea construcției de 629.500 lei RON și de 69.613 EURO din cea a terenului în suprafață de 1128. din valoarea acestuia de 101.520 EURO.
Va fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să procedeze la plata despăgubirilor stabilite în termen de 6 luni de la data rămânerea irevocabilă a prezentei decizii.
Reținând deci culpa procesuală a Statului Român în generarea acestei situații și implicit a litigiului, prin preluarea abuzivă a imobilului, se vor înlătura dispozițiile de obligare a pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată în fond de 2000 RON și în consecință va obliga Ministerul Economiei și Finanțelor, conform art.274 Cod procedură civilă, acesta răspunzând de plata tuturor prejudiciilor generate de Statul Român, și reprezentându-l în instanță la plata sumei de 4340 RON -reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea apelanților reclamanți, constând în onorariu experți, deplasări fond în valoare de 4150 RON, 190 RON cheltuieli deplasare în apelul inițial și de 800 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial la Meșteșugărească Munca.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate ca fiind legale și temeinice, raportat a toate considerentele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de apelanții, -toți domiciliați în C N,-,.1, județul C, domiciliată în O, strada -.-, nr.48,.32, județul B, împotriva sentinței civile nr.501/C din 11 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor.
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantaMUNCA O,cu sediul în O, strada - -, nr.11, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - toți domiciliați în C N,-,.1, județul C, domiciliată în O, strada -.-, nr.48,.32, județul B și intimații pârâți, - toți cu domiciliu necunoscut, -prin afișare la ușa instanței, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul O, nr.1, județul B și intimat chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 501/ din 11 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția prin care Meșteșugărească Munca a fost obligată să emită dispoziție de restituire în natură pentru imobilul în litigiu, cotă de 24/35 părți.
Califică cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B formulată de Meșteșugărească Munca ca o cerere în arătarea titularului obligației de plată a despăgubirilor ce se cuvin persoanei îndreptățite din partea Statului Român, înlăturând dispoziția de respingere a acestei cereri.
Constată că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor bănești pentru cotă de 24/35 părți din imobilele construcții și teren, preluate abuziv de către Statul Român, înscrise în CF nr. 12688 O, nr.top,3180/11, respectiv la 431.657 RON din valoarea construcției și de 69.613 EURO din cea a terenului în suprafață de 1128.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să le plătească reclamanților sumele astfel stabilite în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și a cheltuielilor de judecată în valoare de 4340 lei RON, ocazionate în fond, apel, înlăturând astfel obligația de plată a acestora de către Meșteșugărească Munca în favoarea căreia, obligă același Minister al Finanțelor Publice la 800 RON cheltuieli de judecată în apel.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
DEFINI TI VĂ-
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.02.2009
Jud.fond,
Dact.
Data:10.02.2009
13 ex.
11 com.- din C N,-,
.1, județul
- -idem.
- -idem.
- -idem.
- din O, strada -.-,
nr.48,.32, județul
- MUNCA, cu sediul în O,
strada - -, nr.11, județul
- -cu domiciliu necunoscut, -prin afișare la ușa instanței!
- -idem.
- -idem.
-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, nr.1, județul B
-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,
-, sector 5
data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Crupșa
