Speta Legea 10/2001. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.18/
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către Primarul municipiului T, împotriva sentinței civile nr.908/PI/5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect Legea 10 /2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul apelant consilier juridic, pentru reclamanții intimați avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant consilier juridic solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentanta reclamanților intimați avocat solicită respingerea apelului potrivit concluziilor scrise depuse la dosar și pe cale de consecință solicită menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.9184/30/19.11.2008/2008 contestatorii si au chemat in judecata pe intimatul Primarul Municipiului T solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr.2163 din data de 24.09.2008 emisă de Primarul Municipiului T privind notificarea referitoare la imobilul situat in T,-; obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții prin care să li se acorde măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.5175 T, nr.top. 11839 si 11840.
În motivarea contestației, contestatorii arăta că prin notificarea nr.596/01.08.2001 au solicitat măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, respectiv valoarea actuală a imobilului situat în T,-, înscris în CF nr.5175 T, nr.top. 11839 și 11840, compus din casa cu 5 camere la parter și 2 camere la subsol, dependințe, curte (336 mp) și grădină (413 mp).
Prin Dispoziția nr.2163/24.09.2008, comunicată la data de 21 octombrie 2008, cererea lor a fost respinsă pe motiv că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001.
In susținerea demersului judiciar declanșat, contestatorii precizează că sunt moștenitorii legali, în calitate de fii, ai numiților (tatăl) și (mama), foștii proprietari tabulari al imobilului ai imobilului identificat mai sus, imobil ce a trecut în proprietatea Statul român în mod abuziv în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 10/2001, cu titlu de naționalizare, în anul 1956, în temeiul Decretului nr. 92/1950 .
Cat priveste dovada proprietății ce a aparținut antecesorilor, se precizează că aceasta rezulta din extrasul de carte funciară nr.5175 T precum si din împrejurarea ca au calitate de succesori ai proprietarilor deposedați, context in care se justifica vocația de a pretinde masuri reparatorii pentru imobilul litigios.
În drept, au fost invocate prevederile art. 26 aliniat 3 din Legea nr. 10/2001.
In probațiune au fost depuse la dosar: notificare comunicată prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați " si " cu nr.596/01.08.2001; Dispoziția emisă de Municipiul T de intimat cu nr. 2163/24.09.2008 si dovada comunicării acesteia la data de 21 octombrie 2008; certificat de căsătorie și de deces al autorilor contestatorilor; certificat de naștere, respective extras din registrul de naștere ale contestatorilor; certificat de calitate de moștenitor privind pe defunctul cu nr.297 din 05.08.2002 de BNP " si " Reșița; declarații date de contestatori pe proprie răspundere în sensul că nu au beneficiat de despăgubiri din partea a Statului si Statului Român pentru imobilul situate in T,-,înscris in CF nr.5175 T; declarație (apostilată) dată pe proprie răspundere de către e referitoare la prenumele antecesorilor săi.
Intimatul Primarul Municipiului T, uzând de prevederile art.118 raportat la art.116 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, și in consecință, menținerea dispoziției atacate ca fiind legală si temeinică.
In motivare, intimatul arată că solicitanții nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat și nu au depus toate actele solicitate la dosarul intern întocmit în baza notificării.
In drept a fost invocată Legea nr.10/2001.
In probațiune a fost atașat dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr.2163/24.09.2008, emisa de intimat.
Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 908 din 5.03.2009 pronunțată în dosar nr- admis contestația formulata de contestatorii si in contradictoriu cu intimatul Municipiul T prin Primarul Municipiului
A anulat Dispoziția nr.2163/24.09.2008 emisă de Primarul Municipiului
A dispus obligarea intimatului să emită o dispoziție in sensul acordării de masuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul situat in T,-, înscris in CF nr.5175 T, nr.top 11839 si 11840.
A obligat intimatul sa plătească contestatorilor suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prima instanță reținut că imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.5175 T, nr.top. 11839 și 11840, compus din casa cu 5 camere la parter și 2 camere la subsol, dependințe, curte (336 mp) și grădină (413 mp), a fost proprietatea numiților și soția născută, în părți egale, cu titlu de cumpărare.
La data de 20.08.1956, imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.95/1950, în prezent fiind înstrăinat foștilor chiriași în condițiile Legii nr.112/1995.
Prevalându-se de calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, contestatorii au solicitat cu notificarea nr.596/01.08.2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001, măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești la nivelul valorii actuale de circulație a imobilului în litigiu.
Prin dispoziția nr.2163/24.09.2008, intimatul a respins notificarea pe motiv că cei doi notificatori nu au făcut dovada calității de cetățean român, nu au rezolvat neconcordanța de nume în ceea ce o privește pe autoarea lor, numita -, nu au depus împuternicirea mandatarului în original sau în copie legalizată, nu au depus acte de identitate valabile în copie legalizată precum și certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor după fosta proprietară tabulară.
Întrucât dosarul administrativ nu a fost completat cu aceste înscrisuri, intimatul a făcut aplicarea art.1, capitolul I din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.112/1995 potrivit căruia sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită și, pe cale de consecință, a respins notificarea acestora.
Potrivit art.4 al.2 din Legea nr.10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. În acest sens, moștenitorii care nu acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii speciale de reparație, astfel cum dispune al.3 din același text.
După cum se poate observa, legiuitorul a permis moștenitorilor accesul liber la măsurile reparatorii prevăzute de lege singura condiție nefiind cetățenia română, așa cum eronat a reținut intimatul, ci depunerea notificării în termenul prevăzut de art.22 ( actual ) din lege. Singurele interdicții la beneficiul legii sunt instituite la art.5 din aceeași lege și acestea vizează categoria persoanelor care au primit deja despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie enumerate în anexa 1 care face parte integrantă din lege ( al.1 ) precum și persoanele ale căror averi au fost dobândite ilicit, în conformitate cu hotărârile instanțelor judecătorești pronunțate până la 6 martie 1945 (al.2)
Or contestatorii au declarat sub proprie răspundere că nu au primit despăgubiri de la statul, din cuprinsul anexei 1 rezultă că România nu a încheiat un asemenea acord cu ia pentru reglementarea problemelor financiare în suspensie iar imobilul revendicat a fost dobândit prin cumpărare în anul 1941, astfel cum rezultă din cartea funciară a imobilului.
Cât privește neconcordanța prenumelui autoarei contestatorilor, este adevărat că în cartea funciară prenumele acesteia este înscris ca fiind însă în actele de stare civilă depuse de contestatori în faza administrativă de soluționare a notificării, mai precis, certificatele de naștere ale acestora, certificatul de căsătorie și de deces ale autoarei contestatorilor s-a consemnat că prenumele acesteia a fost - și nu, cum greșit apare în cartea funciară. Întrucât în toate actele de stare civilă se menționează prenumele de -, singura evidență în care s-a menționat prenumele fiind cartea funciară a imobilului, nu se poate reține o neconcordanță a prenumelui autoarei contestatorilor, așa cum a apreciat intimatul.
Cu procurile speciale traduse în limba română și apostilate, aflate în dosarul administrativ, cei doi contestatori l-au împuternicit pe numitul să le reprezinte interesele în ceea ce privește imobilul în litigiu. Întreaga corespondență administrativă, inclusiv comunicarea dispoziției contestate, s-a purtat cu această persoană căreia intimatul i-a recunoscut în felul acesta calitatea de mandatar.
Contestatorii au depus în dosarul administrativ copiile actelor lor de identitate, este adevărat, unele nelegalizate, însă acestea au fost semnate în fața instanței pentru conformitate cu originalul.
adevărului că în dosarul administrativ contestatorii au depus doar certificatul de calitate de moștenitor nr.297/05.08.2002 cu care fac dovada vocației la moștenire doar după tată, fără a depune un certificat de moștenitor și după mamă dar, în acel dosar se află certificatul de deces al autoarei contestatorilor iar simpla depunere a cererii de restituire repune de drept contestatorii în termenul de acceptare a succesiunii după mama lor, conform art.4 al.3 din Legea nr.10/2001. Prin urmare, actele de stare civilă ale contestatorilor și certificatul de deces al mamei aflate în dosarul administrativ, acte ce atestă filiația contestatorilor cu foștii proprietari tabulari, erau suficiente pentru a se dovedi calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 și soluționarea notificării. De altfel, văzând motivul pentru care le-a fost respinsă notificarea, contestatorii au depus în fața instanței și certificatul de calitate de moștenitor nr.320/17.11.2008 ce atestă vocația acestora la moștenirea mamei lor.
Cu probele depuse în faza administrativă de soluționare a notificării, completate în fața instanței de judecată, contestatorii și-au dovedit, potrivit principiilor de soluționare a notificărilor expuse în Capitolul 1 din HG.nr.250/2007, art.1, lit.e, vocația la beneficiul legii reparatorii.
Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că imobilul în litigiu constituie obiect de reglementare al legii speciale de reparație întrucât a intrat în proprietatea statului abuziv, in baza Decretului nr.92/1950, și, dat fiind faptul că acesta a fost înstrăinat cu respectarea Legii nr.112/1995 ( dovada contrarie nefiind făcută ), art.7 al.1 ind.1 din Legea nr.10/2001 prevede că în asemenea cazuri, persoana este îndreptățită pentru măsuri reparatorii în echivalent.
În consecință, raportat la cele ce preced, s-a admis contestația, s- anula dispoziția nr.2163/24.09.2008, emisă de intimat și s-a dispus obligarea intimatului la emiterea unei dispoziții în sensul acordării de măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul situat in T,-, înscris in CF nr.5175 T, nr.top 11839 si 11840.
Reținând culpa procesuală a intimatului, în temeiul art.274 alin.1 și alin. 3.pr.civ. având în vedere complexitatea pricinii și durata procesului, a dispus obligarea acestuia la plata către contestatorii sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței civile nr. 908/PI/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat apel Primarul municipiului solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a aplicat greșit art. 16 din Titlul VII, din Legea nr. 247 /2005 în sensul că sumele ce uermeză a se acorda ca despăgubire, și întreaga documentație, se predau pe baza de proces - verbal, secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conforma eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
S-a mai arătat ca secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor și verifică legalitatea susținerilor.
În final s-a arătat ca reclamanții nu au depus toate actele solicitate și nu au facut dovada calității de persoană îndreptățită.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 287 și urm. Cod pr.civilă se reține că acesta este neîntemeiat.
În mod corect prima instanță a reținut că, reclamanții, au depus potrivit Legii 10/2001 acte de stare civilă și chiar Certificat de calitate de Moștenitor, după unul dintre proprietarii tabulari, care fac dovada calității de persoane îndreptățite.
Actele de stare civilă ale reclamanților și certificatul de deces la mamei, aflate în dosarul administrativ, atestă filiația contestatorilor cu foștii proprietari tabulari, fiind dovezi suficiente pentru a dovedi calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001, respingerea contestației cu motivarea că aceștia nu ar fi dovedit calitatea cerută de Legea 10/2001, neavând nici un fel de susținere.
Cum imobilul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură fiind înstrăinat cu respectarea dispozițiile Legii nr.112/1995 (dovada contrarie nefiind făcută) în temeiul dispozițiile art.7 alin.1 indice 1 din Legea nr.10/2001 persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, modalitatea concretă de stabilire a acestor măsuri și organismul administrativ abilitat fiind reglementate de legea specială, însă aceste aspecte nu constituie, sub nici o formă, motive de respingere a notificării așa cum încearcă să se apere în apel Primarul municipiului
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor legale speciale cu caracter reparator, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Față de cele arătate apelul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către Primarul municipiului T, împotriva sentinței civile nr. 908/PI/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL / 30.06.2009
Dact. NF/30.06.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș. Președinte
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Daniela Calai
