Speta Legea 10/2001. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 180

Ședința publică de la 03 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinela Sălan

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

Grefier - -

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr.41 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații petenți -, și, domiciliați în Dr. Tr. S, strada - de la, nr. 15, județul M și intimata PREFECTURA JUDEȚULUI D, având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru apelanta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, intimata petentă, personal și în calitate de procurator pentru intimatul petent, intimata petentă -, lipsind intimata PREFECTURA JUDEȚULUI

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Apelanta intimată Primăria Municipiului C prin consilier juridic depune relațiile solicitate de către instanță însoțite de borderoul de corespondență din 07.04.2006.

Un exemplar al actelor depuse la termenul de față se comunică părților prezente care nu solicită acordarea unui termen pentru a le observa.

Instanța apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantei intimate Primăria Municipiului C solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea contestației ca tardiv formulată, iar în subsidiar solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimatele petente - și, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței atât cu privire la excepția tardivității invocată de apelanta intimată, cât și cu privire la celelalte motive de apel.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

La data de 15.05.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj contestația formulată de petenții -, și, în contradictoriu cu intimatele Primăria Municipiului C și Prefectura județului D, împotriva dispoziției nr.7558/03.04.2006 emisă de cea dintâi intimată la data de 03.04.200, prin care s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia, obligarea intimatei la restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului în suprafață de 286. situat în Municipiul C,- și acordarea de despăgubiri pentru construcția ce a fost demolată abuziv de pe acest teren.

În motivarea contestației, petenții au arătat că autorul lor a fost proprietar al imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 286. și casă de locuit cu 3 camere, anexă cu 3 încăperi și o magazie de lemne, imobil dobândit de autor prin act autentic de vânzare cumpărare încheiat în anul 1946.

Au menționat petenții că imobilul a fost preluat abuziv de către stat anterior anului 1989, construcția aflată pe teren fiind ulterior demolată.

Au mai arătat că la apariția legilor speciale reparatorii au făcut numeroase demersuri pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament al terenului, dar că acest lucru le-a fost refuzat, propunându-se de fiecare dată acordarea despăgubirilor, deși la momentul actual terenul face parte din domeniul privat al Municipiului C și este liber de sarcini, fiind ocupat fără drept de Facultatea de Medicină

În dovedirea cererii, petenții au depus, în xerocopie, dispoziția contestată, acte de stare civilă, certificatul de calitate de moștenitor nr.20/13.03.2007, eliberat de pe urma defunctului și actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.01.1946 și transcris la nr.137/1946 la Grefa Tribunalului Dolj.

În completarea probei cu înscrisuri, instanța a solicitat din oficiu Primăriei Municipiului C să înainteze la dosar copiile actelor care au stat la baza emiterii dispoziției nr.7558/03.04.2006, acte aflate în dosarul de notificare nr.15/N/2001, acestea fiind comunicate instanței prin adresa unității pârâtei nr.58494 din 26.07.2007.

La data de 05.11.2007 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art.242 alin.1 pct.2 pr.civ. și a fost reluată ca urmare a cererii formulate de petenți la data de 11.03.2008.

Ulterior repunerii cauzei pe rol, instanța a apreciat necesară soluționării cauzei efectuarea unei expertize de specialitate în vederea identificării terenului, stabilirii regimului juridic al acestuia și verificării posibilității restituirii lui în natură.

Obiectivele expertizei au fost stabilite prin încheierea de ședință din 15.09.2008 și pentru efectuarea lucrării a fost desemnat expert. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 27.01.2009, fără ca vreuna dintre părți să formuleze obiecțiuni în legătură cu concluziile acestuia.

Prin sentința civilă nr.41 din 9 februarie 2009 Tribunalul Dolja admis în parte contestația petenților, anulând în parte dispoziția nr.7558/03.04.2006 emisă de Primăria Municipiului C, în ceea ce privește terenul în suprafață de 225,42 mp.

S-a dispus restituirea în natură către petenți a suprafeței de 225,42 mp situat în C,-, teren delimitat între punctele 2-3-4-5-2 conform raportului de expertiză și schiței anexe la acesta ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a menținut dispoziția nr.7558/03.04.2006 în ceea ce privește soluția de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată și diferența de teren de 60,58 mp.

Pronunțându-se astfel, instanța de fond a reținut că petenții -, și sunt succesori în drepturi ai autorului, calitate dobândită prin retransmiterea moștenirii acestuia de la defunctul lor tată și respectiv soț -, conform certificatului de calitate de moștenitor și actelor de stare civilă depuse la dosar.

Autorul a dobândit prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.01.1946 și transcris la nr.137/1946 la Grefa Tribunalului Dolj, un imobil situat în C- (fost Bulevard, nr.1) compus din teren loc de casă în suprafață de 286. și construcțiile aflate pe acesta.

Invocând preluarea abuzivă a acestui imobil anterior anului 1989, fiul autorului, - s-a adresat la apariția Legii nr.10/2001 unității deținătoare, formulând notificarea nr.15/N/2001, prin care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobil.

Prin dispoziția nr.6251/25.11.2004 Primăria Municipiului Car espins notificarea formulată de, motivând că acesta nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,-.

Contestația formulată la instanță de către și continuată de moștenitorii acestuia, - și --, petenții din prezenta cauză, a fost admisă de Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.267/19.04.2005, prin care s-a constatat calitatea solicitantului de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile Legii nr.10/2001 și s-a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 286. din str.-.nr.125, corespunzător valorii de 2,07064 miliarde de lei (ROL), iar pentru construcția demolată de pe teren corespunzător valorii de 909.000.000 ROL, soluție menținută prin decizia civilă nr.2573/12.10.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, irevocabilă prin nerecurare.

La data de 03.04.2006 Primăria Municipiului Cae mis o nouă dispoziție prin care, în conformitate cu disp.art.1 alin.2 și 3 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 și art.16 alin.2 din Legea nr.247/2005 a propus acordarea despăgubirilor în favoarea petenților -, și conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, această dispoziție fiind contestată în cauza de față.

Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale prezentei contestații, în raport de procedura judiciară parcursă anterior în temeiul Legii nr.10/2001, tribunalul a apreciat că nu se poate reține incidența prezumției de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate în litigiul anterior sub aspectul categoriei măsurilor reparatorii ce pot fi acordate pentru teren, întrucât ulterior pronunțării acestei sentințe cadrul legislativ s-a modificat prin intrarea în vigoare a Legii 247/2005 ce a adus modificări importante Legii 10/2001, prin HG 250/2007 fiind adoptate normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi ce explică detaliat conținutul unor noțiuni cuprinse în lege, redefinind sfera situațiilor în care restituirea în natură este posibilă și a excepțiilor când această măsură nu poate fi aplicată, astfel încât temeiul juridic al contestației nu este același.

De asemenea, tribunalul a constatat că la data soluționării primei contestații s-a avut în vedere la aprecierea posibilității restituirii în natură și împrejurarea că terenul este administrat de Facultatea de Medicină C, dar ulterior pronunțării nr.267/19.04.2005 a Tribunalului Dolj, prin modificarea adusă de Legea nr.247/2005 articolului 16 din legea nr.10/2001 s-a prevăzut posibilitatea restituirii în natură, inclusiv în cazul imobilelor ocupate de unități bugetare de învățământ.

În ceea ce privește legalitatea dispoziției nr.7558/03.04.2006 emise de Primăria Municipiului C cu privire la categoria măsurilor reparatorii prin echivalent propuse a fi acordate, instanța a constatat că unitatea deținătoare nu mai era în măsură să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, cât timp instanța se pronunțase deja asupra acestora și stabilise cuantumul despăgubirilor cuvenite petenților pentru teren și construcțiile demolate de pe acesta.

Sub acest aspect, s-a reținut că art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.247/2005 face distincție între notificările deja soluționate la data intrării în vigoare a legii prin consemnarea unor sume ce urmează a se acorda ca despăgubire, ipoteză vizată de alineatul 1 al textului și cele care au fost rezolvate până la data respectivă, acestea din urmă urmând a fi predate Secretariatului Comisiei Centrale însoțite de dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor.

Or, în speță notificarea a fost soluționată anterior intrării în vigoare a legii și chiar sentința prin care a fost analizată legalitatea acesteia și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor s-a pronunțat înainte de apariția Legii nr.247/2005, astfel încât ceea ce trebuia predat Secretariatului Comisiei Centrale era actul definitiv emis în baza unei hotărâri judecătorești, având consemnate sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, fiind nelegală modalitatea în care a procedat unitatea deținătoare propunând acordarea despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005, deși nu se regăsea în ipoteza art.16 alin.2 din Legea nr.247/2005.

Din acest punct de vedere s-a luat în considerare și jurisprudența recentă CEDO care a statuat că Fondul Proprietatea nefiind funcțional, procedura de despăgubiri prevăzută de Legea nr.247/2005 este una teoretică și iluzorie, nefiind în măsură să conducă într-un interval rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă (cauza Porțeanu contra României, cauza Togănel și Grădinaru contra României).

Având în vedere că, de la data stabilirii cuantumului despăgubirilor a trecut un interval de aproximativ 3 ani în care autoritățile statului nu au înțeles să-și îndeplinească obligațiile de despăgubire a petenților pentru imobil, iar din dispoziția emisă rezultă, din contră, chiar refuzul de a proceda la efectuarea plății, recurgându-se în schimb în mod nelegal la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de titlul VII din Legea nr.247/2005, măsuri asupra cărora în jurisprudența CEDO s-a reținut ineficacitatea, tribunalul a apreciat că se impune restituirea în natură a terenului, măsură reparatorie posibilă, întrucât cea mai mare parte a terenului preluat, respectiv suprafața de 225,42 este în prezent liber, nefiind ocupat de construcții, astfel cum rezultă din concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză.

Potrivit art.9 din Legea nr.10/2001 "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini", iar în conformitate cu art.10 alin.1 din lege "în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent."

Ca atare, tribunalul a apreciat că este întemeiată contestația, admițând- și anulând în parte dispoziția nr.7558/03.04.2006 emisă de Primăria Municipiului C, în ceea ce privește terenul în suprafață de 225,42 mp și dispunând restituirea în natură către petenți a acestei suprafețe, situată în C,-, astfel cum a fost delimitată conform raportului de expertiză și schiței anexe la acesta.

S-a menținut dispoziția nr.7558/03.04.2006 în ceea ce privește soluția de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată și diferența de teren de 60,58 mp. cu mențiunea că în cazul construcțiilor trebuie avute în vedere disp.art.16 alin.1C.pr.civ, referitor la acordarea despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de art.284 alin.1 cod proc. civilă intimata Primăria municipiului C considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Pe cale de excepție, apelanta intimată invocă tardivitatea contestației formulate de intimații contestatori, arătând că deși le-a comunicat dispoziția contestată, în termenul special de 10 zile prev.de art.25 pct.3 din Lg.10/2001 republicată, respectiv la data de 08 aprilie 2006, aceștia au formulat prezenta acțiune abia la data de 15 mai 2007, deci la peste un an de la primirea dispoziției.

Tot pe cale de excepție apelanta intimată a invocat și incidența autorității de lucru judecat conf.art.166 pr.civ. rap.la art.1201 pr.civ. susținând că există identitate de obiect, părți și cauză în raport de sentința civilă nr.267 din 19 aprilie 2005 Tribunalului Dolj, hotărâre irevocabilă, prin care a fost admisă contestația petenților, constatându-se că terenul solicitat este imposibil de restituit în natură, reclamanții fiind persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent potrivit raportului de evaluare întocmit în cauză.

În urma acestei hotărâri irevocabile s-a emis la data de 03 aprilie 2006 dispoziția contestată de petenți în prezenta cauză, nr.7558, prin care urma să se predea notificarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor în vederea plății acestora, singura instituție care are competența pentru plata despăgubirilor conf.Lg.10/2001 și HG nr.1095/2005,

Pe fond, apelanta intimată critică sentința instanței de fond arătând că aceasta conține dispoziții contradictorii și că probatoriul aflat la dosarul cauzei atestă neechivoc faptul că terenul solicitat de intimații contestatori nu poate fi restituit în natură.

Apelul este fondat.

Examinându-se prima excepție invocată de apelanta intimată, prioritară în rezolvarea cauzei, conform art.137 cod pr.civilă se constată că într-adevăr, contestația formulată de petenți este tardiv formulată.

Astfel, la filele 7, 8 și 9 din dosarul Curții de Apel, apelanta intimată a depus confirmările de primire de către intimații contestatori la data de 08 aprilie 2006 a recomandatelor nr.522, 523 și 524, din care reiese că intimata contestatoare a semnat de primire în nume personal, precum și în calitate de mamă a celorlalți doi petenți.

De altfel, prezentă în instanță la termenul din 6 mai 2009, intimata contestatoare a recunoscut semnăturile de primire de pe confirmările aflate la dosarul cauzei, pe care instanța i le-a prezentat spre observare, arătătând că într-adevăr a primit o dispoziție emisă de apelanta intimată, însă nu a putut preciza despre ce este vorba, motiv pentru care, amânând cauza la data de 03 iunie 2009, instanța a solicitat apelantei depunerea dovezilor cu privire la conținutul documentelor ce au fost comunicate intimaților petenți cu recomandările din 07 aprilie 2006 și menționate pe confirmările de primire depuse în dosarul Curții de Apel.

Urmare a acestei solicitări, apelanta intimată a depus borderoul pentru obiectele de corespondență indicația "" prezentat în serie, din care rezultă că la data de 07 aprilie 2006 intimaților contestatori le-a fost expediată dispoziția contestată, nr.7558/2006 emisă de către Primarul Mun.C, aceștia figurând la numerele curente 2, 3 și 4 din borderou, comunicarea făcându-se de apelanta intimată cu recomandatele nr.522, 523 și 524, în termenul prevăzut de art.25 alin.3 din Lg.10/2001 modificată, care arată că decizia sau după caz dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.

Așadar, reiese fără dubiu că dispoziția contestată de intimații petenți, emisă la data de 03 aprilie 2006 de apelanta intimată, prin Primar, expediată acestora recomandat la data de 07 aprilie 2006, a fost primită de contestatori la data de 08 aprilie 2006.

Potrivit art.26 alin.3 din Lg.10/2001 republicată, decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investită cu soluționarea notificării în termen de 30 zile de la notificare.

Or, sesizarea instanței prin contestația formulată de aceștia împotriva dispoziției susmenționate s-a făcut la data de 15 mai 2007, deci la peste un an de la primirea dispoziției.

Față de această împrejurare, este evident că intimații petenți au formulat tardiv contestația, fiind întemeiată excepția invocată de apelanta intimată.

Așa fiind, urmează ca potrivit art.296 pr.civ. apelul să fie admis, schimbându-se sentința, în sensul respingerii contestației formulate de petenți, ca tardiv introdusă.

Referitor la cealaltă excepție invocată de apelanta intimată, precum și la criticile vizând rezolvarea în fond a pricinii, se constată că nu se mai impune examinarea acestora, față de modalitatea de rezolvare a excepției tardivității susținută de apelantă și care este prioritară în raport de celelalte motive de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr.41 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații petenți -, și, domiciliați în Dr. Tr. S, strada - de la, nr. 15, județul M și intimata PREFECTURA JUDEȚULUI D, având ca obiect legea 10/2001.

Schimbă sentința, în sensul că respinge contestația formulată de petenții -, și împotriva dispoziției nr.5558 din 03 aprilie 2006 emisă de Primăria Mun.C, ca tardiv introdusă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.-

Tehn.MC/7 ex. - 11.06.2009

Președinte:Costinela Sălan
Judecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Craiova