Speta Legea 10/2001. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.183/A/2008
Ședința publică din 2 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul, precum și apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N împotriva sentinței civile nr.715 din 30 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, (), și și pe pârâții intimați, și, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.715/30.10.2007 a Tribunalului Cluj, fost admisă acțiunea principală formulată de către reclamanții, (), în contradictoriu cu Pârâtul Primarul Municipiului C-N, pârâtul fiind obligat să emită dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamanților pentru cota de parte din terenul în suprafață de 70 mp din parcela cu nr. top. 6024/2, înscrisă în CF nr.1857 C și ulterior în CF nr.48268.
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți reconvenționali și împotriva pârâților, și Primarul mun. C-N, având același obiect.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub numărul 10056/2004 al Tribunalului Cluj, reclamanții, și în contradictoriu pârâții Primarul Municipiului C N, și au solicitat instanței să constate că, prin Dispoziția de restituire nr.3081/2003, le-a fost restituită în natură cota de parte din terenul în suprafață de 505 mp situat în C-N,-, înscris inițial în CF nr.1857 C și transcris în CF nr.48268 C și să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în baza dispoziției menționate.
De asemenea, prin acțiunea menționată, s-a mai solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului C N să emită dispoziție de restituire în natură și pentru cota de parte din suprafața de 70 mp, suprafață indentificată cu aceleași date de carte funciară, amplasată lângă parcela restituită.
S-a mai solicitat sistarea de indiviziune asupra parcelei de teren în litigiu dezmembrarea și intabularea loturilor nou formate în CF.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt descendenții proprietarilor tabulari și și, în această calitate au beneficiat de restituirea în natura a unei suprafețe de teren de 505 mp, expropriată în timpul regimului comunist.
Suprafața liberă ce se poate restitui este însă cu 70 mp mai mare, astfel încât se impune și restituirea acestei suprafețe, în cota cuvenită reclamanților.
Cu privire la restul capetelor de cerere, s-a arătat că se dorește sistarea indiviziunii și atribuirea în proprietatea reclamanților a cotei cuvenite reclamanților.
În drept, acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispoziția art. 111, 728.pr.civ. și Legea 10/2001.
Pârâții și nu s-au opus admiterii acțiunii.
Aceeași pârâți au formulat acțiune reconvențională și au chemat în judecată și alte persoane în calitate de pârâți ai acțiunii reconvenționale, solicitând obligarea acestora la încheierea unor contracte autentice de vânzare cumpărare cu privire la cotele din terenul înscris în CF 1857 C, transcris în CF nr.48268
De asemenea, pârâții au solicitat și obligarea pârâtului Primarul Municipiului C-N la emiterea dispoziției de restituire în natură pentru cota de parte din terenul de 70 mp menționat și în acțiunea reclamanților.
În motivarea acțiunii reconvenționale, s-a arătat că pârâții chemați în judecată prin acțiunea reconvențională s-au obligat să înstrăineze pârâților cota proprie, inclusiv terenul expropriat și care în prezent este liber. Aceste persoane au beneficiat de restituirea în natură a terenului în baza Dispoziției de restituire nr.3080/2003.
În drept, acțiunea reconvențională s-a întemeiat pe dispoziția Legii 10/2001 și Legea nr.7/1996.
Asupra acțiunii principale și a acțiunii reconvenționale, s-a pronunțat, inițial, Tribunalul Cluj prin Sentința civila nr. 600/2005, dispunând declinarea de competență în privința capetelor de cerere privind sistarea indiviziunii și intabularea din acțiunea principală și prestația tabulară și intabularea din acțiunea reconvențională, reținând în competență doar capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în natură.
În privința acestor din urmă capete de cerere, s-a admis excepția tardivității și s-a dispus respingerea atât a acțiunii principale cât și acțiunii reconvenționale, în baza excepției.
Prin Decizia Curții de Apel Cluj nr.111/A/2006, cauza a fost trimisă spre rejudecare, reținându-se că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității, această decizie fiind menținută prin decizia civilă nr. 1221/R/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând, în rejudecare, acțiunea principală și acțiunea reconvențională, sub aspectul capetelor de cerere întemeiate pe Legea 10/2001, cu privire la care Tribunalul Cluj și-a reținut competența, instanța a apreciat că este întemeiată acțiunea principală și este neîntemeiată acțiunea reconvențională.
Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul în dosarul inițial, suprafața de teren expropriată de la antecesorii reclamanților din acțiunea principală și pârâților din cererea reconvențională a fost de 576 mp din CF nr. 1857 C, înscrisă ulterior în CF nr.48298 C prin Decretul de expropriere nr.422/1977.
În baza Dispozițiilor nr.3080 și 3081 din 11 august 2003, s-a restituit doar o suprafață de 505 mp din suprafața totală de 576 mp.
Expertul a identificat suprafața de teren expropriată, precum și pe cea restituită și a constatat că și diferența de teren de 70 mp este liberă și poate fi restituită în natură.
Suprafața restituită de 505 mp și diferența de 70 mp, ocupă integral corpul funciar cu nr. top 6024/2.
În consecință, raportat la concluziile raportului de expertiză, tribunalul, în baza art.26 din Legea nr.10/2001, a admis acțiunea principală, obligând pârâtul să emită în favoarea reclamanților dispoziția de restituire în natură a cotei de parte din suprafața în litigiu.
Cu privire la acțiunea reconvețională, însă, tribunalul a apreciat că aceasta nu este întemeiată, deoarece reclamanții reconvenționali nu sunt persoane îndreptățite la restituire în temeiul Legii nr.10/2001, nefiind foștii proprietari tabulari sau moștenitori ai acestora. Nu din patrimoniul reclamanților reconvenționali s-a expropriat terenul în litigiu, ci din patrimoniul antecesorilor pârâților chemați în judecată prin acțiunea reconvențională.
Din acest motiv, tribunalul a apreciat că doar acești pârâți au calitatea și interesul să formuleze cu sorți de izbândă o acțiune ca și cea a reclamanților reconvenționali.
Este adevărat că pârâții menționați au încheiat cu reclamanții reconvenționali contracte de vânzarea cumpărare privind construcția și terenul, înscrise în CF 1857 C, însă, cu privire la teren, contractul nu poate fi considerat valabil de către instanță.
Chiar dacă pârâții au recunoscut vânzarea și au fost de acord cu admiterea acțiunii reconvenționale, instanța nu poate da eficiență unui contract nelegal al părților.
Dreptul de proprietate al Statului R, dobândit prin expropriere, fiind întabulat în CF, instanța apreciază că părțile au contractat cu rea credință cu privire la un teren aflat în proprietatea altei persoane.
Eventual, reclamanții reconvenționali, doar pe calea acțiunii oblice pot solicita obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în favoarea pârâților, pentru ca, ulterior, aceștia să fie obligați la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, așa cum au procedat și în cazul Dispoziției nr.3080/2003.
Reclamanții reconvenționali nu au uzat, însă, de această cale legală.
De altfel, reclamanții reconvenționali nu au dovedit depunerea unei notificări în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel pârâtul Primarul mun. C-N și reclamantul reconvențional.
Pârâtul Primarul mun. C-N solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii și a acțiunii principale, ca lipsită de obiect, pe motiv că expertiza ce a stat la baza emiterii hotărârii nu prezintă situația reală terenului în litigiu, care, în prezent, este ocupat de o construcție realizată în baza unei autorizații de construire de beneficiarul, care, în vederea obținerii autorizației de construire, a depus cartea funciară - C, în care sunt înscrise parcelele cu nr. top 6024/1/1 și 6024/2/2/1, în suprafață de 574 mp, ce a fost inițial înscrisă pe numele reclamanților, care, ulterior, au înstrăinat-o beneficiarului construcției.
Suprafața de 574 mp înscrisă pe numele reclamanților a fost confirmată de documentația depusă de aceștia în vederea înscrierii dreptului lor în cartea funciară.
În realitate, în prezenta acțiune, aceștia nu solicită terenul care a fost al lor și pe care-l au deja înscris pe numele lor, ci un teren situat la limita de sud a proprietății lor, lângă trotuarul aferent Bârsei în lățime de 2, ce aparține domeniului public și care niciodată nu a aparținut reclamanților sau antecesorilor acestora.
În aceste condiții, prezenta acțiune îmbracă forma unei rectificări de carte funciară întemeiată pe disp. art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, tinzând la o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților, cărora prima instanță le-a acordat cu titlu gratuit o suprafață de teren, doar pe considerentul că a fost găsit la fața locului.
Așadar, reclamanții au deja înscrisă pe numele lor întreaga suprafață de 574 mp expropriată și solicită atribuirea unei suprafețe în plus față de aceasta, astfel că acțiunea lor este lipsită de obiect.
Reclamantul reconvențional a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale, pe motiv că a promovat cererea reconvențională în calitate de mandatar al celor de la care suprafața de teren solicitată spre restituire a fost expropriată, prin precizarea cererii reconvenționale, la capătul de cerere nr. 7 solicitându-se emiterea dispoziției de restituire în natură a cotei de parte din terenul de 70 mp în favoarea pârâților 10-15, deci nu în favoarea reclamanților reconvenționali, întrucât aceștia nu au solicitat emiterea dispoziției în favoarea lor, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții.
Pârâții au acordat reclamantului reconvențional mandat pentru introducerea acțiunii în revendicare în interesul lor, mandat depus în fața primei instanțe și chiar dacă unul dintre mandanți, respectiv decedat, iar moștenitorii au revocat mandatul, acesta a rămas în ființă pentru cota celorlalți pârâți, acestora neputându-li-se opune regula unanimității, întrucât aceasta ar împiedica exercitarea prerogativelor drepturilor lor.
În realitate, din interpretarea art. 4 din Legea nr. 10/2001, rezultă că cererea formulată de ceilalți pârâți reprezintă un act de conservare și nu unul de dispoziție, astfel că operează reprezentarea între coindivizari.
Nu era necesară exercitarea unei acțiuni oblice, câtă vreme reclamantul reconvențional avea procuri de reprezentare, tot astfel procedând și în cazul dispoziției nr. 3080/2003. Probabil, prima instanță nu înțeles că acea dispoziție s-a eliberat în baza acelor procuri, iar apoi reclamanții reconvenționali și-au înscris dreptul în cartea funciară prin promovarea unei acțiuni în prestație tabulară.
Greșit a reținut prima instanță nedepunerea notificării în termenul legal, întrucât chiar în dispoziția nr. 3080/11.08.20003, precum și din sentința civilă nr. 600/2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în primul ciclu procesual, se reține că, în temeiul mandatelor acordate de, și, pârâtul a solicitat restituirea în natură a terenului prin notificarea depusă la 11.10.2001, deci în interiorul termenului prevăzut de lege, care era până la data de 14.02.2002, ulterior fiind emisă dispoziția de restituire.
Este de neînțeles concluzia primei instanțe în sensul că nu ar fi depus notificarea în termen, câtă vreme în baza ei s-a și emis o dispoziție pentru o parte din teren, notificarea nefiind soluționată în integralitatea ei, acesta fiind motivul promovării cererii reconvenționale și acesta fiind și motivul pentru care a fost trimisă cauza spre rejudecarea pe fond.
Părților le-a fost aplicat un tratament juridic inegal, câtă vreme reclamanții reconvenționali au depus notificarea în același termen cu reclamanții din acțiunea principală, ce a fost admisă.
Prima instanță nu ținut seama de dezlegarea în drept dată de instanța de recurs în primul ciclu procesual, încălcând astfel disp. art. 315 Cod proc. civ. câtă vreme s-a stabilit irevocabil că primarul nu a răspuns deloc notificării lor în ceea ce privește diferența de teren de 70 mp, greșit fiind reținută de prima instanță, în primul ciclu procesual, tardivitatea cererilor.
Analizând cele două apeluri formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ. curtea apreciază că ambele sunt nefondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește apelul pârâtului Primarul mun. C-N, acesta este nefondat, întrucât, în realitate, pe numele reclamanților s- înscris o suprafață de 574 mp teren, pe care au înstrăinat-o ulterior numitului u, nu pentru că acestora li s-ar fi restituit întreaga suprafață expropriată de la antecesorii lor, ci pentru că, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 6285/3.06.2005 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr. 4392/2005, disjuns din prezentul dosar, s- dispus comasarea a două parcele, respectiv parcelei cu nr. top 6024/2/2 cu parcela cu nr. top 6024/1, rezultând un singur corp funciar de 1148 mp, care s-a partajat apoi, reclamanților atribuindu-li-se suprafața corespunzătoare cotei lor de parte, respectiv suprafața de 574 mp, parcelele cu nr. top nou 6024/1/1 și 6024/2/2/1, reținându-se expres în cuprinsul acestei sentințe că parcela cu nr. top 6024/2/1, în suprafață de 70 mp, obiect al prezentului litigiu, rămâne pe numele Statului Român.
Cât privește poziția suprafeței de 70 mp, aceasta nu a fost contestată sub forma unor obiecțiuni la raportul de expertiză, ci doar prin motivele de apel și fundamentat pe împrejurarea că reclamanților le-a fost restituită deja întreaga suprafață de teren, astfel că suprafața identificată de expert de lângă trotuar ar fi tot domeniu public, afirmație nesusținută de nicio probă din dosar.
Referitor la apelul reclamantului reconvențional, acesta susține că nu trebuia să promoveze o acțiune oblică în numele debitorilor săi, pârâții din cererea reconvențională, promitenți vânzători, în temeiul art. 974 civil, așa cum a reținut prima instanță, întrucât, în realitate, cererea reconvențională a fost formulată de reclamantul reconvențional, nu în nume propriu, ci în calitate de mandatar al celor îndreptățiți la restituire, care sunt pârâții din cererea reconvențională.
Afirmațiile reclamantului sunt contrazise de modul de formulare al cererii reconvenționale, pentru că, în măsura în care ar fi introdus acțiunea în calitate de reprezentant al persoanelor îndreptățite la restituire, de la care cumpărat terenul, aceștia trebuia să figureze ca reclamanți, cu indicarea expresă calității apelantului de mandatar al acestora, nicidecum de reclamant în nume propriu. Pârât trebuia să fie doar Primarul mun. C-N ce a refuzat restituirea și nicidecum cei reprezentați de apelant și în numele cărora susține acesta că ar fi exercitat acțiunea.
Iată, deci, că în mod corect constatat prima instanță că o cerere a creditorului, în calitate de reclamant îndreptată împotriva debitorilor pasivi și a debitorului acestora nu poate fi decât o acțiune oblică, în sensul art. 974.civ. însă reclamantul reconvențional susținut că nu înțeles să promoveze o astfel de acțiune, el acționând în calitatea sa de mandatar și nu de creditor al pârâților din cererea reconvențională.
O astfel de precizare ține de obiectul acțiunii, în sensul art. 129 alin.1 ultim Cod proc.civ. deci de disponibilitatea părților de a stabili cadrul procesual, și nu de stabilirea temeiului juridic al cererii, care este atributul instanței, conform aliniatului 4 al aceluiași articol.
Astfel, prima instanță nu a făcut decât să se pronunțe asupra cererii reclamanților reconvenționali, așa cum aceasta a fost formulată.
Față de această dezlegare în drept, corect a reținut și împrejurarea că reclamanții reconvenționali ei înșiși nu au formulat notificare în termen și nu că notificarea formulată de reclamantul reconvențional, în calitate de mandatar al pârâților din cererea reconvențională, nu ar fi fost formulată în termen.
În temeiul art. 296 Cod proc. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, și cel declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 715 din 30 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/9.07.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
