Speta Legea 10/2001. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 186/A/2009
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatorii, și, și de intimatul Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 348/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 06 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din 13 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 348/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, - - și s-a respins contestația formulată de aceștia în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu și Municipiul Sibiu pentru lipsa calității de persoane îndreptățite.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sibiu și în consecință s-a respins contestația față de aceasta.
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatorii, și în contradictoriu cu intimații Primarul municipiul Sibiu și Municipiul Sibiu prin Primar și în consecință:
S-a dispus anularea dispoziției nr. 893/2005 a Primarului municipiului Sibiu și obligarea intimaților să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri la valoarea de circulație corespunzătoare terenului și apartamentului cu nr. top 2332/III din CF nr.
-//-
2905 Sibiu, str. - cu concomitenta obligare a contestatorilor la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995 (8962, 32 lei) actualizate cu indicele de inflație.
A fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului din CF nr. 2905 Sibiu.
Intimații au fost obligați să dispună restituirea în natură a imobilelor libere din CF 2592 str. - conform expertizei judiciare efectuată în cauză de expertul, respectiv: imobilele cu nr. top 2492/2 grădină de 65 mp; 2491/2 teren cu casă de 782 mp; 2490/1/1 loc de casă de 1080 mp și 2490/1/4 loc de casă de 57 mp din CF nr. 2592 Sibiu precum și imobilele cu nr. top 2490/5 curte, grădină de 499 mp, 2491/1 curte de 254 mp, 2492/1/1 curte de 263 mp din CF nr. 16831 și să facă propuneri pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce au fost înstrăinate din imobilul situat în Sibiu-, respectiv cele cu nr. top 2490/2, 2490/3, 2490/4, 2490/1/2 și 2490/1/3.
S-au respins celelalte cereri ale contestatorilor și excepția lipsei de interes a contestatoarei invocată de.
Intimații au fost obligați la cheltuieli de judecată de 2700 lei (onorarii expertize către, și, 2740 lei către, 3600 lei către și 650 lei către reprezentând onorariu avocat în toate fazele procesuale).
În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr. 199/A/2006 a Curții de Apel s-a admis apelul declarat de, și s-au desființat sentințele civile nr. 1150/05 și 1122/05 pronunțate în dosarul nr. 3216/05 și respectiv 2685/05 ale Tribunalului Sibiu și s-au trimis cauzele spre rejudecarea fondului.
Instanța de apel a stabilit în sarcina instanței de fond soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, efectuarea de expertize pentru stabilirea imobilelor sau a părților din acestea ce pot fi restituite, valoarea de piață a apartamentelor ce nu pot fi retrocedate în natură, valoarea actualizată a despăgubirilor persoanelor ce au beneficiat de prevederile Legii 112/05 și valoarea despăgubirilor la care sunt eventual îndreptățiți reclamanții.
Decizia nr. 199A/06 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost menținută prin decizia 2357/07 a
Analizând actele dosarului instanța a constatat că domiciliat în Sibiu,- în contradictoriu cu Primarul Municipiului Sibiu, Statul Român a solicitat anularea dispoziției nr. 893/05 și obligarea pârâților să dispună restituirea în natură a imobilului din Sibiu,-, înscris inițial în CF 2592 și transcris în urma dezmembrărilor în CF 16831 Sibiu, 16477, 13654, 13655, 16831 Sibiu precum și a imobilului din Sibiu,- înscris în CF 2905 Sibiu nr. top 2333, 2332 sau acordarea de despăgubiri în cuantum de 300.000 Euro.
-//-
Prin sentința civilă nr. 1122/05, dosar 2685/05 al Tribunalului Sibiu s-a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că pentru imobilul din- a primit în natură un apartament prin hotărârea 934/1998 a Comisiei de aplicare a Legii 112/06 aferent cotei de în calitate de moștenitor al proprietarului tabular iar pentru imobilul din Sibiu,- cererea era prematură notificarea nefiind soluționată.
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar nr. 3216/05 contestatorii, în contradictoriu cu, Statul Român prin Municipiul Sibiu, Primarul Municipiului Sibiu au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor 893/05 și admiterea cererii de restituire în natură și acordare de despăgubiri pentru imobilele din Sibiu,-, CF 2905 Sibiu nr. top 2333, 2332 și Sibiu- CF 2592 nr. top 2490,2491.
În motivarea cererii contestatorii arată că în baza Legii nr. 112/95 s-a emis hotărârea 934/98 prin care s-a restituit în natură 2 apartamente din imobilul din Sibiu,- beneficiarilor contractului de închiriere și și s-au acordat despăgubiri de 89.623.279 lei cuantumul fiind redus față de valoarea imobilelor.
În cauză a formulat cerere reconvențională prin care solicită restituirea în natură a imobilelor din Sibiu,- și - nr. 1 sau acordarea de despăgubiri cu restituirea despăgubirilor primite conform Legii 112/95.
Prin sentința civilă nr. 1150/05 s-a admis în parte cererea contestatorilor în contradictoriu cu Statul Român prin Primar și a fost obligat Primarul Municipiul Sibiu să înainteze dosarul privind imobilele din CF 2905 Sibiu nr. top 2333, 2332 și CF 2592 nr. top 2490, 2491 Comisiei Centrale de acordare a despăgubirilor în vederea stabilirii valorii actualizate a acestora. Ambele contestații vizează dispoziția nr. 893/05 a Primarului Municipiuli Sibiu prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din Sibiu,- din CF 2905 Sibiu nr. top 2333, 2332 și Sibiu- CF 2592 nr. top 2490,2491 pentru lipsa obiect și lipsa calitate persoane îndreptățite.
Raportat la prevederile Legii nr.10/01 instanța trebuie să cerceteze cauza sub trei condiții pentru admisibilitatea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri astfel:
- imobilul trebuie să fi fost preluat abuziv conf.art. 2 și să fie liber pentru restituire în natură
- contestatorii să facă dovada calității de persoane îndreptățite la restituire conf. art. 3 sau 4 din Lg. 10/01
- notificarea să fie formulată în termenul prev. de art. 22 Lg. 10/01 respectiv până în 14.08.2002.
-//-
În ceea ce privește prima condiție - imobil preluat abuziv, instanța a constatat că notificările vizează două imobile din Sibiu- și-.
Imobilul înscris în CF 2905 Sibiu nr. top 2333, 2332 (str. - nr. 1) a fost proprietatea lui (B 14. 34 dos. 2685/05) și a fost preluat de Statul Român în baza. 92/50 prin naționalizare astfel că instanța a constatat că imobilul este preluat abuziv conf. art. 2 pct. 1 lit. A din Legea 10/01.
Imobilul a fost unificat sub cu nr. top 2332 construcții și teren și ulterior apartamentat în 5 apartamente iar CF 2905 Sibiu s-a constituit ca foaie colectivă pentru acestea.
Din studiul foii de CF rezultă că apartamentul nr. II de sub a fost construit de conf. sentința civile nr. 5796/99 a Judec. Sibiu, ca atare contestatorii aveau vocație la restituirea a 4 apartamente cu terenul aferent respectiv cele cu nr. top 2332/I și 2332/III, 2332/IV și 2332/
Conf. Lg. 112/95 s-a restituit în natură lui și apartamentele cu nr. top 2332/I și 2332/V ca atare pentru apartamentul cu nr. top 2332/III și terenul aferent întregii construcții de 580mp se impune acordarea de despăgubiri conf. art. 20din Lg. 10/01 al. 2 respectiv măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzător terenului și apartamentului cu restituirea despăgubirilor primite conf. Lg. 112/95 actualizată cu indicele inflației.
Imobilul înscris în CF 2592 Sibiu nr. top 2490, 2491; 2492/11,2479/2 - Sibiu- a fost coproprietatea lui pentru 2/3 și 1/3 și a trecut în proprietatea Statului Român în baza. 922/50 prin încheierea CF 1025/1956 (136,7,8,9,15 filele 39,40 dos. 2685/05). Imobilul era format din loc de casă și grădină și casă cu 6 camere și curte suprafață de 5072,40 mp. Ulterior acesta a fost dezmembrat în 8 corpuri funciare.
Și în privința acestui imobil a apreciat că față de prev. art. 2 pct. 1 lit. A din Lg. 10/01 imobilul a fost preluat în mod abuziv de Statul Român și pentru că în baza Lg. 112/95 s-au acordat despăgubiri prin hot. 934/98 a Comisiei de aplicare a Lg. 112/95 se impune restituirea despăgubirilor primite actualizate cu indicele inflației pentru întreg imobilul și restituirea în natură a terenului cu nr. top 2940/1/1 - 1080 mp, 2491/4 - 57 mp, 2491/2 de 782 mp precum și a construcțiilor neînstrăinate și despăgubiri pentru diferența de teren de 3153,40 mp.
Imobilele au fost proprietatea (pentru CF 2592 Sibiu) lui și și care au ca moștenitori pe, Romul și (fii în câte de fiecare).
a decedat și conform certificatului de moștenitor au calitate de moștenitorii: 2/8 din ( soția supraviețuitoare), 3/8 din ( fiu) și născută 3/8 părți din ( fiică) fila 9 dosar 3216/2005.
-//-
Romul a decedat moștenitorii acestuia conform certificatului de moștenitor 121/1993 sunt și fii.
a decedat moștenitorii acestuia fiind și - certificat moștenitor nr. 121/1993.
Au formulat cereri de restituire conform Legii nr.112/1995, și.
Au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, născută fila 255 și 144 dosar nr. 3216/2005 și 2685/2005 în termenul pre4văzut de art. 22 și au dovedit cu certificat de moștenitor calitatea de persoane îndreptățite la restituirea conform art. 4 Legea 10/2001; de asemenea au formulat notificare și (fila 121 dosar 2685/2005 și vol. III 228-229).
Prin dispoziția nr. 893/2005 a Primarului Municipiului s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din Sibiu- formulată de, și și s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor din Sibiu,- și - nr. 1 lui și deoarece nu au formulat notificare.
Ca atare, deoarece, și moștenitorii lui respectiv; și - - nu au formulat notificare conform Legii nr.10/2001 s-a respins contestația acestora împotriva dispoziției nr. 893/2005 a Primarului Municipiului Sibiu aceștia neurmând procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001 art.21,22 și deci nu pot ataca dispoziția care nu îi vizează implicit neavând calitate procesuală activă.
După casarea dosarelor, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Primar, Secretariatul Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor B, Statul Român prin Prefectură Sibiu - Sibiu, Ministerul Economiei și Finanțelor, Primăria Municipiului Sibiu, și ceilalți moștenitori - să se constate nulitate încheierii de CF nr. 1043/4.05.1964 din CF 2905 Sibiu.
În motivarea cererii reconvenționale contestatorul a arătat că este unicul moștenitor care a revendicat bunurile proprietatea bunicilor săi naționalizate în baza Decret 92/1950.
Imobilele au fost naționalizate fără titlu de Statul Român astfel că și vânzarea este nulă.
În drept s-a invocat art. 119-120. pr. civ. art.480 civ.; DL 115/1938;Legea nr. 10/2001; Legea nr. 247/2005; art. 6 Legea 213/1998; art. 44 din G 40/1999, Legea 554/2001; art. 52 din Contestația României.
-//-
Obiectul cererii reconvenționale nu se circumscrie cadrului procesual dedus judecății respectiv contestație împotriva dispoziției emise de Primar. Reclamantul reconvențional are calitatea de contestator provenită din dosar 2685/2005 ca atare cererea sa reconvențională reprezintă o precizare a contestației astfel că s-a impus disjungerea acesteia și declinarea soluționării ei de către instanța competentă respectiv Judecătoria Sibiu față de prevederile art.1 pct.1 și 158. pr. civ.
Aceste aspecte au fost reținute prin încheierea de ședință din 26.11.2007 fila 224 vol. I dosar -.
În cauză s-au dispus și efectuat două expertize tehnice judiciare una contabilă și una topografică.
Conform expertizei judiciare contabile efectuată de expert (fila 390) s-a statuat asupra valorii actualizate a despăgubirilor primite conform Legii 112/1995, valoare pe care intimatul o va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Expertiza topografică efectuată de expertul a evidențiat imobilele terenuri libere situate în Sibiu, str. - respectiv CF 2592 Sibiu inițial cu nr. top 2490, 2491, 2492/1 respectiv sunt libere ( neînstrăinate) nr. top 2491/2 - 782 mp casă și curte; 2494/5 curte - 499 mp, 2491/1, 2492/1/1 din CF 16831 Sibiu casă și curte; 2490/1/1 suprafața de 1080 mp; 2490/1/4- suprafața de 57 mp acestea urmează a fi restituite în natură iar pentru restul imobilului înstrăinat (respectiv nr. top 2490/4; 2490/3; 2490/1/2 și 2490/1/3) se vor face propuneri pentru acordarea de despăgubiri.
S-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sibiu care este conform Legii 215/2001 art. 77 o structură funcțională și nu are personalitate de drept public sau privat și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor care nu au formulat notificare respectiv, - -.
În ce privește susținerea contestatorilor, și cu privire la imobilul de pe- cum că nu poate beneficia în prezenta contestație acordarea de despăgubiri pentru că a formulat o notificare distinctă nesoluționată de Primăria Municipiului Sibiu instanța a respins-
Această soluție s-a impus pornind de la premiza că dispoziția atacată nr. 893/2005vizeazăși imobilul din str. -, iar pentru soluționarea unitară a tuturor notificărilor deci implicit a celei formulate de se impune statuarea asupra tuturor acestora.
De altfel notificarea lui vizând imobilul din- a fost formulată și depusă de intimat în 6.04.2001 și nici la data de..04.2009 nu a fost soluționată încălcându-se dreptul său la o soluționare într-un termen rezonabil a drepturilor sale de proprietate.
-//-
Pentru aceste considerente instanța s-a pronunțat asupra tuturor notificărilor formulate și asupra ambelor imobile - CF. 2592 și - CF 2905 și care au format obiectul dispoziției nr. 893/2005.
Pentru toate aceste considerente fiind dovedite și îndeplinite prevederile art. 2 pct.1 lit.a, 4, 20, 21, 22 din Lg. 10/2001 s-a admis în parte contestația formulată de contestatorii, și și s-a anulat dispoziția 893/2005 a Primăriei Municipiului Sibiu.
Au fost obligați intimații să facă propuneri de acordare de despăgubiri la valoarea de circulația corespunzătoare terenului și apartamentului cu nr. top 2332/ 2905 Sibiu, str. - cu obligarea contestatorilor la restituirea despăgubirilor actualizate primite conform /1995.
S-au restituit în natură imobilele libere din CF 2592 str. - conform expertizei tehnice judiciare efectuate de expertul.
În baza art. 274.pr. civ. au fost obligați intimații la cheltuieli de judecată de 2700 lei( onorarii expertize) către,; 2740 lei onorariu avocat către, 3600 lei către și 650 lei către onorarii avocați în toate ciclurile procesuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Primarul municipiului Sibiu și, și.
Prin apelul promovat, contestatorul critică sentința primei instanțe pentru că este parțial nelegală și nefondată.
Susține că dispoziția atacată se referea la două imobile naționalizate, notificate separat, dar nu i s-au eliberat două dispoziții pentru a fi atacate separat și nu i s-a admis nici solicitarea de disjungere a celor două imobile.
Nu este de acord cu restituirea despăgubirilor primite de către ceilalți contestatori în baza Legii nr. 112/1995 considerând că mai există potrivit art. 20 pct. 2 diferență între valoarea încasată și cea a imobilelor ce nu pot fi restituite. Solicită admiterea excepției lipsei de interes a contestatoarelor deoarece nu au notificat potrivit legilor în vigoare.
Arată că prin sentința civilă nr. 1122/2005 în dosar civil nr. 2685/2005 Tribunalul Sibiui -a respins contestația împotriva dispoziției nr. 893/2005 motivat de faptul că a primit despăgubiri prin apartamentul deținut însă potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, a art. 492 Cod civ. și a art. 7 din Legea 10/2001 cota de și cota moștenitorilor care nu au notificat îi revin apelantului deoarece este singurul care a solicitat restituirea în natură. Ca atare, solicită atribuirea în solidar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001 a apartamentului din CF 2905 Sibiu nr. top 2332/III liber, cumpărat de familia care locuiește în Târgu M și apartamentul cu nr. top 2332/IV care nu este ocupat, proprietara fiind decedată și fără moștenitori.
-//-
Susține că la data promovării acțiunii în revendicare în dosar civil nr. 5087/1999 pentru imobilul din Sibiu - apartamentele în discuție nu au fost vândute chiriașilor dar în anul 2000 Sibiu a vândut apartamentele încălcând prevederile art. 6 din HG nr. 11/1997.
Precizează că a formulat două notificări, s-au format două dosare interne nr. 57/2001 și 635/2001 și solicită refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță.
Contestatoarelor li s-a achitat suma de 82.354.291 lei reprezentând despăgubiri conform Hotărârii nr. 934/1998 și 16.470.858 lei lui în aceeași perioadă în care contestatorul avea pe rolul instanțelor dosarul nr. 5086/1999 privind revendicarea imobilelor din Sibiu str. -, - și - și dosarul nr. 5087/1999 unde toți moștenitorii au refuzat revendicarea.
Consideră că cererea sa trebuia soluționată prin prisma fiecărei notificări și că în mod greșit instanța nu se pronunță și asupra apartamentului nr. top 2332/IV și apartamentului nr. top 2332/II și respinge cererea de restituire în natură a imobilului din CF nr. 2905 Sibiu. Apreciază că se impune restituirea în natură a celorlalte apartamente care s-au vândut cu încălcarea legilor în vigoare (art. 6 din HG nr. 11/1997, art. 492 Cod civ. și art. 7 pct. 3 din Legea nr. 10/2001).
Cu privire la apartamentul cu nr. top 2332/II a fost amenajat din grajdul imobilului și nu a fost construit așa cum reține prima instanță iar acțiunea de notare a apartamentului a fost promovată cu o zi înaintea promovării acțiunii contestatorului în dosar civil nr. 5087/1999.
Mai arată că în mod greșit se dispune restituirea despăgubirilor primite de către ceilalți contestatori fără să țină seama că în ultimul alineat al art. 20 din Legea 10/2001 se prevede că persoanele îndreptățite care au primit despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare imobilului.
Consideră că trebuie despăgubit la valoarea de piață în situația în care nu i s-ar restitui imobilele în natură.
În drept invocă disp. art. 282-298 Cod pr. civ. art. 492 Cod civ. Legea 10/2001.
La rândul său, prin apelul declarat, Primarul municipiului Sibiu a solicitat schimbarea în parte a sentinței, numai cu privire la partea din dispozitiv referitoare la apartamentul cu nr. top 2332/III, în sensul de a nu fi obligați să facă propunere Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În subsidiar solicită să fie obligați doar pentru terenul aferent apartamentului cu nr. top 2332/III și nu pentru întregul teren.
În motivarea apelului se arată că antecesorul contestatorilor a deținut doar cota de din imobil iar pentru cota de deținută de aceștia nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr.
-//-
10/2001. Apreciază că prin Hotărârea nr. 934/1998 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 dreptul și măsura reparatorie s-au realizat prin restituirea în natură a două din cele 4 apartamente.
Susține că potrivit Legii nr. 112/1995 în baza Hotărârii nr. 934/1998 s-a restituit în natură lui și și terenul aferent apartamentelor cu nr. top 2332/I și 2332/V, astfel că instanța nu-i putea obliga la a formula propunerea de acordare a măsurilor reparatorii decât pentru terenul aferent apartamentului cu nr. top 2332/III și nu pentru terenul aferent întregii construcției în suprafață de 580 mp.
În drept invocă disp. art. 282, 296, 242 alin 2 Cod pr. civ. Legea 10/2001 și Legea nr. 112/1995.
Prin apelul pe care l-au promovat, contestatoarele, și au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul includerii în masa bunurilor pentru care se stabilește obligația de a propune despăgubiri și a apartamentului cu nr. top 2332/IV din CF nr. 2905 Sibiu, a înlăturării obligației de restituire a despăgubirilor și a stabilirii cotelor de care contestatorii, față de care s-a admis acțiunea, urmează a beneficia de măsurile dispuse, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că deși instanța reține că reclamanții au vocație la restituirea a 4 apartamente cu nr. top 2332/I, 2332/III, 2332/IV și 2332/V și că două au fost restituite conform Legii nr. 112/1995, nu dispune măsuri reparatorii și cu privire la apartamentul cu nr. top 2332/IV.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel susțin că soluția de obligare la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995 nu este conformă prevederilor Legii nr. 10/2001 care nu prevede o astfel de obligație, ci, potrivit art. 20 alin 2 teza a doua din Legea nr. 10/2001, legea instituie vocația de despăgubire în privința diferenței între valoarea reactualizată a despăgubirilor și valoarea de circulație a imobilului stabilită conform standardelor internaționale.
Apelantele mai critică hotărârea primei instanțe și pentru faptul că nu stabilește în ce cote se recunoaște îndreptățirea contestatorilor la măsuri reparatorii. Consideră că se impunea a se observa că succesiunea după defuncții proprietari tabulari se structurează pe 4 linii conform celor 4 fii pe care aceștia i-au avut și chiar dacă cotele succesorale ale reclamanților se reduc la în virtutea art. 4 alin 1 din Legea nr. 10/2001 acestora, în virtutea dreptului de acrescământ, le profită și cotele succesorale ale moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută de lege.
Sub un ultim motiv de apel mai precizează că instanța a omis să observe că a formulat notificare numai pentru imobilul din- nu și pentru imobilul din. - nr. 1.
În drept invocă disp. art. 20,22 și 26 din Legea nr. 10/2001, art. 282, 295 și 296 Cod pr. civ.
-//-
Prin înscrisul numit "răspuns la întâmpinare" apelantul arată că din punct de vedere al aplicării Legii nr. 112/1995 trebuie făcută distincția între situația existenței unui titlu și cea în care trecerea imobilelor de la stat s-a făcut fără titlu, relevă dispozițiile HG 20/1990 care arată care sunt imobilele considerate ca fiind trecute fără titlu sau fără titlu valabil, că a promovat în baza dreptului comun acțiuni în revendicare a celor două imobile (dos. 5086/1999 și 5087/1999 ale Judecătoriei Sibiu ) iar ceilalți moștenitori nu au avut interes și nu au fost de acord cu aceste acțiuni, optând pentru despăgubiri. Mai precizează că aceștia nu au formulat notificare conform Legii 10/2001 și nu au depus în termenul legal documentele legalizate, iar contestatoarea a fost omisă din motivarea sentinței apelate.
Solicită respingerea ca nefondat a apelului Primarului municipiului Sibiu deoarece bunicii săi au cumpărat întregul imobil de la fratele lui în anul 1910.
Mai solicită constatarea nulității încheierilor de întabulare nr. 2000/2000, nr. 4199/2000 și 12.468/2000 din CF nr. 2905 Sibiu și să se constate că apartamentele sunt vândute cu încălcarea legilor în vigoare, fiind nule de drept.
Precizează că prin decizia civilă nr. 277/2009 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a stabilit irevocabil că imobilele din CF nr. 16831 Sibiu cu nr. top 2490/5 grădină de 499 mp, nr. top 2491/1 curte de 254 mp și 2492/1/1 grădină de 263 mp sunt în proprietatea sa și a soției prin accesiune imobiliară în baza art. 492 Cod civ. astfel că acestea nu mai pot fi restituite în natură în dosarul de față.
Învederează faptul că prin cererea înregistrată sub nr. 812/2006 la CEDO a solicitat în situația în care va pierde acțiunile sale în justiția din România daune în valoare de 300.000 euro, ceea ce solicită și în prezenta cauză.
În fine, arată că nu poate beneficia de imobilele din-, 30 și 34 cu nr. top 2490/1/1, 2490/1/4 deoarece nu are cale de acces și solicită să se constate nulitatea încheierilor de întabulare nr. 3581/1957 și 3014/1956.
La termenul de judecată din 16.10.2009 apelantul formulează "completări la acțiune" arătând că i s-a respins cererea privind cheltuielile de judecată iar suma de 1500 lei plătită de sora sa nu este inclusă în sentința civilă atacată iar nu este pomenită în sentință.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Apelul declarat de Primarul municipiului Sibiu este nefondat.
Din mențiunile efectuate în cuprinsul CF nr. 2905 Sibiu sub B9-14 (fl. 23-24 vol I apel) rezultă că inițial bunicul reclamantului, a cumpărat cota de părți din imobil de la (sub ). În ceea ce privește o cotă de părți a numitei, se constată că aceasta
-//-
fost transmisă lui (sub ) iar acesta, la rândul său a transmis această cotă lui (sub ).
Rezultă cu evidență faptul că antecesorul contestatoarei a deținut imobilul înscris în această carte funciară în cotă de 1/1 părți astfel că motivul principal de apel invocat de Primarul municipiului Sibiu apare ca fiind nefondat, contestatorii fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întregul imobil, și, deci, și pentru apartamentul cu nr. top 2332/III.
Și motivul subsidiar invocat de acest apelant este nefondat.
Este adevărat că prin Hotărârea nr. 934/1998 emisă de Comisia Județeană Sibiu de aplicare a Legii nr. 112/1995 s-au restituit în natură lui și lui cele 2 apartamente pe care le dețineau în imobilul din CF nr. 2905 Sibiu dar și cota parte din terenul aferent acestor construcții. Ca atare, în dosarul de față contestatorilor nu li s-ar mai putea acorda măsuri reparatorii și pentru cota de teren la care face referire hotărârea comisiei județene.
Prin dispozitivul sentinței atacate prima instanță obligă la acordarea de despăgubiri "corespunzătoare terenului și apartamentului cu nr. top 2332/III." Rezultă astfel că s-au acordat măsuri reparatorii doar pentru terenul aferent apartamentului III, și nu pentru întreg terenul de 580 mp, nefiind făcută o astfel de mențiune în dispozitivul sentinței.
În cuprinsul considerentelor instanța de fond apreciază că se impune acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul aferent întregii construcții. Însă, față de cuprinsul hotărârii Comisiei județene și de dispozitivul sentinței atacate care este evident că se referă doar la terenul aferent apartamentului, urmează ca sub acest aspect motivarea tribunalului să fie substituită conform celor reținute mai sus.
Apelul Primarului municipiului Sibiu este în întregime nefondat astfel că în baza art. 296 Cod pr. civ. se impune respingerea acestuia.
Apelurile declarate de contestatorii, și sunt fondate în măsura și pentru considerentele ce urmează:
Cele 5 apartamente din imobilul înscris în CF nr. 2905 Sibiu sunt deținute astfel: apartamentul nr. I de către, apartamentul II de către, apartamentul III de către, apartamentul IV de și apartamentul V de către.
Cu referire la apartamentul nr. II având nr. top 2332/II prima instanță a reținut în mod corect că acesta aparține numitei cu titlu de construire. Așa cum reiese din copia CF nr. 2905 Sibiu dreptul de proprietate cu titlu de construire al numitei asupra apartamentului nr. II a fost întabulat prin Încheierea de CF nr. 2000/2000 în temeiul unei hotărâri judecătorești, și anume sentința civilă nr. 5796/1999 a Judecătoriei Sibiu (fl. 34 dosar nr. 2685/2005 al Tribunalului Sibiu ). În condițiile în care titlul în baza căruia s-a întabulat nu a fost desființat și nici încheierea de întabulare anulată, acestea fiind valide, dreptul
-//-
de proprietate cu titlu de construire al acestei persoane asupra apartamentului nr. II este probat și nu poate fi discutat în procesul de față, instanța de fond nefiind investită cu capete de cerere sub acest aspect. Este adevărat că apelantul solicită prin "răspunsul la întâmpinare" depus în cauză constatarea nulității încheierii de întabulare nr. 2000/2000 din CF nr. 2905 Sibiu însă o atare cerere nu poate fi primită în etapa procesuală actuală pentru că încalcă prevederile art. 294 Cod pr. civ.
Fiind dovedit că numita a construit acest apartament, în mod judicios prima instanță a stabilit că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru acest apartament.
În privința apartamentelor nr. III și IV se constată că acestea aparțin numiților și, respectiv numitei care figurează ca proprietari tabulari în cartea funciară dreptul de proprietate fiindu-le întabulat în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Între aceste persoane și au existat pe rolul instanțelor litigii prin care se urmărea desființarea contractelor de vânzare cumpărare care au stat la baza întabulării, fără însă ca acțiunile promovate de contestator să fie admise. Ca atare, în prezent nu există hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate nevalabilitatea titlurilor numiților și, astfel că nu se poate constata decât ca aceștia sunt proprietari ai acestor apartamente, că titlurile pe care le dețin aceștia nu formează obiect al litigiului de față astfel că este inadmisibilă discutarea lor și că pentru aceste imobile contestatorii nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri nu și de restituire în natură. În consecință urmează fi înlăturate toate susținerile apelantului referitoare la justificarea restituirii în natură a acestor apartamente. Curtea apreciază că față de validitatea titlurilor de proprietate a numiților și este irelevantă în cauză împrejurarea că numiții locuiesc în Târgu M cât și faptul că apartamentul numitei nu este ocupat în prezent pentru că a intervenit decesul acesteia și nu are moștenitori.
Deși reține că reclamanții au vocație la restituirea a patru din cele 5 apartamente, și că două din ele au fost deja restituite în baza Legii nr. 112/1995, prima instanță acordă măsuri reparatorii conform art. 20 alin 2 din Legea 10/2001 doar pentru apartamentul cu nr. top 2332/III și pentru terenul aferent.
Întrucât prima instanță a omis să se pronunțe și cu privire la apartamentul cu nr. top 2332/IV, Curtea va constata întemeiate motivele de apel ale contestatorilor sub acest aspect și va obliga intimatul să facă propuneri de acordare de despăgubiri și pentru acest apartament și pentru terenul aferent acestuia.
Întemeiate se rețin a fi și criticile contestatorilor referitoare la obligarea lor la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995.
-//-
În conformitate cu disp. art. 20 alin 2 teza a-II-a, dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
Față de aceste dispoziții legale Curtea constată că în mod greșit prima instanță a obligat contestatorii la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995 actualizate cu indicele de inflație. Se impune schimbarea sentinței și sub acest aspect și înlăturarea din dispozitiv a acestei dispoziții, urmând ca stabilirea cuantumului despăgubirilor de către Comisia centrală de stabilire a despăgubirilor să fie făcută potrivit textului de lege enunțat mai sus.
În ceea ce o privește pe contestatoarea se constată că aceasta a formulat notificare doar pentru imobilul din- înscris în CF nr. 2905 Sibiu, la dosarul cauzei neexistând vreo notificare a acestei contestatoare și pentru imobilul din- înscris în CF nr. 2592 Sibiu. Întrucât nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea 10/2001 și cu privire la acest din urmă imobil, se rețin a fi fondate criticile apelantelor, și cu privire la această chestiune. Se justifică astfel schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii contestatoarei de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 2592 Sibiu.
Toate celelalte critici ale contestatorilor apelanți sunt nefondate.
În conformitate cu disp. art. 4 alin 1 din Legea 10/2001, instanța este ținută să stabilească dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite pe cote părți ideale, potrivit dreptului comun, doar în situația în care acestea sunt coproprietare asupra bunului imobil solicitat. În speță, contestatorii nu sunt întabulați în cartea funciară în calitate de coproprietari ai imobilelor în discuție iar cotele de moștenire nu au fost definitiv stabilite între contestatori existând discuții cu privire la acestea. Este adevărat că potrivit art. 4 alin 4 din Legea 10/2001 de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura legii profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Această prevedere a Legii 10/2001 nu poate fi valorificată în dosarul de față deoarece instanțele nu au fost investite cu dezbaterea succesiunii după autorii părților și nici cu stabilirea cotelor de moștenire, aceste chestiuni impunându-se a fi clarificate distinct, într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. Vor fi respinse astfel ca nefondate susținerile apelanților contestatori referitoare la faptul că instanța fondului nu a stabilit cotele de moștenire ale părților cu luarea în considerare a disp. art. 4 alin 4 din Legea 10/2001.
Într-adevăr, contestatorul a formulat două notificări și i s-a emis o singură dispoziție însă prima instanță a constatat în mod corect că notificarea cu privire la imobilul din str. - nu a fost soluționată și că i s-a încălcat dreptul la o soluționare în termen rezonabil a cererilor sale astfel că a procedat la judecarea pe fond a solicitărilor din această notificare.
Având în vedere calitatea de moștenitori ai acelorași proprietari tabulari cât și obiectul contestațiilor formulate de aceștia se constată a fi corectă soluționarea împreună a celor două contestații cu privire la ambele imobile solicitate (din- și - nr. 1), solicitarea de disjungere a apelantului neputând fi primită.
Cu referire la contestatorii care nu au formulat notificare respectiv, și - - este justificată admiterea excepției lipsei calității procesuale active fiind inutilă analizarea excepției lipsei de interes a acestora invocată de. Ca atare corect prima instanță a respins această excepție.
Sentința civilă nr. 1122/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 2685/2005 nu formează obiect al acestui apel astfel că susținerile contestatorului cu referire la aceasta, întemeiate pe disp. art. 4 și 7 din Legea 10/2001 și pe disp. art. 492 Cod civ. nu pot fi luate în considerare.
Așa cum s-a reținut mai sus, în dosarul de față instanțele nu au fost investite cu analizarea legalității titlurilor chiriașilor asupra apartamentelor astfel că este inadmisibilă examinarea solicitărilor contestatorului sub acest aspect.
Împrejurarea că ceilalți moștenitori nu au avut aceeași poziție ca și contestatorul în acțiunile în revendicare promovate sub dosar nr. 5086/1999 și 5087/1999 ale Judecătoriei Sibiu nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât s-a probat că moștenitorii cărora le-a fost admisă contestația de prima instanță au formulat notificări și au urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001.
Cererea de restituire în natură a imobilului din CF nr. 2905 Sibiu a fost corect respinsă de prima instanță față de disp. art. 20 alin 2 teza I din Legea 10/2001 și față de împrejurarea că deja două din apartamente au fost restituite conform Legii nr. 112/1995.
Cu referire la "răspunsul la întâmpinare", și la "completarea de acțiune" depuse la dosar de către apelantul, Curtea reține, pe de o parte că asupra apărărilor invocate în acestea s-a pronunțat deja în cele expuse mai sus și că, pe de altă parte, acestea cuprins capete de cerere și solicitări inadmisibile în apelul de față, față de prevederile art. 294 Cod pr. civ.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. Curtea va admite apelurile contestatorilor, va schimba sentința apelată conform celor reținute anterior și va respinge apelul Primarului municipiului Sibiu.
Față de soluția adoptată, în baza art. 274 Cod pr. civ. intimatul Primarul municipiului Sibiu va fi obligat să plătească apelantei suma de 2975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la dosar (fl. 297).
Pentru aceste motive,
-//-
(continuarea deciziei civile 186/A/2009 dată în dosar -)
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de contestatorii, și împotriva sentinței civile nr. 348/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă intimații să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri la valoarea de circulație și pentru apartamentul cu nr. top 2332/IV înscris în CF nr. 2905 Sibiu și pentru terenul aferent acestuia.
Înlătură dispoziția de obligare a contestatorilor la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995 actualizate cu indicele de inflație.
Respinge cererea contestatoarei de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 2592 Sibiu.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge apelul declarat de Primarul municipiului Sibiu împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimatul Primarul municipiului Sibiu să plătească apelantei suma de 2.975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn. 22 ex/11.01.2010
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
