Speta Legea 10/2001. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/A/2009
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca președinte al secției civile
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 89 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții apelanți și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.89 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a admisexcepția prematurității capătului 2 de cerere.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art.21 al.4 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale.
Consiliile locale nu au atribuții pentru soluționarea cererilor formulate în baza Legii 10/2001, iar reprezentarea în justiție a unităților administrativ-teritoriale este realizată de către primari, potrivit art.21 și 23 din Legea nr. 215/2001. Ca atare, Consiliul Local al Municipiului C-N nu are calitatea de a sta ca parte în proces, întrucât conținutul raportului obligațional nu se poate realiza față de acesta, deoarece consiliul local în calitate de autoritate deliberativă nu are personalitate juridică sau buget propriu și nu este ținut printr-o obligație legală să răspundă pentru sumele reprezentând despăgubirile pretinse de reclamanți.
De asemenea, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, pentru că raportat la data la care s-au solicitat aceste despăgubiri a intervenit modificarea legislativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât acesta nu este o autoritate competentă pentru a răspunde cererilor reclamantei.
De altfel, nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are calitate procesuală pasivă, atât timp cât procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată pentru că doar după emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății va emite un titlu de conversie sau un titlu de plată în condițiile prevăzute de Cap.1din OUG 81/2007 pentru modificarea Titlului VII a Legii 247/2005.
S-a reținut că cererea privitor la restituirea sumelor de bani reprezentând diferența între valoarea de piață a apartamentului și despăgubirea efectiv primită reactualizată este prematur.
Reținând că Dispoziția 2785/21.04.2008 emisă de Primarul Municipiului C-N este legală și temeinică pentru că doar pentru cota de parte a reclamantei a fost restituit de către aceasta creditul angajat în vederea cumpărării apartamentului, astfel că s-a făcut aplicarea art.1.4.B din HG 250/2007 pentru aplicarea prevederilor Legii 10/2001, respectiv a art.11 al.2 și 7 și 12 din această lege, care condiționează acordarea despăgubirilor de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite actualizată cu indicele inflației.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând schimbarea în parte a acesteia și admiterea capătului de cerere privind modificarea în parte a dispoziției nr.2785/2008 emisă de pârât cu consecința acordării de despăgubiri în echivalent bănesc în întregime sau cel mult prin reactualizarea sumei de 2669 lei avându-se în vedere că la data preluării cotei de parte din imobil de la reclamanta din totalul sumei de 40.000 lei stabilită cu titlu de despăgubiri s-a reținut întreaga sumă reprezentând credit nerambursat cu privire la întreg apartamentul. Din valoarea cuvenită reclamanților cu titlu de despăgubiri nu se impune reținerea cumulată a despăgubirii și creditului nerambursat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că sentința este parțial netemeinică întrucât instanța a ignorat probațiunea din dosar cu privire la sumele ce urmează a se reține din despăgubirile ce se cuvin reclamanților.
Imobilul a fost preluat în două etape într-o primă fază cota de de la iar ulterior cota de de la. Prin decizia nr.190 din 6 iulie 1988 se reține că s-ar fi plătit reclamantei suma de 23.722 lei însă reclamanta nu a primit nici o sumă de bani la plecarea sa din țară. Statul Român nu a dovedit că ar fi plătit despăgubirea de 23.722 lei.
Apelul nu este întemeiat.
Prin decizia nr.190 din 6 iulie 1988 s-a trecut în proprietatea Statului Român cota de parte din imobilul situat în C-N dul 1 - 1918 nr.132 -.IV.4.44, în decizie menționându-se că din despăgubirea de 40.000 lei cuvenită reclamantei urmează a fi plătit creditul nerambursat de 16.278 lei diferența de 23.722 lei plătindu-se fostei coproprietare (fila 32 dosar tribunal).
Reclamanții afirmă că Statul Român nu ar fi făcut dovada plății despăgubirii în sumă de 23.722 lei. Prin însăși acțiunea introductivă reclamanta recunoaște primirea sumei reprezentând diferența dintre despăgubirea legală și creditul nerambursat pentru apartament până la data respectivă.
Față de această recunoaștere și avându-se în vedere că reclamanții nu au dovedit că ar fi plătit statului întregul preț al imobilului la data preluării, în conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea 10/2001 dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire restituirea în natură precum și cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi primite sunt condiționate de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
Se constată că atât dispoziția 2785/2008 emisă de Primarul mun. C-N cât și sentința au fost date cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii 10/2001, criticile aduse în apel nefiind fondate. În baza dispozițiilor art.296 proc.civ. apelul declarat de reclamanți urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 89 din 12 febr.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
În concediu odihnă
Semnează
VICEPREȘEDINTE
Red.SL
Dact./5ex.
16.07.2009
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
