Speta Legea 10/2001. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 19/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
JUDECĂTOR:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta Direcția Apelor M, cu sediul în Tg. M,-, împotriva sentinței civile nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2006/2006.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 ianuarie 2010, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 2.02.2010, 8.02.2010, apoi pentru data de astăzi, 11.02.2010, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis contestația formulată de contestatoarele - și, împotriva deciziei nr. 38 din 5 aprilie 2006, emisă de Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor M și s-a dispus modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură contestatoarelor, în cote egale, a imobilului înscris în CF 121, nr. top. 11, 10/2/6, teren în suprafață de 1217 mp și construcții cu destinația actuală - Sediul formației de lucru, precum și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta Apele Române și a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării i în calitate de deținător al imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția de restituire în natură a întregului imobil (construcții și teren ) în suprafață de 1217 mp este dată fără a se intra în fondul cauzei, întrucât nu s-a luat în considerare buna credință a reclamantei, care a fost convinsă că a preluat imobilul de la un proprietar, afectațiunea publică a imobilului, valoarea imobilului și starea precară a acestuia la data preluării față de valoarea actuală a acestuia, identificarea imobilului sub aspectul vecinătăților și a întinderii suprafeței pe care se află și destinația la data preluării.
Reclamanta a mai invocat faptul că la data intrării în patrimoniul instituției a construcției în litigiu aceasta era să se prăbușească, necesitând astfel efectuarea unor cheltuieli utile și necesare, fără de care construcția respectivă nu putea fi folosită și cu toate că nu i s-a schimbat înfățișarea exterioară, în interior totul este schimbat conform destinației care i s-a dat.
Reclamanta a solicitat ca în soluționarea cauzei instanța să țină seama de buna credință la preluarea imobilului în litigiu, care de altfel a intrat în patrimoniul său, ca urmare a preluării activității de la fostul Oficiul de Gospodărire a Apelor.
S-a mai invocat faptul că, clădirea a cărei restituire se solicită, poartă denumirea de canton și adăpostește formația de lucru, cu rol de a asigura întreținerea cursurilor de apă de pe raza sa de activitate. În conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996 cantoanele figurau printre imobilele care făceau parte dintre bunurile aparținând domeniului public al statului. Acesta este și motivul pentru care s-au făcut reparațiile și cheltuielile la care s-a făcut referire mai sus și s-a apreciat că hotărârea instanței de fond trebuia să țină seama de aceste aspecte. Sub acest aspect, s-a susținut că instanța trebuia să dispună efectuarea unei expertize, având ca obiective stabilirea valorii imobilului, atât la preluarea cât și la restituire, cu atât mai mult cu cât bunul a fost preluat cu bună credință.
S-a precizat, de asemenea că deși au fost audiați doi martori, aceștia nu au putut arăta care este suprafața terenului aferent clădirii și cu toate că în cartea funciară suprafața este de 1217 mp, în fapt aceasta este mult mai mare, motiv pentru care pârâta a susținut că imobilul solicitat de reclamanți nu este unul și același cu cel pe care ea îl deține.
În aceste condiții, s-a solicitat să se încuviințeze refacerea și completarea probelor administrate de prima instanță și, totodată, efectuarea unei expertize tehnice din care să rezulte îmbunătățirile aduse imobilului la structura de rezistență care dacă nu s-ar fi efectuat ar fi dus la imposibilitatea utilizării acestuia.
Pe parcursul judecării apelului reclamanta a decedat, și în aceste condiții au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia și -.
Examinând sentința atacată prin prima motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Prin Decizia nr. 38 din 5 aprilie 2006, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de pârâta Direcția Apelor M, cu sediul în Târgu-M, din cadrul Administrației Naționale "Apele Române" s-a respins notificarea nr. 876 din 3 august 2001 formulată de reclamantele și prin care acestea au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea,-, județul H, în care în prezent se află sediul Formației de lucru din comuna din cadrul Sistemului Hidrotehnic - Sistemul de Gospodărire a Apelor M, unitate subordonată Direcției Apelor
În decizia sus-menționată s-a reținut că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și că nu s-a dovedit calitatea de proprietari ai antecesorilor notificatorilor și nici temeiul juridic al preluării abuzive.
Prin sentința civilă atacată s-a admis contestația formulată de reclamantele și împotriva deciziei emisă de pârâtă și s-a modificat această decizie în sensul că s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantelor a imobilului înscris în CF nr. 121, nr. top 11, 10/2/6, compus din teren în suprafață de 1217 mp și construcții cu destinație actuală - Sediul formației de lucru și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Prima instanță a reținut că potrivit copiei fidele a CF nr. 60 imobilul cu nr. top 10,11, compus din casă cu 57 stânjeni și grădină cu 687 stânjeni a fost coproprietatea lui - și, iar ulterior prin încheierea din 29 octombrie 1925 dreptul de proprietate al lui - a fost transmis văduvei lui, născută. După aceea, în anul 1943, căsătorită cu, căsătorită, nepot, căsătorită cu, căsătorită cu și, căsătorită cu au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei aparținând lui, cu titlu de moștenire.
S-a mai reținut că de la acești proprietari a trecut imobilul în anul 1948 în proprietatea întreprinderii de stat Societatea Raională de Electricitate S și ulterior imobilul a fost transmis în CF nr. 121 și dezmembrat în mai multe parcele, imobilul cu nr. top 11, în suprafață de 194 mp și cel cu nr. top 10/2/6, teren în suprafață de 1023 mp formând un singur corp funciar.
De asemenea, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu identificat inițial în CF nr. 60 și apoi transcris în CF nr. 121 sub nr. top 11 și 10/2/6 a fost coproprietatea văduvei lui, născută și a moștenitorilor lui, menționați mai sus, iar pârâta nu a negat identitatea dintre imobilul identificat de mai sus și cel pe care îl deține actualmente și care este utilizat ca sediul Formației de lucru din comuna din cadrul Sistemului Hidrotehnic. Totodată reclamantele și-au dovedit calitatea de moștenitoare a foștilor proprietari prin certificatul de moștenitor de calitate și prin actele de stare civilă depuse la dosar.
Instanța a apreciat că imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, încadrându-se în prevederile art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001 și ca atare se justifică restituirea în natură a acestuia în favoarea reclamantelor.
Prin apelul formulat pârâta Direcția Apelor M nu a contestat calitatea reclamantelor de moștenitoare a foștilor coproprietari cărora le-a aparținut imobilul înscris în CF nr. 121, nr. top 11, 10/2/6, însă a invocat faptul că instanța nu a administrat suficiente probe pentru a clarifica situația reală a construcției și a terenului solicitate de reclamante.
Față de aceste motive, la cererea i, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a două expertize, una în specialitatea construcții și una în specialitatea topografie.
În ceea ce privește expertiza în construcții, din raportul de expertiză efectuat de experta (filele 61-65 dosar apel) rezultă că imobilul compus din construcții, situat în,-, județul H, în care se află sediul Formației de lucru din cadrul Direcției Apelor M, deși a suferit reparații capitale, nu poate fi considerat un imobil nou în raport cu cel preluat de stat.
Referitor la situația terenului din raportul de expertiză întocmit de expertul, precum și din completările la raportul inițial (filele 98-106, 151-156, 181-185 dosar apel) rezultă că parcelele de teren în suprafață de 1023 mp și 194 mp corespunzătoare numerelor topografice 10/2/6 și 11, solicitate de reclamante prin notificarea adresată i, nu îi aparțin acesteia, ci parcelele respective reprezintă terenul pe care este situată agroalimentară din localitatea.
În privința terenului aferent construcției în care se află sediul Formației de lucru, expertul a stabilit că acesta este identificat pe nr. top 10/1, terenul respectiv fiind înscris în CF nr. 3962. Conform copiei fidele a acestei cărți funciare terenul cu nr. top 10/1 a fost dobândit în anul 1924 prin cumpărare de numitul. Ulterior acest teren a suferit mai multe dezmembrări, parcelele rezultate fiind întabulate pe numele unor persoane fizice.
Prin urmare se constată că terenul identificat sub nr. top 10/2/6, 11, revendicat de reclamante nu este identic cu terenul aferent construcției situate în,-, județul H și acest teren nu aparține în prezent i Direcția Apelor M, astfel că aceasta nu are calitatea de unitate deținătoare a terenului respectiv, în sensul Legii nr. 10/2001 și prin urmare, nu poate fi obligată la restituirea unui bun ce nu-i aparține.
În ceea cer privește construcția revendicată de reclamanți, aceasta a fost identificată conform datelor de carte funciară ca fiind situată pe terenul corespunzător nr. top 10/1 și acest teren a aparținut din anul 1924 unei alte persoane decât antecesorii reclamantelor și nu a făcut obiectul preluării de către stat și ca atare, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, din moment ce situația construcției este legată de situația juridică a terenului.
În acest context instanța de apel reține că în mod greșit a reținut prima instanță că acțiunea formulată de reclamante este întemeiată și că se impune admiterea acesteia. Dimpotrivă, în condițiile în care în raport de identificarea imobilului făcută în funcție de datele de carte funciară reclamantele nu se încadrează în privința construcției în categoria persoanelor îndreptățite, iar în privința terenului, pârâta nu are calitatea de unitate deținătoare, curtea reține că acțiunea reclamantelor se impune a fi respinsă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța de apel va admite apelul declarat de pârâtă și va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Administrația Națională "Apele Române" B- Direcția Apelor M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de contestatorii - și -, decedată, continuată prin moștenitorii și -, împotriva deciziei nr. 38 din 5 aprilie 2006 emisă de intimata Administrația Națională Apele Române -Direcția Apelor
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
Grefier,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-15.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
