Speta Legea 10/2001. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/A/2008 | |
Ședința publică din 9 iulie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul, de intervenienta, și respectiv, de pârâtul Primarul Municipiului C- împotrivasentinței civile nr. 116 din 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de25 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre
CURTEA:
Prin contestația formulată de reclamantul G sub nr. 3.795/19 aprilie 2006 la Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu Primarul municipiului C-N, s-a solicitat anularea dispoziției nr. 1.212/20.03.2006 și obligarea pârâtului să îi restituie în natură imobilul înscris în nr. 2.9545, nr. top 10.758/1/1 situat în C-N,-, teren în suprafață de 250.
Prin sentința civilă nr. 116 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N și în consecință, s-a dispus anularea dispoziției nr. 1.212 din 20 martie 2006 emisă de Primarul municipiului C-
A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 148 mp. din suprafața totală a imobilului cu nr. top. 10.758/1/1, înscris inițial în nr. 19.435 C-N, situat în municipiul C-N,-, iar pentru diferența de 102 mp. acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru stabilirea despăgubirilor - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
S-a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
S-a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâtului Primarul municipiului C-N la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 1.212/20.05.2001 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins notificarea nr. 1.106/05.11.2001 formulată de reclamantul G pentru terenul înscris în nr. 19.435 C, nr. top 10.758/1/2 situat în C-N,-, în baza art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece regimul juridic al terenului revendicat a fost reglementat în baza Legii nr. 18/1991, fiind atribuit în proprietatea deținătorilor construcției existente pe acesta.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1.106/05.11.2001 la Biroul executorului judecătoresc, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 19.435 C-N, nr. top 10.758/1/2 curte și grădină în-; prin cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 C-N, înregistrată sub nr. 72.829/45 din 12.11.2002, reclamantul a arătat că nu a primit nici un fel de despăgubire materială în urma exproprierii grădinii situate în C-N-; în cuprinsul cererii înregistrate sub nr. 6.788/45 din 03.02.2003 adresată aceleiași comisii, reclamantul a făcut trimitere la datele de identificare a imobilului revendicat și la Decretul nr. 22/1964, în baza căruia s-a expropriat imobilul.
Rezultă că reclamantul a înțeles să revendice în baza Legii nr. 10/2001 imobilul expropriat, cu nr. top 10.758/1/1 și suprafața de 250 mp. Din conținutul dispoziției primarului, rezultă că nu s-a stabilit corect conținutul notificării de către Comisia municipală C-N pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, iar prin soluția pronunțată a fost vizat imobilul cu nr. top 10.758/1/2 aflat în proprietatea intervenientei.
Primarul municipiului C-N prin dispoziția nr. 1.211/20.03.2006, a respins notificarea formulată de intervenientă cu privire la imobilul cu nr. top 10.758/1/1, deoarece revendicatoarea nu are calitatea de persoană îndreptățită le măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu motivarea că imobilul revendicat a fost expropriat de la numiții G și soția născută, prin Decretul nr. 22/1964, iar revendicatoarea nu are calitatea de moștenitoare după foștii proprietari tabulari.
Expertul numit în cauză a constatat în cuprinsul raportului de expertiză că există unele inexactități cu privire la înscrierea construcțiilor deținute de intervenienta în nr. 19.435 C, pe parcela cu nr. top. 10.758/1/2. În anul 1986, deși în conturul terenului cu nr. top 10.758/1/2 se află doar casa de locuit existentă și astăzi, printr-o adresă și un plan al Consiliului popular C-N, au fost înscrise și alte construcții, respectiv cele care se găsesc în conturul nr. top 10.758/1/1, garajul din beton și spălătoria din cărămidă. Aceste neconcordanțe s-au produs pe fondul situației neclare de la fața locului, în sensul că la expropriere nu s-a procedat la delimitarea pe teren a celor două loturi rezultate, iar Statul Român nu a intrat efectiv în posesia terenului expropriat, împrejurare subliniată și de intervenientă în motivele cererii de intervenție.
În urma măsurilor efectuate pe conturul împrejmuit și delimitat de pereții construcțiilor existente în interiorul terenului revendicat, parcela cu nr. top 10.758/1/1 în suprafață de 250 mp, expertul a separat o porțiune de teren spre nord, liber de construcții, în suprafață de 148 mp cu destinația de grădină și o porțiune de teren spre sud, în suprafață de 102 mp, cu destinația de curți-construcții. Pe planurile anexate raportului de expertiză, s-a indicat cu claritate de acces orientată de la nord la sub, situată între imobilul revendicat în cauză și blocul de locuințe dinspre vest, alee ce are o lățime de 3,08 și asigură accesul direct din str. -. - aflată la 40 spre nord de imobilul în cauză. Același expert a arătat că pentru realizarea accesului la terenul liber de construcții, este suficientă de circulație existentă, nefiind necesare să se stabilească alte căi de acces.
Pe baza concluziilor raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că parcela în suprafață de 148 mp poate fi restituită în natură, în timp ce suprafața de 102. pe care sunt edificate anexele gospodărești aflate în proprietatea intervenientei sunt înscrise în foaia de avere nr. 19.435 În cuprinsul raportului de expertiză, s-a arătat că aceste construcții sunt în fapt situate pe parcela cu nr. top 10.758/1/1, iar indiferent de problemele privind înscrierea construcțiilor în cartea funciară, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că este liberă numai suprafața de 148 mp din terenul revendicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, pârâtul și intervenienta.
1. În apelul declarat de reclamantul G, s-a solicitat în principal admiterea în totalitate a contestației, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 250 mp identficat cu nr. top 10.758/1/1 înscris inițial în nr. 19.435 C-N, situat în C-N,- și respingerea cererii de intervenție, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață expropriată.
În motivarea apelului său, reclamantul a susținut că sentința tribunalului este eronată, deoarece anexele spălătorie și garaj auto edificate pe parcela cu nr. top 10.758/1/1 din nr. 19.435 C-N, sunt de fapt construcții demontabile, în sensul art. 10 alin. ( 3 ) din Legea nr. 10/2001, republicată. Expertiza efectuată în cauză nu a avut ca obiectiv stabilirea de către expert a caracterului demontabil sau nedemontabil al anexelor gospodărești amplasate pe parcela în litigiu, motiv pentru care s-a solicitat efectuarea unui raport de expertiză în construcții.
Este nerelevant faptul că aceste construcții sunt înscrise greșit în cartea funciară ca fiind amplasate pe parcela cu nr. top 10.758/1/2, iar pe de altă parte reclamantului nu îi este opozabilă descrierea acestora din momentul întabulării. În fapt nu este vorba de o spălătorie, ci de o din cărămidă, iar garajul este edificat din prefabricate. Ambele anexe pot fi demontate și montate pe o altă locație, fără mari eforturi și prejudicii pentru proprietarul lor.
În momentul exproprierii, statul a intenționat să sistematizeze zona, prin construirea unui bloc de locuințe, astfel că expropriind terenul, ar fi trebuit să exproprieze și construcțiile edificate pe el, altfel aflându-se în imposibilitatea de a le demola. Dar chiar și la momentul respectiv, s-a considerat că aceste construcții nu au caracter definitiv, ci sunt construcții care se vor demonta și reamplasa de către proprietar atunci când ar fi demarat lucrările de construcție la blocul proiectat.
În subsidiar, reclamantul-apelant a arătat că în măsura în care s-ar considera că nu este întemeiată cererea principală, instanța de apel să țină cont că o parcelă de teren în suprafață de 148 mp amplasată între alte construcții, nu este valorificabilă din punct de vedere economic.
Soluția primei instanțe nu numai că nu îl despăgubește pe deplin, dar nu îl despăgubește în nici o măsură, deoarece pe terenul respectiv nu se poate obține autorizație de construire, motiv pentru care parcela restituită nu ar putea fi nici vândută. Suprafața minimă pentru construirea unei case familiale este de 250 mp conform Planului Urbanistic General al municipiului C-
Soluția legală este restituirea parcelei de 250 mp integral în natură, sau acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață.
2. În apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N, s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată și admiterii în totalitate a cererii de intervenție.
În motivarea apelului său, pârâtul a susținut că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât nu se poate reține culpa lui procesuală, în condițiile în care reclamantul a indicat un nr. topografic greșit al imobilului revendicat în cuprinsul notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001 și doar ulterior, în fața instanței, în urma administrării probațiunii, reclamantul a înțeles să-și identifice în mod corect imobilul pe care îl revendică.
În mod legal în ședința din 8 decembrie 2005 fost luat în discuție de către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, dosarul nr. 659/3/452 din 6 noiembrie 2001 al numitului G, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 19.435, nr. top 10.758/1/2 curte și grădină, situat în C-N- în suprafață de 250 mp. În mod corect comisia a respins cererea reclamantului, întrucât regimul juridic al terenului revendicat a fost reglementat în baza Legii nr. 18/1991, fiind atribuit în proprietate deținătorilor construcției existente, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Din nr. 19.435 C-N, rezultă că în baza Decretului nr. 22/1964, imobilul înscris în favoarea numiților G și soția, s-a dezmembrat în două parcele noi: nr. top 10.758/1/1 în suprafață de 250 mp ce a trecut la stat, și parcela cu nr. top 10.758/1/2 casă și teren curte în suprafață de 250 mp care a rămas înscrisă în favoarea vechilor proprietari.
În procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 4.911/2005 al Tribunalului Cluj, reclamantul de atunci a arătat că terenul este cel arătat în acțiune, respectiv în notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și anume nr. top 10.758/1/2, iar nu cel înscris sub nr. top 10.758/1/1.
În urma moștenirii foștilor proprietari tabulari, revendicatorul a devenit proprietarul imobilului cu nr. top 10.578/1/2 teren și construcții, pe care le-a înstrăinat în anul 1986 prin contract autentic în favoarea lui și, care au dobândit un drept de folosință asupra cotei de 100/250 parte din terenul preluat la stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin decizia nr. 65/101 din 9 aprilie 1992 Prefecturii Județului C, dată în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, terenul a fost atribuit în proprietatea deținătorilor construcției, în prezent proprietarul imobilului cu nr. top 10.758/1/2, deci și a terenului care face obiectul revendicării numitei. Titlul de proprietate eliberat de Prefectura județului C, în speță Comisia județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, nu a fost contestat.
În mod corect Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus respingerea notificării, întrucât conform art. 8 din lege, nu intră sub incidența ei terenurile al căror regim juridic a fost reglementat de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 1/2000. În acest sens sunt și prevederile art. 1 pct. 4 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Practic, reclamantul și-a schimbat în fața instanței obiectul cererii inițiale, solicitând restituirea unui alt imobil, pentru care nu a îndeplinit procedurile administrative prealabile, prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Cele trei corpuri de construcții înscrise în nr. 19.435, deși sunt înscrise doar pe nr. top 10.758/1/2, în realitate ele există și sunt extinse pe ambele numere topografice, respectiv nr. 10.758/1/2 și nr. top 10.758/1/1.
În realitate, exproprierea și dezmembrarea au fost făcute doar scriptic, cele două suprafețe de câte 250 mp fiind doar teoretice și abstracte, determinate de legislația de urbanism existentă la acea vreme. Terenul deși juridic a fost expropriat și dezmembrat, în fapt el a rămas întotdeauna în folosința proprietarilor construcțiilor. Ca dovadă este faptul că împrejmuirea terenului de 500 mp și a celor trei corpuri de clădiri este cea originară, nefiind modificată până în prezent. O restituire în natură a terenului este imposibilă atât timp cât prin două contracte autentice de vânzare-cumpărare au fost înstrăinate trei corpuri de clădire și nu doar unul, în primul act de înstrăinare vânzător a fost însuși reclamantul.
3. În apelul declarat de intervenienta, s-a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, iar cel de al doilea capăt de cerere ca inadmisibil, cu obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.
În motivarea apelului, intervenienta a arătat că reclamantul a formulat o acțiune cuprinzând două capete de cerere și anume anularea dispoziției nr. 1212/20.03.2006 emisă de Primarul municipiului C-N, precum și obligarea pârâtului să restituie în natură terenul cu nr. top 10.758/1/1 înscris în nr. 29.545 C, situat în C-N,-, teren în suprafață de 250 mp. Între cele două capete de cerere există o foarte mare deosebire, ele referindu-se la două imobile cu două numere topografice diferite: primul este cel cu nr. top 10.758/1/2 solicitat inițial prin procedura prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar cel de-al doilea petit se referă la imobilul cu nr. top 10.758/1/1 solicitat a fi restituit în natură direct de către instanța de judecată.
de faptul că reclamantul a solicitat direct în instanță restituirea în natură a imobilului cu nr. top 10.758/1/1, asupra căruia are calitate de proprietară, intervenienta a intervenit în interesul pârâtului, aducând la cunoștința instanței situația juridică a imobilului cumpărat de la soții, care l-au cumpărat de la reclamant.
Față de această situație concretă extrem de clară, soluția instanței de fond apare ca fiind dată cu încălcarea gravă a legii și a puterilor pe care legea le dă unei instanțe de judecată.
Un prim motiv pe care l-a criticat intervenienta, este acela legat de capcana ascunsă de intimat în formularea celor două capete de cerere, capcană pe care instanța nu a evitat-
Contestatorul a atacat dispoziția nr. 1.212/2006 emisă de Primarul municipiului C-N de respingere a notificării reclamantului nr. 65.919/3/452/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 250 mp, având nr. top 10.758/1/2. Ca și capăt subsecvent de cerere, contestatorul nu putea să ceară instanței de judecată decât să constate că el este îndreptățit să i se restituie în natură acest imobil și să îl oblige astfel pe pârât la restituirea în natură a imobilului cu nr. top 10.758/1/2.
Iată însă că în cel de-al doilea petit, contestatorul a solicitat ca instanța de judecată să îi restituie imobilul cu nr. top 10.758/1/1, a mai arătat intervenienta. Această cerere a fost făcută pentru prima dată în fața instanței de judecată, fără ca pentru ea să existe o notificare în sensul cerut de Legea nr. 10/2001. Un asemenea capăt de cerere trebuie respins ca inadmisibil, atribuțiile puterii judecătorești fiind limitate la a cenzura valabilitatea dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
În nici un caz nu poate instanța de judecată să oblige Primarul să restituie unui cetățean un teren în natură, câtă vreme acel cetățean nu l-a solicitat pe calea procedurii administrative obligatorii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Instanța de fond a pronunțat o sentință cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești în materie.
Instanța de fond a ajuns la concluzia că totuși contestatorul-intimat a înțeles să solicite la Legea nr. 10/2001 imobilul cu nr. top 10.758/1/1 și nu pe cel cu nr. top 10.758/1/2, analizând conținutul notificării și referirile la decretul de expropriere.
Dar cu tot rolul activ al magistratului, cu toată dorința de a se afla adevărul în cauză, în nici un caz instanța fondului nu putea să interpreteze intenția contestatorului în sensul că el de fapt a vrut să solicite un anumit imobil și că eroarea scuzabilă a acestuia s-a datorat neconcordanțelor existente între înscrierile în cartea funciară și cele existente la fața locului. Din lectura conținutului cărților funciare, rezultă fără dubiu că imobilele cu nr. top 10.758/1/1 și nr. top 10.758/1/2 sunt înscrise în cărți funciare distincte, fiind exclusă o posibilă confuzie a intimatului.
Argumentația instanței de fond este parțială și cu intenția clară de a-l ajuta pe intimat, argumentație ce ignoră în totalitate un demers judiciar anterior al contestatorului referitor tot la notificarea nr. 1.106/15.11.2001, pronunțată prin executorul judecătoresc în termenul special prevăzut de Legea nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria municipiului C-N sub nr. 65.919/06.11.2001.
Acțiunea intentată de reclamant împotriva primarului pentru a soluționa notificarea cu privire la imobilul cu nr. top 10.758/1/1/2 a fost respinsă în dosarul nr. 4.911/2005 al Tribunalului Cluj.
Aspectul că intimatul a înțeles să revendice la Legea nr. 10/2001 imobilul cu nr. top 10.752/1/2 a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat de o altă instanță de judecată.
Și atunci cum este posibil ca în cadrul litigiului de față, o altă instanță de judecată să poată interpreta ea însăși voința și intenția intimatului, voință și intenție pe care el însuși le-a confirmat și reconfirmat în fața unei alte instanțe de judecată, se întreabă intervenienta.
Evident că față de argumentarea instanței de fond cu privire la adevărata intenție a contestatorului, soluția finală de restituire în natură doar a unei porțiuni din topograficul 10.758/1/1, cea neocupată de construcții, apare ca fiind deficitară pentru aceleași critici ca mai sus. Instanța de judecată a încălcat flagrant dreptul ei de proprietate asupra imobilului cu nr. top 10.758/1/1, fără ca acest drept al ei să fi fost contestat de intimat, trecându-se astfel din nou peste limitele atribuțiilor judecătorești.
Dacă nu ar fi intervenit în acest proces, s-ar fi trezit pur și simplu cu diminuarea suprafeței proprietății ei tabulare, ca efect al admiterii contestației lui G, în condițiile în care nici nu ar fi fost împrocesuată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996, a mai arătat intevenienta. Oricum, chiar cu toată intervenția ei în acest proces, tot s-a trezit cu diminuarea unei suprafețe din proprietatea sa tabulară, dar de această dată ca efect al unei sentințe date cu încălcarea legii.
Prin întâmpinare depusă la dosar 27, reclamantul Gas olicitat respingerea apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului C-
Prin întâmpinare depusă la dosar 15-18, pârâtul Primarul municipiului C-N a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul
Prin întâmpinare depusă la dosar de intervenienta 19-21, s-a solicitat respingerea apelului reclamantului pe ideea principală ca neîntemeiat, iar pe ideea subsidiară ca inadmisibil.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în nr. 19.435 C, nr. top 10.758/1 casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 139 stj.p. ( 500 mp ), au fost proprietari tabulari G și soția născută, în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare din 9 mai 1951,. 19-21 dosar tribunal.
Prin Decretul nr. 22/1964, poziția 13 din tabelul anexă la decret, de la G și soția născută, s-a expropriat imobilul cu nr. top 10.758/1 teren în suprafață de 250. situat în C-N,-, 45 și 51 dos. tribunal.
În baza Decretului nr. 22/1964, a tabelului anexă la decret și a planului de expropriere, imobilul cu nr. top 10.758/1 construcții și teren în suprafață de 500 mp, s-a dezmembrat în două noi parcele topografice:
- parcela cu nr. top 10.758/1/1 loc de casă în suprafață de 250 mp, care s-a transcris în nr. 29.545 nou înființată în favoarea Statului Român și
- parcela cu nr. top 10.758/1/2 casă și teren de curte în suprafață de 250 mp, care s-a reînscris în aceeași carte funciară nr. 19.435 C, sub, în favoarea vechilor proprietari tabulari.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16.629/29.12.1986, 116, G le-a vândut lui și imobilul cu nr. top 10.758/1/2, compus din casă, spălătorie și garaj, pentru prețul de 80.000 lei. Cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul în suprafață de 250 mp a trecut în proprietatea statului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, cu drept de folosință pe durata existenței construcțiilor, în favoarea cumpărătorilor, în cotă de 100/250 parte. Această situație s-a întabulat în cartea funciară.
Prin decizia Prefecturi județului C nr. 65/601 din 9 aprilie 1992, dată în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, li s-a atribuit dreptul de proprietate lui și, asupra terenului de sub, care și-au înscris acest drept în cartea funciară.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.375/12.08.1996, 117, și i-au vândut lui imobilul cu nr. top 10.758/1/2 compus din casă cu anexe, spălătorie și garaj auto, împreună cu terenul aferent în suprafață totală de 250 mp, pentru prețul de 20.000.000 lei. Cumpărătoarea și-a intabulat dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare, în cartea funciară.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 1.106/05.11.2001, iar la Primăria municipiului C-N sub nr. 65.919/3 din 6 noiembrie 2001, Gas olicitat restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 19.435 C-N, nr. top 10.758/1/2, curte și grădină în-, 37-38.
Prin dispoziția Primarului municipiului C-N nr. 1.212 din 20 martie 2006, s-a respins notificarea pronunțată de G, privind terenul înscris în nr. 19.435 C-N, nr. top 10.758/1/2, situat în-, pe motiv că a fost atribuit în întregime proprietarului construcției, în temeiul Legii nr. 18/1991, 6.
Prima instanță a reținut că reclamantul a înțeles să solicite restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001, a parcelei cu nr. top 10.758/1/1 în suprafață de 250 mp, expropriată de Statul Român în baza Decretului nr. 22/1964 și înscrisă în nr. 31.323 C-N, nr. de ordine 22. 87 verso, dos. tribunal.
Intervenienta a solicitat prin notificarea nr. 67.449/3 din 12 noiembrie 2001, restituirea în natură a imobilului-teren înscris în nr. 31.327 C-N, nr. top 10.758/1/1 situat în C-N,-, 57-58.
Prin dispoziția nr. 1.211 din 17.03.2006 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins notificarea intervenientei, pe motiv că nu are calitate de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, 61.
Intervenienta încearcă să inducă în eroare instanța atunci când afirmă că actualului reclamant i s-ar fi respins acțiunea cu privire la imobilul cu nr. top 10.758/1/1/2 ( pag. 3 din motivele ei de apel ), întrucât în realitate prin sentința civilă nr. 1.145/15.11.2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos. nr. 4.911/2005, s-a respins într-adevăr cererea reclamantului G împotriva Primarului municipiului C-N, dar prin decizia civilă nr. 56/A din 08.02.2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 18.880/2005, s-a admis apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1.145/15.11.2005 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului Primarul municipiului C-N și s-a dispus obligarea pârâtului să soluționeze notificarea reclamantului nr. 1.106/05.11.2001, comunicată prin Biroul executorului judecătoresc.
În urma acestei hotărâri judecătorești, Primarul municipiului C-N a respins notificarea reclamantului nr. 1.106/05.11.2001, prin dispoziția nr. 1.212/20 martie 2006. 6, cu motivarea că terenul din parcela cu nr. top 10.758/1/2 a fost atribuit în proprietatea deținătorilor construcțiilor, adică lui și, în baza Legii nr. 18/1991.
Este absolut evident că notificarea reclamantului a vizat parcela cu nr. top 10.758/1/1 în suprafață de 250 mp, expropriată de Statul Român în baza Decretului nr. 22/1964 și nu parcela cu nr. top 10.758/1/2, trecută în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16.629/29.12.1986 dintre vânzătorul G și cumpărătorii și, care la rândul lor au vândut imobilul cu nr. top 10.758/1/2 construcții și teren în suprafață de 250 mp, intervenientei.
Dacă privim conținutul notificării reclamantului 37-38, prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 în forma ei inițială, observăm că Gas olicitat restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 19.435 C-N, nr. top 10.758/1/2 ( indicând greșit datele de carte funciară, dar a menționat că este vorba de parcela reprezentând " curte și grădină în- județul C " ceea ce înseamnă că este vorba de parcela cu nr. top 10.758/1/1, căci aceasta este de natură curte și grădină, pe când pe parcela cu nr. top 10.758/1/2 aflată în proprietatea intervenientei, se află trei corpuri de clădiri: casă și anexe, iar scriptic și garaj și spălătorie.
Faptul că reclamantul a indicat greșit numărul parcelei, dar a menționat corect compunerea ei și nr. administrativ la care se află, reprezintă elemente suficiente pentru identificarea imobilului solicitat și pentru soluționarea notificării în spiritul Legii nr. 10/2001, care a instituit principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv. Reclamantul nu a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la parcela cu nr. top 10.758/1/2, deoarece ea a format obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul 127-136 și suplimentul la expertiză 166-168, s-a constatat că scriptic, parcela cu nr. top 10.758/1/1 întabulată pe Statul Român, poate fi restituită în natură, deoarece nu are înscrise construcții pe ea.
însă, expertul a stabilit că pe parcela cu nr. top 10.758/1/1, se află spălătoria și garajul intervenientei, construcții care scriptic sunt înscrise pe parcela cu nr. top 10.758/1/2, aflată în proprietatea intervenientei.
Expertul a explicat că această neconcordanță s-a produs pe fondul situației neclare de la fața locului, în sensul că la expropriere nu s-a procedat la delimitarea pe teren a celor două laturi rezultate, iar Statul Român nu a intrat efectiv în posesia terenului expropriat.
Așa se explică faptul că reclamantul le-a vândut numiților și parcela cu nr. top 10.758/1/2, pe care ar fi trebuit să se afle toate edificatele, dar cum parcela inițială a fost de 500 mp și nu s-a făcut o delimitare efectivă a celor două parcele, înseamnă că spălătoria și garajul auto se află pe parcela cu nr. top 10.758/1/1 expropriată de Statul Român care nu a mai folosit terenul în scopul construirii a 320 apartamente în cartierul, așa cum se arată în preambulul Decretului nr. 22/1964. Profitând că spălătoria și garajul se află pe cealaltă parcelă, intervenienta a folosit astfel mai mult teren decât 250 mp aferenți parcelei cu nr. top 10.758/1/2, iar acum se opune ca terenul expropriat de la reclamant din parcela cu nr. top 10.758/1/1, să-i fie restituit fostului proprietar.
Intervenienta este proprietară tabulară numai asupra parcelei cu nr. top 10.758/1/2, pe care ar trebui să fie amplasate toate edificatele: casă, spălătorie și garaj.
Intervenienta nu este însă proprietară și asupra terenului în suprafață de 250 mp din parcela cu nr. top 10.758/1/1 ( ci Statul Român ), pe care sunt amplasate greșit spălătoria și garajul și, astfel că interesul ei este să nu i se restituie reclamantului terenul solicitat, ci să se mențină actuala stare de fapt în care intervenienta folosește în plus și fără nici un titlu suprafața de 102 mp pe care îl ocupă fără drept.
De aceea intervenienta urmărește să inducă instanța în eroare și să creeze permanent confuzie, acuzând fără temei " instanța judecătorească a fondului cauzei " că ar fi pronunțat sentința apelată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și că i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate, nerecunoscând că spălătoria și garajul ei se află pe o parcelă de teren asupra căreia nu este proprietară.
În realitate, raportul juridic dedus judecății se desfășoară în baza Legii nr. 10/2001, între reclamant și unitatea administrativ-teritorială reprezentată prin primar, intervenienta neavând calitate de parte în acest litigiu, cererea ei de intervenție accesorie fiind formulată în interesul pârâtului.
Nu este adevărată nici susținerea intervenientei potrivit căreia reclamantul ar fi formulat cererea de restituire direct în fața instanței, fără parcurgerea fazei administrative prealabile, fiindcă acesta a formulat notificarea nr. 1.106/05.11.2001 prin executorul judecătoresc, 37-38.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod.pr.civ. coroborat cu art. 1 alin. (1), art. 7 alin (1), art. 9 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, care au instituit principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, se va admite apelul reclamantului împotriva sentinței, care va fi schimbată în parte, în sensul că va obliga pârâtul să emită dispoziție motivată de restituire în natură a parcelei cu nr. top 10.758/1/1 înscris inițial în nr. 19.435 C-N, apoi cu titlu de comasare în nr. 31.323 C-N, iar apoi în nr. 31.327 C-N sub, în suprafață de 250 mp, situată în municipiul C-N,-.
În temeiul art. 49 alin. (1)-(2) și urm. Cod.pr.civ. se va respinge în întregime cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta în interesul pârâtului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pârâtul-apelant nu își poate invoca propria lui culpă pentru că " exproprierea și dezmembrarea a fost făcută doar scriptic, cele două suprafețe de 250. fiind doar teoretic și abstracte ", nedelimitate pe teren.
Indicarea parțial inexactă a parcelei solicitate de către contestator, dar ușor determinabilă și lesne de identificat, nu este atât de gravă precum exproprierea abuzivă dispusă de Statul Român în anul 1964.
Datele prezentate de reclamant sunt suficiente pentru indentificarea parcelei solicitate, dacă notificarea este analizată cu responsabilitate și bună-credință de către entitatea învestită, sau de către instanța de judecată.
Nici nu era nevoie ca reclamantul să atace decizia prefecturii nr. 65/601 din 9 aprilie 1992, deoarece prin ea li s-a atribuit proprietarilor construcțiilor de pe parcela cu nr. top 10.758/1/2 terenul aferent, or în speță este vorba de parcela cu nr. top 10.758/1/1.
Problema construcțiilor intervenientei: spălătorie și garaj auto situate pe o altă parcelă decât asupra căreia este proprietară tabulară, urmează să fie soluționată în baza dreptului comun, iar nu a legii speciale, Legea nr. 10/2001.
În baza art. 274 alin. (1) Cod.pr.civ. pârâtul Primarul municipiului C-N și intervenienta vor fi obligați în subsidar să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.360 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste considerente și pentru cele precedente, în baza art. 296 Cod.pr.civ. se vor respinge ca nefondate apelurile pârâtului și intervenientei împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 116 din 7 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâtul Primarul municipiului C-N, să emită dispoziție motivată de restituire în natură a parcelei cu nr. top 10.758/1/1 în suprafață de 250 mp, înscrisă în 19435 C-N, apoi cu titlu de comasare în 31.323 C-N, iar apoi în 31327 C- sub, situată în C-N,-.
Respinge în întregime cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta în interesul pârâtului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului C-N și de intervenienta, în contra aceleiași sentințe.
Obligă pârâtul Primarul municipiului C-N și intervenienta să plătească reclamantului-apelant G cheltuieli de judecată în sumă de 1360 lei, în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
RED.
DACT. 5.EX./11.07.2008.
JUD. FOND..
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
