Speta Legea 10/2001. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2150/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.190
Ședința publică de la 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta contestatoare, împotriva sentinței civile nr.427 din 21.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect - contestație Legea nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 10 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la data de 17 martie 2009 și 24 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr-, contestatoarea a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B, să se constate că dispoziția nr. 6673 din 31.10.2006 emisă de aceasta nu a soluționat solicitarea formulată prin notificarea nr. 217/13.06.2001 adresată în temeiul Legii nr. 10/2001 de acordare, prin compensare, în natură, a suprafeței de teren de 186,93 mp, aflată pe terenul viran situat în B,-, sector 4 și să fie obligată intimata să emită o decizie de acordare către contestatoare a suprafeței de 186,93 mp din terenul viran, liber de construcții, situat în B,-, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru compensarea terenului din B,-, sector 4, ce nu i-a fost restituit în natură și pentru care măsurile reparatorii în echivalent nu au fost precizate prin dispoziția menționată.
Prin sentința civilă nr. 427 din 21.03.2007, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a declarat apel, solicitând admiterea apelului, în sensul schimbării sentinței civile nr. 427/21.03.2007 și admiterii solicitării sale de acordare în compensație a suprafeței de teren de 186,93 mp, situat în B,-, sector 4.
Prin decizia civilă nr. 489 din 03.09.2007, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a respins apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 427/21.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, reținând că apelanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în conformitate cu art. 1169 Cod civil. Astfel, deși i s-a pus în vedere necesitatea administrării unor probatorii suplimentare, aceasta a apreciat că sunt suficiente cele două expertize extrajudiciare depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarea care, fără să invoce vreun motiv de recurs, în esență, a arătat că intimata Primăria Municipiului B nu a depus întâmpinare, deși, potrivit art. 289 pct. 2 Cod procedură civilă, avea obligația de aod epune cu cinci zile înainte de termen, iar procesul la instanța de apel s-a desfășurat într-o singură ședință, când mandatarul apelantei nu a fost lăsat să vorbească.
Prin decizia civilă nr. 4715 din 08.07.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 489 din 03.09.2007 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a casat această decizie și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul, în limita criticilor formulate de contestatoare, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, este fondat.
Recurenta a invocat și art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, însă criticile formulate nu fac posibilă încadrarea în acest text, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, iar susținerile privitoare la întâmpinare și asistența judiciară nu sunt întemeiate.
Faptul că intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, iar asistența judiciară poate fi încuviințată de instanță numai la cererea părții.
Or, în prezenta cauză, recurenta contestatoare nu a formulat cerere de asistență judiciară, iar mandatarului său i s-a acordat cuvântul atât la prima instanță, cât și în apel.
Hotărârea atacată a fost dată, însă, cu nesocotirea prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și încălcarea prevederilor art. 295 Cod procedură civilă.
Astfel, atât prin notificarea adresată Primăriei sectorului 4, cât și prin acțiune, recurenta - contestatoare a solicitat ca terenul să-i fie restituit în natură, pe vechiul amplasament, iar suprafața de teren ce nu poate fi atribuită pe vechiul amplasament să-i fie atribuită, prin compensare, din terenul viran de la fosta adresă, B,-, sector 4.
Față de prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, entitatea notificată are obligația să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori de câte ori există bunuri disponibile ori servicii care pot fi acordate în compensare.
Obligația entităților învestite cu soluționarea notificărilor să acorde în compensare alte bunuri sau servicii rezultă din partea finală a textului, care prevede că se propune acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, numai în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În prezenta cauză, prima instanță și instanța de apel nu au analizat legalitatea dispoziției contestate în raport de prevederile art. 26 (1) din Legea nr. 10/2001, iar pârâta nu a indicat motivele care au făcut imposibilă acordarea în compensare a terenului solicitat de reclamantă.
În privința posibilității de acordare a terenului indicat de reclamantă, prima instanță a reținut că aceasta "nu a înțeles să administreze probe din care să rezulte situația juridică a terenului solicitat în compensare", deși, față de obligația stabilită prin art. 26 (1) din Legea nr. 10/2001, intimata-pârâtă trebuia să facă dovada că imobilul solicitat nu este disponibil, iar, potrivit art. 129 (5) Cod procedură civilă, administrarea probelor pe care le considera necesare putea fi ordonată de instanță, chiar dacă părțile s-ar fi împotrivit.
Nestabilirea deplină a situației de fapt privind regimul juridic al terenului solicitat în compensare a fost reținută și de instanța de apel, care a motivat soluția respingerii apelului pe caracterul extrajudiciar al expertizelor depuse de apelanta - contestatoare, pe nelămurirea situației de fapt de către experți și pe aprecierea mandatarului apelantei că cele două expertize extrajudiciare sunt suficiente.
Or, față de precizarea apelantei - contestatoare, consemnată în declarația de apel, că susținerea sa privind terenul din B,-, sector 4 trebuia combătută de intimată, de obligația stabilită de art. 1(5) din Legea nr. 10/2001 în sarcina primarilor sau a conducătorilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor și de prevederile art. 295 (2) Cod procedură civilă, instanța de apel trebuia să administreze probatoriul necesar pentru a stabili dacă terenul indicat de contestatoare este disponibil și poate fi acordat în compensare.
Astfel, la dosar nu au fost depuse tabelele pe care primarul era obligat, conform art. 1 (5) din Legea nr.10/2001, să le afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Recurenta a anexat la declarația de recurs extract, registrul actelor de morți pe anul 1927 privind decesul numitului, adresa nr. IV 14/20578/101/P din 19 septembrie 2007, prin care Primăria sectorului 4 atestă faptul că, în evidențele acestei primării, nu sunt revendicări în baza legilor fondului funciar pentru terenul din B,-, sector 4 și adresa nr. 35988 din 8 octombrie 2007, în care Primăria Municipiului B arată că, în evidențele comisiei pentru analizarea notificărilor, nu figurează cerere pentru imobilul situat în B,-, sector 4, însă, din aceste înscrisuri, nu rezultă cine deține terenul solicitat în compensare, cu ce titlu este deținut și dacă este liber.
De aceea, pentru a se stabili dacă terenul este disponibil și poate fi atribuit în compensare, se impune suplimentarea probatoriului prin administrarea dovezilor cu înscrisuri și expertiză topografică.
Cauza a fost înregistrată, după casarea cu trimitere, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr-.
În etapa procesuală a apelului, în acord cu dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, a fost dispusă și administrată proba cu expertiza tehnică judiciară topografică, având ca obiectiv identificarea și descrierea imobilului teren situat în B,-, sector 4, precum și proba cu înscrisuri pentru stabilirea situației juridice actuale a acestui imobil.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, și a dispozițiilor legale relevante și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin notificarea înregistrată sub nr. 217/13.06.2001, adresată Primăriei sectorului 4, petenta a solicitat restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a terenului viran de 205,95 mp situat în fosta-, sector 4, B, preluat abuziv prin Decretul Consiliului de Stat nr. 89/1984, iar suprafața de teren ce nu poate fi atribuită pe vechiul amplasament să-i fie atribuită, prin compensare, din terenul viran de la fosta adresă, B,-, sector 4.
Prin dispoziția nr. 6673/31.10.2006, emisă de Primăria Municipiului B, s-a respins cererea privind restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a terenului viran de 205,95 mp, situat în-, sector 4, B, deoarece terenul este afectat de detalii de sistematizare, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 186,93 mp, situat în-, sector 4, B, imposibil de restituit persoanei îndreptățite, dispoziția urmând a se comunica Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Astfel, Curtea reține că, în cauză, nu se contestă calitatea de persoană îndreptățită a apelantei și nici dreptul acesteia de proprietate, ci modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 186,93 mp, situat în-, sector 4, B, ce a format obiectul notificării nr. 217/13.06.2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
In drept, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită, potrivit prezentei legi, cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că se instituie obligația entităților învestite cu soluționarea notificărilor să acorde, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori de câte ori există aceste bunuri disponibile ori servicii care pot fi acordate în compensare, cu excepția cazurilor în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare și care nu sunt incidente în cauză, în raport de poziția constantă a apelantei, în sensul solicitării și, implicit, a acceptării măsurilor reparatorii în modalitatea compensării cu un alt imobil și de situația juridică a terenului situat în B,-, sector 4, solicitat în compensare.
În acest context, în raportul de expertiză judiciară întocmit de expert inginer, se identifică imobilul teren, situat în B,-, sector 4, având suprafața totală de 461,44 mp, format din suprafața - S1 - 177,90 mp, împrejmuită cu gard metalic și amenajată ca parcare de către o societate privată, Daewoo; S2 - 140,14 mp, suprafață împrejmuită și amenajată pentru a fi folosită de personalul acelei societăți; S3 - 143,40 mp, la care expertul nu a avut acces și pe care există un imobil și S4 - 28,22 mp, suprafață afectată de sistematizarea zonei, respectiv alee și trotuar.
In același sens, din adresa nr. -/2220/23.02.2009, emisă de Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare a Primăriei Municipiului B, rezultă că imobilul ce a purtat adresa de-, sector 4, B, ce avea o suprafață totală de 498 mp, în prezent, este afectat de construcții tip A, parcaj amenajat și împrejmuit cu acces barieră, precum și elemente de sistematizare, carosabil alee acces și trotuar.
Având în vedere situația de fapt stabilită în baza ansamblului probator administrat în cauză, ce nu demonstrează existența unor impedimente obiective de restituire a terenului în suprafață de 177,90 mp, situat în B,-, sector 4, identificat ca fiind suprafața S1, în raportul de expertiză întocmit de expert inginer, precum și dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, care sunt cele mai bine plasate pentru a asigura persoanei îndreptățite o indemnizare proporțională pentru privarea de proprietate suferită prin aplicarea Decretului Consiliului de Stat nr. 89/1984, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, Curtea apreciază că se impune acordarea acestui teren în compensare pentru terenul în suprafață de 186,93 mp, situat în B,-, sector 4, ce a aparținut autorilor apelantei.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, admite apelul formulat de apelanta - contestatoare împotriva sentinței civile nr. 427 din 21 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B, schimbă sentința apelată, în sensul că: admite contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B, modifică în parte dispoziția nr. 6673 din 31 octombrie 2006, emisă de Primarul General al Municipiului B, în sensul că: acordă măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 186,93 mp, situat în B,-, sector 4, constând în compensare cu terenul în suprafață de 177,90 mp, situat în B,-, sector 4, identificat ca fiind suprafața S1, în raportul de expertiză întocmit de expert inginer.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - contestatoare, cu domiciliul în B,-,.159,.2,.4,.77, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 427 din 21 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Modifică în parte dispoziția nr. 6673 din 31 octombrie 2006, emisă de Primarul General al Municipiului B, în sensul că:
Acordă măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 186,93 mp, situat în B,-, sector 4, constând în compensare cu terenul în suprafață de 177,90 mp, situat în B,-, sector 4, identificat ca fiind suprafața S1, în raportul de expertiză întocmit de expert inginer.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex. 4/24.04.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
