Speta Legea 10/2001. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 191/
Ședința publică din data de 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanta reclamantă
intimată, domiciliată în C, bd. -, nr. 80,.1, județ C, apelanții pârâții-intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în C, bd. -, nr. 51, județ C, și apelantul intervenient în nume propriu-intimat, domiciliat în C, șos. -, nr. 59, -. B,. 85, județ C - împotriva sentinței civile nr.1564/C din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă-intimată prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 59946/14.04.2009, apelanții pârâții-intimați Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/12.02.2009 (fila 5) și apelantul intervenient-intimat, personal.
Procedura este legal îndeplinită, conf. disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că, prin grefa instanței la data de 31.08.2009, apelantul intervenient a formulat răspuns la excepțiile invocate de apelanta reclamantă, cu înscrisuri în susținere, răspunsul fiind comunicat către părți la data de 31.08.2009.
Având cuvântul, pe rând, apărătorii apelantei reclamante,
apelanților pârâții și apelantul intervenient, personal,precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, în raport de susținerile părților, având în vedere că nu sunt
motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelurilor.
Avocat pentru apelanta reclamantă, având cuvântul,
solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de intervenție formulată de către intervenientul în interes propriu, ca nefondată. În subsidiar, măsura în care se va aprecia că intervenientul în interes propriu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legii pentru a beneficia de măsuri reparatorii cu privire șa imobilul în litigiu, se solicită admiterea apelului, cu consecința schimbării în parte sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de intervenție doar în limita unei cote de 1/10 din drepturile asupra imobilului situat la adresa din C,-, județ
Critica sentinței apelate a vizat 2 aspecte, și anume:
Prima critică constă în faptul că, nu s-a dovedit de către intervenient
un element esențial care condiționează incidența Legii nr. 10/2001, respectiv formularea notificării cu privire la imobilul situat în C,-, județ Tribunalul reține, în privința intervenientului, formularea notificării nr. 3380/14.11.2001, evidențiindu-se că această notificare este formulată pentru același imobil. Ori, prin notificarea nr. 3380/2001, intervenientul a investit unitatea deținătoare cu solicitarea de restituire a unui imobil ce a aparținut lui, situat în C,- cu str. - din 1907, altul decât cel ce face obiectul prezentului litigiu. Astfel că, în raport de art. 22 din Legea nr. 10/2001, văzând cum este identificat imobilul și actele de la dosar se poate constata că nu există identitate între imobilul în litigiu și imobilul notificat de intervenient. Drept urmare, față de împrejurarea că intervenientul nu a investit unitatea deținătoare cu o cerere de restituire a imobilului ce formează obiectul cauzei, nefiind îndeplinită cerința esențială pentru incidența măsurilor reparatorii, urmează a fi admis apelul, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate și respingerea cererii de intervenție.
A doua critică vizează cota stabilită intervenientului de instanța de
fond. În susținerea acestui motiv de apel au fost avute în vedere disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și certificatul de moștenitor nr. 208/2005, cu care reclamanta a făcut dovada descendenței. Arată că, instanța de fond a reținut îndreptățirea la măsuri reparatorii a intervenientului la o cotă de 1/2, egală cu cota cuvenită reclamantei, deși aceștia nu sunt moștenitori din aceeași clasă și de același grad de rudenie. Este important de reținut că, certificatul de moștenitor nr. 277/1977 după defunctul de care se prevalează intervenientul este contrazis de certificatul de moștenitor nr. 114/1996 prin intermediul căruia se consemnează că defuncta a acceptat moștenirea defunctului său frate,. În raport de aceste înscrisuri vin la moștenire atât soția, cât și frații defunctului. Ori, intervenientul are calitate de moștenitor al soției lui, respectiv care dobândește exclusiv cota de 1/4 din masa succesorală a soțului său. Dreptul la moștenire al soției supraviețuitoare nu se poate întinde asupra drepturilor succesorale ale fraților soțului său, întrucât în raport de aceste persoane ea nu are vocație succesorală. Întrucât dreptul autoarei intervenientului era limitat la o cotă de 1/10 din bunul ce a aparținut defunctului, nici acesta, în calitate de succesor al autoarei sale, nu putea dobândi mai mult. Pentru considerentele arătate, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În referire la apelul formulat de pârâții Primarul Municipiului
C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, apărătorul apelantei reclamante solicită respingerea ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Având cuvântul,apelantul intervenientreferitor la excepțiile invocate de apelanta reclamantă arată că solicită respingerea excepției tardivității formulării apelului, întrucât acesta a fost declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicare și depus la instanța de fond. Prima zi de înfățișare nu a fost la 15.04.2009, deoarece, la această dată, cererea sa de apel nu era depusă la dosar, nefiind cunoscută de părțile din proces, iar motivele de apel au fost depuse la prima zi de înfățișare. Urmează a se constata că motivele de apel depuse la termenul din 15.04.2009 nu erau cunoscute de părți, pentru a se putea pune concluzii.
În ceea ce privește lipsa de interes solicită ca și această excepție să
fie respins ca neîntemeiată, întrucât apelul este legitim, conform cu disp. Legii nr. 10/2001, născut și actual, în sensul că dacă nu declara apel ar fi fost prejudiciat cu cota de 1/2 din imobil, personal și direct, deoarece folosul practic revine acestuia, ca titular al dreptului.
În referire la apelul propriu, apelantul intervenient solicită
admiterea acestuia și respingerea apelurilor declarate de apelanta reclamantă și apelanții pârâții ca nefondate, pentru motivele din întâmpinare. Solicită a se constata că apelul său nu este "incident" așa cum la calificat apelanta reclamantă, ci apel principal.
Arată că, reclamanta nu are calitate procesuală
întrucât aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii. Nu a prezentat certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe urma autorului său. Autorul reclamantei, nu era persoană fizică la data naționalizării, ci persoană decedată, fără capacitate de folosință, nefiind menționat în actul de naționalizare, astfel că acesta nu se înscrie în condițiile art. 3,4 și 24 din Legea nr. 10/2001 și art. 5 și 7 din Decretul nr. 31/1954, proprietar persoană fizică fiind menționat în anexa la decret G. Înscrisurile menționate la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate.
Apărătorul apelantei reclamante, având cuvântul, arată că din
modalitatea în care este formulat apelul intervenientului, rezultă că în speță este în discuție un apel incident, depus în condițiile art. 293.pr.civ.
Totodată, solicită respingerea apelului intervenientului în principal
ca tardiv și, în subsidiar, ca nefondat. În speță, prima zi de înfățișare a fost 15.04.2009, acesta fiind termenul la care toate actele procesuale au fost comunicate către părțile în litigiu, acestea având posibilitatea ca luând la cunoștință de cuprinsul acestor acte să își exprime poziția procesuală. Drept urmare, un apel incident putea fi declarat de către intervenient cel mai târziu la termenul de judecată din 15.04.2009, acesta fiind în sensul disp. art. 134 din pr. prima zi de înfățișare. La fila 44 din dosar se află motivele de apel ale intervenientului.
Arată că, se susține de către intervenient că titular al dreptului de
proprietate în privința imobilului în litigiu ar fi, caz în care cota intervenientului care moștenește acest defunct, chiar dacă imobilul întreg ar fi fost în proprietatea sa, se limitează la cota de 1/2, cealaltă cotă fiind dobândită de către frații defunctului, împreună cu care soția supraviețuitoare, autoarea intervenientului vine la moștenire. Rezultă că o cotă maximă care ar putea fi recunoscută intervenientului este de 1/2.
Totodată, se solicită a fi înlăturate susținerile vizând contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat între și, ca nefondate. Așa cum s-a menționat, chiar împrejurarea decesului titularului dreptului de proprietate în anul 1948 nu atrage dobândirea de către a întregului drept de proprietate, ci doar a unei cote de 1/5, pe care o transmite propriilor săi moștenitori.
Avocat, pentru apelanții pârâții, arată că achiesează la
susținerile apărătorului apelantei reclamante în referire la excepția tardivității apelului formulat de intervenient. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a lui, solicită respingerea excepției, având în vedere că este vorba de un folos practic al apelantului intervenient.
În referire la cele doză apeluri, al reclamantei și
intervenientului, solicită respingerea ca nefondate, urmând a se avea în vedere considerentele din motivele de apel ale pârâților.
În ceea ce privește apelul pârâților, apărătorul solicită admiterea
acestuia pentru considerentele expuse în scris, cu cheltuieli de judecată.
În replică la susținerile apărătorului reclamantei, intervenientul
arată că, prima zi de înfățișare a fost 03.06.2009, întrucât la termenul din 15.04.2009, apelul său nu era cunoscut de părțile în proces.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apeluri.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a solicitat obligarea pârâților Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar la restituirea în natură a părții neînstrăinate din imobilul ( teren și construcție ) situat în mun. C,-, jud. C, precum și la emiterea ofertei de restituire prin echivalent în bunuri și servicii, în compensare, ori a propunerii de acordare de despăgubiri bănești pentru partea înstrăinată din același imobil; cu cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente s-a arătat că imobilul situat în-
fost proprietatea defunctului unchi al reclamantei, fiind dobândit de către acesta în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3141/04.10.1932, transcris la Tribunalul Constanța sub nr.4018/1932.
anta a menționat că odată cu notificarea a transmis și
documentația care atestă atât proprietatea asupra imobilului, cât și descendența sa conform actelor de stare civilă.
Astfel, s-a arătat că titularul dreptului de proprietate a fost fratele
autoarei sale, ( căs. ) - mama reclamantei, ceilalți frați ai reclamantei, și fiind decedați.
Cu privire la modalitatea de preluare a imobilului în proprietatea
statului, se va reține că acesta a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950 și a nr. 246/05.03.1959 - poz. 495 din decret, astfel cum rezultă și din adresa emisă de către C la 03.02.2003.
anta a apreciat că în condițiile preluării abuzive
imobilului, devin incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită urmând a fi beneficiara măsurii de restituire sub formă de echivalent pentru partea din imobil înstrăinată, precum și a măsurii de restituire în natură pentru partea rămasă neînstrăinată.
anta a menționat că față de data emiterii notificării sale au
trecut mai mult de 60 de zile, iar refuzul de soluționare trebuie cenzurat de către instanța de judecată.
La termenul din 20.05.2008 a fost depus în cauză contractul de
cesiune de drepturi litigioase, încheiat între reclamanta și cesionara, contract autentificat sub nr. 1250/10.03.2008 la BNP .
Potrivit acestui act, cedenta reclamantă a înțeles să cedeze numitei
orice drept avut asupra imobilului în cauză, cesionarul urmând a se subroga în drepturile sale procesuale ( filele 128 - 131 ).
La termenul din 4.11.2008 a fost formulată în cauză o cerere de
intervenție în interes propriu de către intervenientul, care a solicitat, în virtutea drepturilor pretinse, restituirea în natură a cotei părți cuvenite, precum și plata de despăgubiri bănești pentru cota sa parte din același imobil, înstrăinată; cererea a fost formulată în scris la 20.10.2008 ( filele 170 - 172 și 174 - 177 ).
Intervenientul a arătat că înțelege, totodată, să cheme în judecată și
Consiliul Local al Mun. C, iar pretențiile sale au fost detaliate la 20.10.2008, în sensul obligării pârâților la restituirea în natură a cotei părți care i se cuvine, din partea neînstrăinată a imobilului ( teren și construcție ), precum și al obligării la emiterea ofertei de restituire prin echivalent în bunuri și servicii în compensare, ori să propună acordarea de despăgubiri bănești, pentru cota cuvenită, din partea înstrăinată a imobilului.
S-a susținut că acest imobil a fost proprietatea defunctului său unchi
( ) și soției acestuia, fiind dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 2206/21.08.1928, autentificat sub nr. 2337/21.08.1928 la Tribunalul Jud. C, ca reprezentând lotul d, careul 76 în suprafață de 153 mp.
a vândut acest imobil, la 04.10.1932, fratelui său
, astfel cum rezultă din actul de vânzare nr. 3141, autentificat de Tribunalul Jud. C cu nr. 4018/1932.
a decedat la 06.08.1948, conform certif. De
moștenitor nr. 208/2005, lăsând moștenitor pe fratele său.
Intervenientul a susținut că este succesor legal - nepot de frate al mătușii sale, născută ( tatălui intervenientului, ) care a decedat la 05.12.1977, - soțul său - decedând la 03.06.1976.
Intervenientul a menționat că își dovedește calitatea procesuală activă prin actele de stare civilă, certificatul de moștenitor nr. 277/1977 și certificatul de moștenitor nr. 40/2003, titlurile de proprietate, adresele, notificările nr. 3380/2001, nr. 3155/22.04.2003 și nr. -/19.09.2005, nr. -/31.10.2006, nr. -/2006.
Prin sentința civilă nr. 1564/9.12.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta și cererea de intervenție în interes propriu formulată de în contradictoriu cu Primarul Municipiului C și Municipiul C, prin Primar.
Au fost obligați pârâții Municipiul C și Primarul Municipiului C la restituirea în natură către reclamantă și către intervenient, în cote de câte a părții neînstrăinate din imobilul situat în municipiul C,-, județ C, compus dintr-un corp de casă dispus pe două nivele, precum și a terenului aferent construcției în suprafață de 137.
Au fost obligați pârâții să înainteze documentația privind oferta de acordare de despăgubiri bănești, în cote egale în favoarea reclamantei și a intervenientului, pentru partea din același imobil, înstrăinată conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 28736/10.06.1997 corespunzător valorii de circulație de 124.400 lei.
A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție formulată de în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că notificatoarea și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001 fiind probate existența titlului de proprietate pe numele autorului său -, preluarea abuzivă a imobilului în temeiul Decretului nr. 92/1950, descendența notificatoarei în raport de titularul dreptului de proprietate - ( fiind fratele mamei sale, numita ), cât și calitatea de unică succesoare a defunctei sale mame.
La rândul său intervenientul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru o cotă de 1/2din imobilul notificat, fiind moștenitorul legal al mătușii sale, care este unica succesoare a defunctului său soț, la rândul său fratele fostului proprietar.
Constatând că imobilul a intrat în proprietatea statului în mod abuziv, iar o parte din acesta - respectiv suprafața de 41. și subsolul de 5,12. - a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași, instanța a dispus restituirea în natură numai a părții din imobil neînstrăinată și obligarea pârâților să emită o dispoziție cu propunere de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru partea înstrăinată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții, Municipiul C, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C, reclamanta și intervenientul.
Pârâții Municipiul C, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C au criticat legalitatea și temeinicia hotărârii Tribunalului Constanțasub aspectul obligării pârâților să restituie reclamantei și intervenientului, în cote de, partea neînstrăinată din imobilul situat în C,-, județ C, motivat de faptul că nici reclamanta și nici intervenientul nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, în raport de autorii lor și Gh..
Apelanții pârâții au mai susținut că notificatoarea nu și-a dovedit calitatea de unică succesoare a defunctei sale mame și nici împrejurarea că imobilul a fost preluat abuziv, în anexa Decretului nr. 92/1950, fiind menționați autori G și, în calitate de proprietari ai unui imobil din str. -, fără a se preciza un număr al străzii.
II.antaa criticat legalitatea și temeinicia hotărârii Tribunalului Constanța sub următoarele aspecte:
1.Nu s-a dovedit de către interveneintul un element esențial care condiționează incidența legii speciale, respectiv formularea notificării cu privire la imobilul situat în C,-, județ Instanța de fond în mod eronat a reținut că intervenientul a notificat imobilul din-, în realitate notificarea lui vizează un imobil învecinat, situat în str. - cu str. -.
2.În mod greșit s-a reținut că intervenientul în calitate de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001, are o cotă de din imobilul notificat, în realitate cota sa succesorală este de numai 1/10, întrucât el are calitatea de moștenitor al soției lui, respectiv, care dobândește o cotă de din masa succesorală a soțului său, în raport cu ceilalți succesori legali - frații defunctului.
III.La rândul său intervenientul a criticat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe pentru următoarele motive:
1.În mod greșit Tribunalul Constanțaa reținut că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C,-, la data aplicării măsurii naționalizării, era defunctul. - fost proprietar al bunului era decedat la data aplicării Decretului nr. 92/1950, iar adevăratul proprietar al bunului naționalizat era fratele său, care a și fost menționat în actul de naționalizare.
2.anta nu este îndreptățită la măsuri reparatorii cu privire la imobilul situat în C,-, întrucât autoarea ei este străină de succesiunea defuncților( G și ), iar pe de altă parte notificarea acesteia nu îndeplinește toate condițiile legale nefiind menționată valoarea estimativă a bunului notificat.
În referire la apelul formulat de intervenientul, apelanta reclamantă a invocat excepția tardivității apelului și excepția lipsei de interes.
Analizând hotărârea Tribunalului Constanța în raport cu criticile apelanților pârâții, Consiliul Local C, Municipiul C și Primarul Municipiului se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Cu privire la calitatea notificatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform Legii nr.10/2001, pentru imobilul din C,- se rețin următoarele:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor bunuri preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foști proprietari prin abuzurile săvârșite de către stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, în absența unor probe contrare, existența, și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2) în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În speță se reține că, prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a răsturnat prezumția simplă instituită prin dispozițiile legale mai sus invocate, în sensul că autorul lui - - era proprietarul bunului la momentul naționalizării, iar nu fratele acestuia.
Astfel prin actul de vânzare-cumpărare, transcris sub nr. 4018/4 octombrie 1932, vinde lui 135. lot D, careul 76 împreună cu toate construcțiile aflate pe teren, situate în C,-, bun stăpânit de vânzător în baza actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2206/1928 la Tribunalul Constanța (fila 11 dosar fond).
Din foaia de date pentru cartea funciară datând din anul 1941, rezultă că imobilul din C,-, proprietatea lui, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3141 din 4 octombrie 1932 și transcris sub nr. 4018/1932 de la vânzătorul este format din 137. și o locuință structurată pe două nivele - parter - 2 camere, sală și dependințe și etaj - 2 camere, sală și dependințe (filele 43,44 fond).
Din adresa nr. 8504/5.03.2003 emisă de Consiliul Local C - Serviciul public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local rezultă că în Registrul matricol manual din perioada 1942-1950, preluat de la Administrația Financiară, la matricola 139, la dresa din- și nr. 10 bis, figurează cu un imobil "construcție din cărămidă, acoperit cu Ť. instalație pentru apă, lumina electrică, sobe teracotă și pivniță, acces la etaj cu scară mozaic. Format din parter și etaj", naționalizat conform Decret 92/1950".(fila 21 dosar fond).
Aceeași situație este confirmată și de istoricul de rol al imobilului notificat de reclamantă comunicat instanței de Primăria Municipiului C cu adresa nr. -/5.12.2007, în care se menționează în mod expres că imobilul din- se regăsește, conform planului cadastral al orașului C, întocmit în anul 1936, în caroul "E 7",.1:500 și în Registrul de proprietăți, vol. VII, pag. 273, la nr. crt. 2722 sunt consemnate următoarele: - careul nou: 402(vechi 76); lotul vechi: d2;-;-; nume posesor: și (filele 68-74).
Deși proprietarul. a decedat la data de 6.08.1948, în evidențele fiscale și în Registrul matricola întocmite în perioada 1941-1950, la matricola 139, la adresa din C,- și nr. 10bis, a continuat să figureze. (fila 21).
Deși intervenintul a susținut că autorul său -, în calitate de frate al defunctului. a fost unicul succesor acceptat al defunctului., se reține că nu s-a făcut dovada acestei susțineri, conform art. 1169 Cod civil, la dosar nefiind depus nici un înscris - certificat de moștenitor sau declarații de renunțare la succesiune ale celorlalți frați ai defunctului - care să ateste calitatea lui de unic succesor acceptat.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că, anterior decesului, a revândut imobilul din C,-, fratelui său -.
Simpla mențiune " G și " în tabelul privind imobilele și apartamentele cu care se completează listele anexe la Decretul nr. 92/1950 nu este suficientă pentru a concluziona că proprietarul bunului la momentul naționalizării era.
Față de considerentele expuse, Curtea reține că imobilul din C,- a fost proprietatea numitului, unchiul notificatoarei.
Aceasta din urmă s-a legitimat ca succesoare a defunctei, decedată la 13 august 1977 - defunctului, conform certificatului de moștenitor nr. 373/1979 (fila 13)- în calitate de descendentă, dar și ca succesoare a fraților săi - decedată la 20.02.2005 și - decedat la 16.07.2007(filele 17-20 și 60 dosar fond).
La rândul său intervenientul s-a legitimat ca succesor al defunctei, soția supraviețuitoare a numitului (fratele titularului dreptului de proprietate -, conform certificatului de moștenitor nr. 277/1977 (fila 181 dosar fond).
Cum apelanții pârâții nu au contestat certificatele de moștenitor, mai sus invocate, în condițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, se reține că acestea fac dovada față de terți - respectiv față de pârâți - cu privire la calitatea de moștenitori atât pentru notificatoarea cât și pentru intervenientul, în raport cu autorii lor, respectiv.
Este real faptul că niciunul dintre notificatori nu a făcut dovada cu un certificat de moștenitor că autorii lor, în calitate de colaterali privilegiați, au acceptat succesiunea fratelui lor - proprietarul imobilului notificat.
Cu toate acestea, în calitate de nepoți de frate și de soră, ambii notificatori au fost supuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunul care face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar alineatul (3)al textului dispune că succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repușide dreptîn termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii.
Cererea de restituire are deci valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ, atât practica judiciară, cât și doctrina statuând constant că vocația la restituire este restrânsă doar cu privire la persoanele ce au renunțat expres la moștenire, legea acoperind ipoteza celor care nu au făcut acte de acceptare a moștenirii.
Prin urmare, Tribunalul Constanțaa reținut corect că cele două notificări formulate în termen echivalează cu acceptarea succesiunii defunctului - fostul proprietar al imobilului, situație în care în mod corect a dezlegat problema de drept ce vizează calitatea reclamantei - beneficiara contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 1250/10.03.2008 încheiat cu cedenta (filele 128-131 dosar fond) și calitatea interveneintului de persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatoriii reglementate de Legea nr. 10/2001.
Considerentele expuse mai sus în legătură cu dreptul de proprietate al defunctului cu privire la imobilul din C,-, la preluarea abuzivă a bunului în baza Decretului nr. 92/1950, cât și cu privire la calitățile de succesori, conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, ale reclamantei și interveneintului își mențin valabilitatea și în cazul criticilor invocate de apelantul intervenient în apelul său, motiv pentru care ele urmează a fi valorificate și în acest apel, fără a mai fi dezvoltate cu ocazia analizării acestui apel.
2.Și critica apelanților pârâții ce vizează inexistența unei identității între imobilul situat în C,- și imobilul proprietatea autorilor părților -, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 3141/4.10.1932 și transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 4018/1932, motivat de faptul că în decretul nr. 92/1950 nu este menționat numărul imobilului naționalizat, se reține ca fiind nefondată.
Prin expertiza tehnică imobiliară efectuată în fața primei instanțe de expert ing. a fost identificat imobilul situat în prezent în C,-, având ca vecinătăți la nord - proprietatea, la sud - str. -, la est proprietatea C, la vest - proprietate privată, la adresa --.
Expertul precizează că imobilul dobândit de în baza actului autentificat sub nr. 3141/4.10.1932, transcris sub nr. 4018/5641/4.10.1932 "și-a păstrat în prezent adresa stradală, respectiv-, construcția există încă edificată pe teren, aflându-se în stare de degradare întrucât nu a suferit lucrări de reparații și îmbunătățiri în timp și este ocupată de patru familii din care trei chiriași și unul de proprietari".
În raport de concluziile raportului de expertiză și înscrisurile depuse la dosar, Curtea concluzionează că există identitate între fosta proprietate, menționată în anexa la decretul nr. 92/1950, completată prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii al Populare Române nr. 246/5.03.1959 la poziția 495 și actualul imobil situat pe-, restituit parțial în natură notificatorilor.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc.civilă se va respinge apelul pârâților.
II.Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile apelantei reclamante se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1.Critica reclamantei ce vizează împrejurarea că intervenientul nu era îndreptățit la despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C,-, motivat de faptul că nu a formulat notificare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu privire la acest imobil, se reține a fi nefondată.
modalitatea de exercitare a dreptului la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, prima etapă fiind declanșată de notificarea adresată în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, de persoana îndreptățită unității deținătoare.
Intervenientul a formulat în condițiile art. 22 din lege notificarea cu nr. 3380/14.11.2001 înregistrată la. cu privire la imobilul situat în C,-.
Din analiza conținutului acestei notificări rezultă fără nici un dubiu că imobilul vizat spre restituire de către intervenient este imobilul situat în C,-, iar nu un alt imobil cum eronat susține apelanta.
Astfel notificatorul a solicitat unității deținătoare să i se restituie imobilul din C,-, compus din 153. teren, lot D, careul 76, conform planului oraș C, compus din 153. teren și o casă de locuit compusă din parter și etaj, imobil naționalizat după anul 1950. S-a mai menționat că imobilul a fost dobândit de soțul mătușii sale -, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2337/21.08.2008, și transcris sub nr. 2206/1928 la grefa Tribunalul Constanța (filele 170-172 dosar fond).
Se reține că aceste elemente de identificare ale imobilului notificat se identifică cu datele furnizate de istoricul de rol comunicat de Primăria Municipiului C, cu adresa nr. -/5.1.22007 în referire la imobilul din C,- (fila 68 dosar fond), dar și cu relațiile ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1932 în care se menționează că a cumpărat imobilul din C,-, compus din 135. teren și construcție, de la vânzătorul, care la rândul său îl stăpânea în baza contractului transcris sub nr. 2206/1928 de Tribunalul Constanța (fila 12 dosar fond).
2.Se reține a fi vădit nefondată și critica ce vizează stabilirea cotelor de pentru fiecare notificator cu privire la imobilul din C,-.
Intervenientul și-a declarat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform legii nr. 10/2001, ca moștenitor al lui, soția lui (frate al titularului dreptului de proprietate ) și în același timp tatălui intervenientului.
tatălui lui, numita (după căsătorie ) a fost căsătorită cu, decedat în anul 1976.
Conform certificatului de moștenitor nr. 277/23.03.1977 emis de notariatul de Stat Județ C în dosarul nr. 277/1977 unica moștenitoare legală a defunctului - decedat la 3.06.1976 - a fost soția supraviețuitoare, iar în calitate de moștenitori testamentari au fost menționați în certificatul de moștenitor numiții și cu câte o cotă de 3/8 din masa succesorală conform testamentului autentificat sub nr. 1959/1976 la Notariatul de Stat Județ C(fila 181 dosar fond).
Mențiunile din certificatul de moștenitor fac deplina dovadă împotriva succesorilor atâta vreme cât nu s-a dovedit că acordul este urmarea unui viciu de consimțământ, iar față de terți certificatul de moștenitor nu poate face dovada decât despre calitatea de moștenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorală.
Se reține că niciunul dintre frații defunctului sau descendenții colateralilor privilegiați - în referire specială la sau reclamanta - nu au fost menționați cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului i ca succesori legali sau testamentari ai acestuia și nici nu au făcut dovada că au obținut pe cale judiciară anularea acestui certificat de moștenitor sau reducțiunea testamentelor întocmite de defunctul.
Prin urmare, în condițiile în care la data emiterii certificatului de calitate de moștenitor nr. 114/4.07.1996 de, după defunctul - decedat la 3.06.1976 în beneficiul defunctei - decedată (fila 237) - nu fusese anulat cu respectarea procedurii reglementate de art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de moștenitor emis cu ocazia dezbaterii succesiunii aceluiași defunct în anul 1977 - certificat de moștenitor nr. 277/23.03.1977 (fila 181), Curtea reține că unica succesoare legală acceptată a defunctului a fost soția supraviețuitoare, alături de moștenitorii testamentari.
Astfel că, succesiunea defunctului nu a fost culeasă de niciunul din frații săi, prin urmare nici de către, mama reclamantei, care nu a înțeles să conteste certificatul de moștenitor emis în anul 1977.
Prin urmare, intervenientul s-a legitimat, urmare a unor succesiuni succesive, ca unic moștenitor al defunctului, iar s-a legitimat ca succesoare a defunctei, ambii autori fiind frații fostului proprietar.
Vocația reclamantei și a intervenientului la obținerea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în C,-, - fosta proprietate, rezultă din dispozițiile art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr.10/2001, ei fiind repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii defunctului pentru bunurile care fac obiectul legii, conform considerentelor expuse și cu ocazia analizării apelului pârâților și pe care nu le vom mai relua.
Este real faptul că fostul proprietar a avut un număr de 8 frați și surori -, și - conform, certificatului de moștenitor nr. 208/2005 emis de Asociați - și (fila 15 dosar fond), dar cu excepția succesorilor lui și a lui niciunul dintre frați, sau moștenitorii celor 6 frați nu au înțeles să notifice imobilul din-, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Din analiza notificării formulate de, și și înregistrată la. sub nr. 2068/9.08.2001 și a actelor anexate la notificare, rezultă că aceștia au înțeles să formuleze o notificare pentru imobilul din-, în calitate de succesori ai defunctei - mama lor și respectiv fostului proprietar.
Ei nu s-au legitimat ca succesori și ai celorlalți frați ai defunctului pentru a cumula cota succesorală ce li se cuvenea după mamă cu cotele cuvenite după ceilalți unchi sau mătuși.
Prin urmare imobilul din C,- a fost notificat prin două notificări distincte de moștenitorii a doi frați ai fostului proprietar, respectiv moștenitoarea defunctei și moștenitorul defunctului. Niciunul dintre notificatori nu a dovedit că este și moștenitorul celorlalți 6 ai defunctului, situație în care în mod corect prima instanță a reținut pe deplin aplicabile în speță dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în referire la ambii notificatori.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun, iar conform alin. (4) de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanelor îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin urmare, întrucât moștenitorii celor doi frați ai fostului proprietar - și - sunt singurii care au îndeplinit procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 și au notificat imobilul rămas de pe urma defunctului, în condițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 ei vor profita în mod egal și de cotele ce li s-ar fi cuvenit restului de 6 frați, care nu au formulat personal sau prin moștenitori cerere de restituire a acestui imobil.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va respinge și apelul reclamantei - cesionara drepturilor litigioase cu privire la imobilul din C,-, ca nefundat.
III.Cu privire la apelul declarat de intervenientul, analizând criticile acestuia, Curtea constată următoarele:
anta a invocat excepția tardivității apelului intervenientului și excepția lipsei de interes în declararea apelului.
În baza art. 137 Cod procedură civilă vom analiza cu prioritate excepțiile invocate de reclamantă.
Excepția tardivității declarării apelului intervenientului este nefondată.
Conform disp. art. 284 Cod proc. civilă termenul legal de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din analiza dosarului civil nr- al Tribunalului Constanța se reține că nu există nicio dovadă de comunicare a sentinței civile nr. 1564/9.12.2008 către intervenientul.
Prin cererea adresată de acesta Tribunalului Constanța la data de 30.03.2009, se învederează faptul că nu i-a fost comunicată până la această dată sentința civilă nr. 1564/09.12.2008 în vederea exercitării căi de atac a apelului (fila 252 dosar fond).
Conform referatului întocmit de Tribunalul Constanța la data de 31.03.2009, grefierul de ședință a emis din eroare două comunicări pentru, omițând comunicarea sentinței civile nr. 1564/2008 către și interveneintul. La data de 31.03.2009 constatându-se această eroare s-a dispus comunicarea hotărârii către reclamantă și intervenient, dar dovezile de comunicare nu au fost atașate la dosar. Intervenientul a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1564/9.12.2008 la data de 14.04.2009, apelul său fiind declarat în termen, în raport de data 31.03.2009, dată la care Tribunalul Constanțaa procedat la comunicarea hotărârii către intervenient (fila 34 dosar apel). În raport de aceste considerente se reține că excepția tardivității declarării apelului de către intervenient este nefondată și urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește motivele de apel se reține că acestea au fost depuse în condițiile art. 287 alin (2) Cod proc.civilă, prima zi de înfățișare, care a fost la 3 iunie 2009.
Și excepția lipsei de interes cu privire la apelantul intervenient se reține a fi vădit nefondată.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, și el trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Interesul este personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală și, de asemenea, trebuie să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune sau calea de atac.
În speță, prin apelul declarat, intervenientul tinde la schimbarea hotărârii apelate, în sensul înlăturării reclamantei de la beneficiul Legii nr. 10/2001. Intervenientul a solicitat să i se atribuie lui în integralitate imobilul situat în C,-, ca unic succesor al defunctului, în legătură cu care susține că a fost adevăratul proprietar al imobilului notificat.
Constatându-se că intervenientul justifică un interes personal, născut și actual în raport cu imobilul situat în C,-, Curtea va respinge ca nefondată excepția lipsei de interes în declararea prezentului apel.
Pe fondul apelului intervenientului, Curtea reține că toate criticile sunt nefondate, apelul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul Constanțaa stabilit în mod corect că proprietarul imobilului naționalizat a fost, iar nu, prezumția relativă instituită de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată fiind răsturnată de reclamantă prin proba contrară - înscrisurile care atestă înstrăinarea acestui bun în baza contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 4018/4 octombrie 1932 de către fostul proprietar către fratele său, istoricul de rol al imobilului din C,-, foaia de carte funciară întocmită pe numele proprietarului.
Întrucât problema titularului dreptului de proprietate asupra imobilului din- a fost pe larg analizată în apelul pârâților Municipiului C, Consiliul Local C și primarul Municipiului C, cât și în apelul reclamantei, Curtea reține că aceste considerente își păstrează valabilitatea și pentru apelul intervenientului, motiv pentru care nu se vor mai relua.
În concluzie se reține că proprietarul bunului naționalizat a fost, iar nu fratele său, vânzătorul, în anexa actului de naționalizare fiind în mod greșit menționați ca proprietari " G și " (fila 28 dosar fond).
În raport de titularul dreptului de proprietate se reține că atât autoarea reclamantei -, cât și intervenientul au vocație la obținerea unor măsuri reparatorii cu privire la imobilul din C,-, conform art. 4 alin. (2) și (3) din lege, considerentele instanței și sub acest aspect fiind expuse pe larg cu ocazia analizării apelului reclamantei care a înțeles să conteste la rândul ei dreptul intervenientului de a beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.
2.Nici critica ce vizează împrejurarea că notificarea formulată de nu întrunește condițiile de fond și de formă reglementate de art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reținută ca fiind fondată.
Conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia".
În speță se reține că notificarea reclamantei cuprinde toate aceste elemente, mai puțin valoarea estimată a imobilului, element ce nu este determinant în soluționarea cererii, în condițiile în care reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-. De altfel, chiar și în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă în totalitate, sau parțial, valoarea la care notificatorii își estimează bunurile este lipsită de orice eficiență juridică, întrucât după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005s-a instituit o procedură administrativ de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în raport de valoarea de circulație a bunului imposibil de restituit în natură, iar această valoare este stabilită de Comisia Centrală.
Absența valorii estimative a imobilului notificat nu determină nulitatea notificării reclamantei, această sancțiune fiind vădit disproporționată în raport de interesul ocrotit prin Legea nr. 10/2001 - dreptul de proprietate, iar o astfel de sancțiune ar lipsi în substanță dreptul persoanei interesate de acces la procedurile administrative și judiciare reglementate de Legea nr. 10/2001 și garantate de art. 6 din CEDO.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va respinge ca nefundat și apelul intervenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanta reclamantă-intimată
, domiciliată în C, bd. -, nr. 80,.1, județ C, apelanții pârâții-intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în C, bd. -, nr. 51, județ C, și apelantul intervenient în nume propriu-intimat, domiciliat în C, șos. -, nr. 59, -. B,. 85, județ C - împotriva sentinței civile nr.1564/C din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. PM./07.09.2009
Tehnored.gref./7 ex./09.09.2009
Emis 5 com./11.09.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
