Speta Legea 10/2001. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.195
Ședința publică din data de: 02.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva încheierii din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și intimata intervenientă - PRO MANAGEMENT SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02.04.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a civilă, numiții și în contradictoriu cu MUNICIPIUL, prin Primar General au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 8994/5.11.2007 emise de Primarul General al Municipiului B prin care au solicitat anularea acesteia și să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 960 mp situat în B,-, sector 2, liber de orice detalii de sistematizare.
Dispoziția contestată a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 219/7.02.2007 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă prin care intimatul a fost obligat să emită contestatorilor dispoziție motivată de soluționare a notificării formulate de aceștia în temeiul prevederilor Legii -, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului de la adresa menționată, în suprafață de 960 mp și care a fost preluat abuziv de la autoarea lor (născută ) lor în baza Decretului de expropriere nr. 439/5.12.1960, prin decizia nr. 81/16.01.1961, contestatorii fiind moștenitorii acesteia conform certificatului de moștenitor nr. 1238/1.10.1987.
Prin dispoziția contestată și a cărei anulare se cere, s-a respins cererea contestatorilor privind restituirea în natură a terenului și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 970 mp, din care 578,00 mp preluați în baza Decretului nr. 439/1960, iar 392,00 mp preluați fără titlu, situat în B,-, sector 2, imposibil de restituit în natură.
În motivarea contestației s-a învederat că în mod greșit Comisia pentru Aplicarea Legii 10/2001 a apreciat că terenul nu poate fi restituit în natură, motivată de împrejurarea că acesta este afectat în totalitate de construcții și detalii de sistematizare (rețea de canalizare), când în realitate, potrivit unei expertize extrajudiciare pe care contestatorii au efectuat-o, reiese că numai pe o suprafață de 136,80 mp sunt edificate construcții, acestea fiind ridicate după anul 1990, fără autorizație, deci, nelegal, astfel că în cea mai mare parte terenul este liber și putea fi restituit în natură; se apreciază de contestatori că dat fiind regimul juridic al construcțiilor ce se găsesc pe teren, acestea nu constituie un impediment legal de la măsura restituirii în natură a terenului.
La fila 378 dosar primă instanță, la 31.10.2008, - PRO MANAGEMENT SA a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul Municipiului B, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, întrucât terenul solicitat spre restituire de contestatori se află în proprietatea sa (a de Presă Pro), fiind dobândit în cadrul procesului de privatizare a fostei societăți comerciale Compania de Construcții B SA, ceea ce face imposibilă restituirea în natură a acestuia către foștii proprietari, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 1 și 2 și art. 29 din Legea 10/2001; pe de altă parte terenul este afectat de detalii de sistematizare care asigură buna funcționare a activității în cadrul Pro TV, respectiv un post și rețele subterane Romtelecom.
La termenul de judecată din 23.01.2009 intervenienta accesorie a solicitat instanței să dispună suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului cu nr- înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 2 ce are ca obiect acțiunea promovată de intervenientă și alte persoane juridice în contradictoriu cu părțile prezentei cauze și cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și prin care reclamanta - Pro Management SA a solicitat să se constate că este proprietară a terenului în suprafață de 1004,49 mp, situat la adresa din B,-, sector 2 (reprezentând curtea Pro TV); să se constate că reclamantele sunt coproprietare asupra terenului în suprafață de 343,51 mp situat la aceeași adresă și care reprezintă terenul construit ocupat de Pro TV și să se constate nulitatea procedurii urmate de contestatorii prezentei cauze în baza prevederilor Legii 10/2001 cu modificările ulterioare, conform certificatului de grefă depus la fila 410 dosar primă instanță.
Prin încheierea de ședință din 23.01.2009, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a dispus suspendarea judecării contestației până la soluționarea irevocabilă a dosarului anterior menționat, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Pentru a dispune această măsură, prima instanță a apreciat că se impune suspendarea contestației întrucât litigiul ce face obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 2 generează o serie de probleme care trebuie lămurite, pentru verificarea respectării dispozițiilor Legii 10/2001, sub aspectul identității de imobile, a unității deținătoare și a posibilității restituirii în natură a terenului.
S-a mai considerat că soluționarea contestației depinde de existența unui drept ce face obiectul altei judecăți, respectiv al celei la care se referă dosarul promovat de intervenienta accesorie, astfel că s-au apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244, pct.1 Cod procedură civilă, deoarece pentru soluționarea contestației nu se impune efectuarea unei expertize, astfel cum au solicitat contestatorii, câtă vreme în dosarul anterior menționat se discută însuși dreptul de proprietate asupra terenului, în contradictoriu cu toate părțile din prezenta cauză.
În termen legal, împotriva acestei încheieri, contestatorii au formulat recurs, criticând măsura dispusă pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041Cod procedură civilă.
Recurenții susțin în dezvoltarea motivelor de recurs că au administrat probe concludente în dosarul primei instanțe prin care au demonstrat că intervenienta deține cu contract de închiriere parte (574 mp) din terenul a cărui restituire în natură o solicită, sens în care au depus la dosar contractul de închiriere nr. 165/16.11.2007, astfel că aceasta nu poate avea în același timp și calitatea de proprietar și pe cea de chiriaș asupra aceluiași teren.
Pentru edificare instanței cu privire la acest aspect, recurenții contestatori susțin că au solicitat primei instanțe completarea raportului de expertiză topo efectuat în cauză cu următorul obiectiv: dacă terenul în litigiu se suprapune cu terenul intervenientei, deoarece așa cum au dovedit cu schițele aflate la dosar, intervenienta deține în proprietate un alt teren lipit de terenul recurenților, cerere respinsă însă în mod neîntemeiat.
Faptul că intervenienta nu a putut prezenta instanței originalul certificatului de proprietate (nesemnat și neștampilat, chiar și în copie xerox), în baza căruia susține că este proprietara terenului din - - nr.109, este încă o dovada a relei credințe și a încercării de tergiversare a prezentei.
Această acțiune care a dus la suspendarea cauzei de față a fost promovată de către intervenientă ca urmare a faptului că instanța a sugerat intervenientei la termenul anterior suspendării ca "aceasta ar avea alte căi la dispoziție în a-și dovedi dreptul de proprietate".
Intervenienta este de asemenea foarte interesată în suspendarea contestației recurenților, mai susțin aceștia, pentru a continua să dețină cu contract de închiriere terenul lor și să plătească în continuare pentru ocuparea lui suma derizorie de 5 euro/mp către Primăria Municipiului
Deși au fost efectuate în cauză expertize topografice, care dovedesc faptul că în proporție de 80% terenul este liber de elemente de sistematizare și poate fi restituit în natură, ca și față de obiectul cauzei, "contestație la Dispoziția Primarului General", (cauză în care cererea de intervenție nici măcar nu trebuia să fie primită), instanța de fond a ales să suspende cauza pentru a nu mai proceda la studierea dosarului cu un număr mare de înscrisuri care trebuiau a fi și confruntate cu cele originale.
Față de obiectul noii cereri de chemare în judecată (care a condus la suspendare), și anume "constatarea dreptului de proprietate al intervenientei asupra terenului din B,. - -, nr. 109, sector 2" (teren aflat la acest număr, dar lipit de terenul recurenților, fără nicio legătură cu terenul solicitat de aceștia spre restituire în natură), așa cum rezultă din actele și schițele aflate la dosar, ca și față de capătul de cerere "de a se constata că procedura prealabilă parcursă de contestatori în aplicarea dispozițiilor prevăzute de legea 10/2001 este lovită de nulitate absolută pentru frauda la lege", recurenții solicită a se constata că
existență sau inexistența acestui drept al intervenientei nu are nicio legătură cu dreptul lor de proprietate și nu are nici o înrâurire asupra cauzei de față al cărei obiect este contestație la dispoziția emisă de primarul General pentru soluționarea notificării acestora, în care principala problemă ce se cere a fi lămurită vizează existența sau inexistența elementelor de sistematizare ce s-ar afla pe acest teren.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cauza de față nu are ca obiect stabilirea dreptului de proprietate al recurenților odată recunoscut și necontestat de nimeni nici în prezent și nici prin acțiunea ce a condus la suspendare, iar faptul că intervenienta nu mai este în termen a formula contestație la dispoziția emisă în baza Legii 10/2001 nu o îndreptățește să formuleze cereri fără nici un temei legal și al căror unic scop este tergiversarea cauzei de față.
Recurenții au anexat motivelor de recurs copia cererii de chemare în judecată formulată în dosarul pentru soluționarea căruia s-a dispus suspendarea contestației lor.
Intimata intervenientă - Pro Management SA a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii măsurii suspendării dispuse de prima instanță; s-a atașat întâmpinării și copie a Normelor Metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor Legii 10/2001.
În majoritate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat, astfel că acesta va fi admis pentru cele ce se vor arăta.
Obiectul dosarului de față îl constituie soluționarea contestației formulate de recurenți împotriva dispoziției nr. 8994/5.11.2007 emise de Primarul General în baza Legii 10/2001 prin care recurenților li s-au propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul a cărui restituire în natură au solicitat-o, în suprafață de 970 mp, situat la adresa din B,-, sector 2; acest imobil a aparținut autoarei lor (născută ), parte din el fiind expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 439/5.12.1960, prin decizia nr. 81/16.01.1961, parte, preluat fără titlu, astfel cum s-a reținut în dispoziția contestată.
Așa cum deja s-a menționat, intimata - Pro Management SA a formulat cerere de intervenție accesorie în cauză, în interesul intimatului Municipiul B, regimul juridic procesual al acestei cereri incidentale fiind cel prevăzut de art. 49 alin. 3 și art. 51-56 Cod procedură civilă. Cererea de intervenție accesorie are natura juridică a unei apărări, deoarece prin formularea ei nu se tinde la valorificarea unor pretenții proprii a intervenientului ci se urmărește, prin apărările pe care le cuprinde, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care s-a intervenit; terțul, intervenient voluntar accesoriu, are un interes propriu în participarea la judecarea procesului care poartă între alte persoane, pentru că prin aceasta poate evita să fie acționat ulterior în judecată de partea a cărei apărare o sprijină.
Pe de altă parte, uzându-se de forma de procedură a intervenției accesorii, aceasta nu poate deghiza o intervenție principală, adică intervenientul pretins accesoriu să afirme un drept propriu, iar nu numai un interes propriu (care este comun atât intervenției principale cât și celei accesorii, dreptul apărat constituind diferența de esență dintre ele), doar pentru evitarea unei inadmisibilități a acesteia cum ar fi fost cazul în speță, dat fiind cadrul procesual prestabilit sub raport subiectiv (dar și obiectiv), anume părțile dispoziției contestate: recurenții și Municipiul
Or, intervenienta accesorie pentru justificarea interesului propriu a invocat un drept propriu de proprietate asupra terenului a cărui restituire în natură o solicită recurenții pe calea contestației împotriva dispoziției prin care s-a soluționat notificarea lor, pentru ca ulterior să procedeze la formularea unei cereri de chemare în judecată în constatarea dreptului său de proprietate, preexistent promovării intervenției accesorii (potrivit susținerilor sale din motivarea cererii), pentru a obține suspendarea contestației ce are ca părți principale pe recurenți și Municipiul
Curtea apreciază că prima instanță a stabilit în mod nelegal și netemeinic că se impune suspendarea contestației în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, considerând "că litigiul ce formează obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 2 generează o serie de probleme care trebuie lămurite, pentru verificarea respectării dispozițiilor Legii 10/2001, sub aspectul identității de imobile, a unității deținătoare și a posibilității restituirii în natură a terenului".
Dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă permit instanței să dispună măsura suspendării unei cauze atunci când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, or, tribunalul a apreciat că prin soluționarea acțiunii formulate de intervenienta accesorie s-ar lămuri probleme pentru verificarea respectarea dispozițiilor Legii 10/2001, sub aspectul identității de imobile, a unității deținătoare ca și a posibilității de restituire în natură a terenului, adică întocmai obiectivele ce constituie obiectul cercetării judecătorești în contestația formulată de recurenți în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, acestea fiind limitele investirii primei instanțe prin contestația dedusă judecății.
Prin urmare, în dosarul paralel, declanșat ulterior promovării contestației de către intervenienta accesorie, nu ar putea fi clarificate aspecte pe care prima instanță a cauzei pendinte nu le poate lămuri ea însăși.
Aceasta, deoarece dacă există un alt drept de proprietate care se suprapune în tot sau în parte cu dreptul a cărui redobândire o solicită recurenții ce se regăsește în mod valabil în patrimoniul unei alte persoane fizice sau juridice, opozabil contestatorilor și prin urmare, față de care calitatea de unitate deținătoare a Municipiului B nu s-ar verifica, prima instanță, într-o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 10/2001 trebuie să dea o legală și temeinică soluționare cererii de restituire în natură în raport și de acest aspect, cu consecința limitării sau anihilării vocației recurenților la restituirea în natură.
Pe de altă parte, a se temporiza fără justificări rezonabile și obiective procedura declanșată de persoanele îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, fie că este vorba de restituirea în natură, fie că este vorba despre măsuri reparatorii prin echivalent, la un moment ce se situează oricum la o distanță de 8 ani față de cel al formulării notificării de către recurenți ca și după obținerea unei sentințe judecătorești în obligație de a face împotriva Municipiului B, nu numai că are consecințe evidente în privința termenului rezonabil de soluționare a cererii acestora, astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, dar îi împiedică pe aceștia și în beneficierea cel puțin de "dreptul de creanță" astfel cum deja le-a fost recunoscut prin dispoziția contestată, care are o bază suficientă în dreptul intern și în jurisprudența instanțelor naționale, pentru a le crea legitimă de a bucura de dreptul lor ce intră în sfera de protecție a art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție.
Prin urmare, Curtea apreciază că măsura dispusă este total inoportună, netemeinică și nelegală față de considerentele expuse și conduce la tergiversarea nejustificată a soluționării contestației promovate în procedura legii speciale, care cel puțin prin instituirea termenului de 60 de zile prin dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 republicată, cu modificările ulterioare, afirmă dezideratul soluționării cu celeritate a cererilor formulate în temeiul ei, dispoziție ce se coroborează și cu cerința derulării procesului într-un termen care să nu fie excesiv.
Având în vedere cele arătate, în baza art. 312 alin. 1 și 3 cu referire la art. 304 pct. 9 și observând și prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată și va respinge cererea de suspendare a soluționării contestației, astfel că, pricina va fi restituită primei instanțe în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul formulat de către recurenții reclamanți și împotriva încheierii din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și intimata intervenientă - PRO MANAGEMENT SA.
Modifică în tot încheierea de ședință 23.01.2009 a Tribunalului București Secția a III-a Civilă în dosar nr-, astfel:
Respinge cererea de suspendare a soluționării cauzei, formulate în baza art. 244, pct. 1 Cod procedură civilă, ca neîntemeiată și trimite cauza în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red. CN/2 ex.
.red. AP
Judecător fond - Secția a III-a Civilă
I
Cu opinia separata a d-nei judecator în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Decizia civila nr. 195 R/2.04.2009 - opinie separată:
In mod corect Tribunalul B - Sectia a III-a Civila a dispus suspendarea judecarii cauzei ce face obiectul dosarului nr- pana la solutionarea cauzei ce face obiectul dosarului - al Judecatoriei sectorului 2
Astfel, in dosarul nr- este disputat dreptul de proprietate asupra imobilului situat in-, disputa purtand intre intervenienta accesorie din dosarul nr- si Municipiul B, dar implicand si alte persoane juridice, care nu sunt parti in dosarul nr-.
In dosarul nr- reclamantii si au contestat dispozitia nr. 8994/5.11.2007 emisa de Primarul Municipiului B, prin care s-a respins cererea de restituire in natura si s-au facut propuneri de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, invocandu-se imprejurarea ca sunt indeplinite conditiile pentru restituirea in natura a imobilului solicitat.
Or, in conditiile in care in dosarul nr- se contesta dreptul Municipiului B asupra imobilului ce a facut obiectul notificarii formulate de si, este necesar sa se stabileasca in ce masura terenul se mai afla in patrimoniul Municipiului B pentru a se putea ulterior analiza in ce masura terenul poate fi restituit in natura in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, se impunea suspendarea judecarii cauzei in dosarul nr- pana la solutionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr- in temeiul art. 244 pct. 1.proc.civ. intrucat solutionarea cererii ce face obiectul primului dosar mentionat depinde de solutia ce se va pronunta in cauza ce face obiectul dosarului nr-.
In consecință, apreciez că recursul este nefondat si trebuia respins.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
