Speta Legea 10/2001. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA Nr.196

Ședința publică din data de 10 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Constanța Pană C -

JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatorii, și, toți domiciliați în B- jud.B, împotriva sentinței civile nr.329 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud.

Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții - contestatori, și reprezentați de avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 213/2008 și intimatul Municipiul B - prin Primar reprezentat de consilier juridic.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat pentru apelanții arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru apelanții susține oral motivele de apel arătând în esență că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei au făcut dovada deplină a temeiniciei cererii care trebuia admisă contestația.

Au făcut dovada proprietății asupra imobilului expropriat, arătând în mod clar că regimul juridic al acestuia este acela reglementat de Legea 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă imobilul a fost preluat și de organizațiile cooperatiste, el este suspus aceluiași regim juridic.

Conform tabelului nominal cu persoanele care au adus teren în se observă că reclamanții sau autorii acestora, au deținut înainte de înființarea fostului CAP suprafața de 0,14 ha teren intravilan și 0,5 ha teren extravilan. În ceea ce privește suprafața de teren de 0,5 ha s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, teren situat în extravilanul municipiului B, iar în ceea ce privește terenul de 0,14 ha, nu s-a reconstituit dreptul de proprietate la această suprafață de teren și nici nu a fost restituit în natură imobilul teren, din care au solicitat, prin intermediul prezentei cereri, suprafața de 0,115 ha.

Susține în continuare că au făcut dovada că acest teren a fost expropriat prin Decretul nr. 396/1978 și de asemeni au făcut dovada și că nu au primit despăgubiri pentru acel teren.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea dispoziției nr. 727/2007 emisă de primarul municipiului B și de a se dispune reconstituirea în natură sau dacă nu acordarea de despăgubiri, în echivalent bănesc, conform evaluării efectuate prin intermediul raportului de expertiză.

Cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât solicită respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind temeinică și legală.

Susține în continuare că terenul în litigiu a fost dat în folosință ca lot de la fostul CAP iar la dosar există declarația autorului care arată că a deținut suprafața de 0,14 ha în B, pe care l-a adus în CAP, precum și cererea formulată conform Legii 18/1991 și s-a dispus reconstituirea pentru suprafața de 5000 mp. Aceștia nu erau proprietari pe terenul expropriat, fiind expropriat de la CAP.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția civilă la data de 30.11.2007 sub nr- contestatorii, și au formulat în contradictoriu cu Primăria Mun. B - prin Primar, contestație împotriva Dispoziției nr.727/24.10.2007 emisă de aceasta prin care le-a fost respinsă notificarea înregistrată la sediul intimatei sub nr.15187/2.07.2001 și prin care au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 1150 mp situat în mun.B,- (fostă -).

În motivarea contestației contestatorii au arătat că au calitatea de persoane îndreptățite, fiind proprietari, respectiv moștenitorii proprietarilor imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22.12.1989.

Au mai precizat contestatorii că, după apariția Legii 10/2001 cu modificările ulterioare au formulat cerere pentru restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul menționat mai sus, notificare ce le-a fost respinsă.

Terenul în suprafață de 1150 mp a fost expropriat prin Decretul nr.396/1978 de la fosta Cooperativă Agricolă "."

Pe de altă parte, deși au depus toate actele în vederea soluționării cererii, intimata a respins cererea cu motivația că prin titlul de proprietate nr.2458/45 din 22.03.1993 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul solicitat, aspect nereal însă deoarece prin titlul menționat mai sus le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru un alt teren situat pe un alt amplasament, respectiv lângă apa Buzăului, cu altă categorie de folosință și cu un alt regim juridic.

La termenul de judecată din data de contestatorii și-au precizat acțiunea în sensul că în cauză calitate procesuală pasivă are Municipiul B - prin Primar și nu Primăria B, precizare făcută ulterior și în scris.

În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. initmatul Municipiul B - prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că soțul și respectiv autorul părților, numitul nu a deținut teren ce i-a fost expropriat, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile Legii 10/2001, ci a deținut teren cu care s-a înscris în CAP . B, primind lot în folosință pentru desfășurarea de lucrări agricole.

Cum terenul a fost înscris în CAP, el a devenit proprietatea cooperativei, astfel că acesta a fost expropriat de la CAP și nu de la.

Ulterior apariției Legii 18/1991 terenul a făcut obiectul reconstituirii conform acestei legi, astfel că nu mai poate face obiectul Legii 10/2001 în condițiile în care i-a fost emis titlu de proprietate pentru suprafața de 5000 mp.

Părțile au depus la dosar acte.

Contestatorii au formulat și depus la dosar concluzii scrise.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Buzău - Secția civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 329/02.04.2008 prin care a respins contestația.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 contestatorii au formulat notificare ce a fost comunicată intimatului, prin care solicitau restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent bănesc a terenului în suprafață de 1150 mp situat în B, în spatele curții lor din str.-.- nr.161.

Prin dispoziția nr.727 emisă la data de 24.10.2007 a fost respinsă notificarea cu motivația că defunctului, soțul notificatoarei și tatăl celorlalți doi notificatori i s-a reconstituit și respectiv constituit dreptul de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 5000 mp prin titlul de proprietate nr.2458/45/22.03.1993.

În drept au fost reținute prevederile art.8 din Lg.10/2001, conform cărora nu pot face obiectul acestei legi terenurile ce au fost solicitate conform Lg.18/1991 și reconstituite.

La baza acestei dispoziții s-a avut în vedere referatul încheiat la data de 20.02.2007, actele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate conform Lg.18/1991, dovadă preluare teren, raport de expertiză tehnică, proces verbal încheiat la data de 17 iulie 2001 privind situația imobilului.

A mai reținut instanța că, prin actele de proprietate, coroborate cu actele de stare civilă depuse la dosar, contestatorii au făcut dovada calității de proprietari ai imobilului teren notificat și respectiv a calității de moștenitori ai defunctului, cel de la care s-a făcut preluarea.

Terenul de 1150 mp fost proprietatea soților și a făcut obiectul Decretului nr.396/16.10.1978, exproprierea fiind făcută de la CAP . B, teren preluat însă anterior de la def..

Pe de altă parte, după apariția Legii 18/1991 defunctul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,14 ha cu care a intrat în CAP, împreună cu soția sa.

Urmare acestei solicitări, la data de 11.02.1993 a fost emis titlul de proprietate nr.2458/45 prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 mp, reconstituire ce s-a făcut însă pe un alt amplasament deoarece vechiul amplasament era afectat de blocuri, trotuare, spațiu, parcare, alei de trecere, punct de transformare energie termică PT.1 și rețele tehnico - edilitare aferente blocurilor.

Acest titlu de proprietate nu a fost contestat nici de titular - numitul, anterior decesului acestuia intervenit șapte ani mai târziu - 5.10.2000 și nici de moștenitorii lui, în ceea ce privește suprafața reconstituită și amplasamentul acordat.

În conformitate cu prevederile art.8 din Lg.10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile solicitate potrivit prevederilor legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, regimul juridic al terenului notificat este acela de teren adus în CAP și trecut ulterior în proprietatea statului. În raport de situația juridică stabilită, constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate foștilor proprietari este reglementată de art.8 al.2 din Lg.18/1991 în redactarea inițială a acesteia și în baza căruia s-a și făcut reconstituirea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel apelanții au arătat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și nu a analizat cauza sub raportul obiectului dedus judecății.

Astfel, în considerentele sentinței sunt reluate apărările formulate de părți atât prin contestație cât și prin întâmpinare, după care urmează brusc dispozitivul.

În lipsa motivării instanței nu se poate ști care au fost justificările care au condus la alegerea soluției, iar instanța superioară nu poate determina motivele care au dus la alegerea hotărâri, astfel încât se impune desființarea cu trimitere spre rejudecare, fiind vorba de o veritabilă nepronunțare asupra fondului.

În subsidiar apelanții au învederat că se impune admiterea apelului cu consecința schimbării în tot a sentinței, iar pe fond admiterea contestației, întrucât prin înscrisurile cauzei au făcut pe deplin dovada temeiniciei cererii.

Astfel, au făcut dovada proprietății asupra imobilului expropriat, arătând în mod clar că regimul juridic al acestuia este reglementat de Legea nr. 10/2001, care în art. 1 arată în mod clar că imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice se restituie în natură în condițiile legii.

Așadar, conform legii, chiar dacă imobilul a fost preluat și de organizațiile cooperatiste, el este supus aceluiași regim juridic, situație în care motivarea primarului reluată și de prima instanță nu are fundament legal.

Au mai precizat apelanții că în baza Legii nr. 18/1991 au solicitat să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le-au deținut până la intrarea în fostul CAP.

Astfel, potrivit tabelului nominal cu persoanele care au adus teren în CAP se observă că aceștia sau autorii au deținut înainte de înființarea acestuia suprafața de 0,14 ha intravilan și 0,50 ha extravilan.

Pentru această din urmă suprafață s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Titlului de Proprietate nr. 2458/45 din 11.02.1993, iar pentru diferență nu s-a dispus reconstituirea.

Pe de altă parte, nici una din situațiile reglementate de art. 8 al. 1 din Legea nr. 10/2001, așa cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 nu se regăsește în speță, terenul fiind în intravilanul localității, iar dreptul de proprietate nereconstituit.

Mai mult decât atât în raportul de expertiză întocmit de către expert se menționează la punctul 5 că pe baza materialelor cartografice rezultă că suprafața reală expropriată a fost de 1843 mp și care făcea parte din proprietatea, iar nu CAP . B, iar la punctul 8 se menționează că proprietarul nu a primit despăgubiri.

În dovedirea cererii de apel apelanții au depus la dosar acte.

Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:

Sub aspectul primului motiv de apel potrivit cu care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și nu a analizat cauza sub raportul obiectului dedus judecății, în considerentele sentinței fiind reluate apărările formulate de părți atât prin contestație cât și prin întâmpinare, după care urmează brusc dispozitivul, astfel încât se impune desființarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea reține că în adevăr art. 297 al. 1 teza I Cod pr. civ. reglementează ca o primă situație în care instanța de apel poate dispune desființarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță situația în care aceasta din urmă a rezolvat procesul fără a intra în fond.

Însă, această sintagmă juridică trebuie înțeleasă în sensul că soluția se pronunță în baza unei excepții procesuale, omite să se pronunțe cu privire la o cerere, sau dă altceva decât s-a cerut.

Ori, prin sentința apelată instanța a respins contestația, învederând în considerentele hotărârii care au fost argumentele pentru care a pronunțat această hotărâre.

Împrejurarea că prima instanță a făcut trimitere la susținerile părților nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii și cu atât mai mult necercetare a fondului, astfel încât acest motiv de apel este nefondat.

Contestatorii au investit inițial Tribunalul Buzău - Secția civilă cu un litigiu având ca obiect contestație împotriva Dispoziției nr. 727/24.10.2007 emisă de Primăria B, demersul judiciar al acestora fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Prin Dispoziția contestată a fost respinsă notificarea formulată de apelanții contestatori din prezenta cauză și prin care aceștia solicitau restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 1150 mp situat în B,-, fostă str. -, nr. 161, teren expropriat prin Decretul nr. 396/1978 de la fosta Cooperativă Agricolă de Producție "."

Așa cum rezultă din chiar conținutul dispoziției la baza respingerii a stat faptul că defunctului, soțul notificatoarei și respectiv tatăl notificatorilor și, i s-a reconstituit, respectiv constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5000 mp, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și împrejurarea că s-a primit o suprafață de teren mai mare decât cea deținută potrivit actelor anexate.

Potrivit înscrisurilor cauzei și s-au înscris în CAP cu suprafața de 0,14 ha teren.

După apariția Legii nr. 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra respectivei suprafețe, datată 08.03.1991 și aflată în copie xerox la dosar și a dat la data de 08.05.1991 declarație conform art. 9 din actul normativ mai sus menționat.

Ori, potrivit art. 8 al. 1 din Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și cele ale căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Este evident că terenul în litigiu a intrat sub incidența legilor fondului funciar, idee la care a achiesat și și soția acestuia de vreme ce l-au solicitat pe Legea nr. 18/1991, indiferent dacă acesta se regăsește în cuprinsul titlului de proprietate deja emis sau nu.

Așadar pentru acesta nu mai poate fi formulată cerere în baza Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare chiar în situația în care pentru respectiva suprafață nu s-ar fi emis un titlu de proprietate, așa cum în mod corect a apreciat și prima instanță.

De altfel, Tabelul Nominal de care se face vorbire în cuprinsul motivelor de apel este întocmit tocmai în vederea punerii în aplicate a legii fondului funciar, așa cum reiese din mențiunile din cuprinsul acestuia.

Pe de altă parte, din înscrisurile cauzei rezultă că terenul în litigiu a fost expropriat de la CAP " .", în baza Decretului nr. 396/1978, fiind proprietatea acesteia și pentru care a primit despăgubiri, în respectivul sens fiind chiar și concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert.

Potrivit art. 3 al. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare sunt îndreptățite în sensul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive.

Normele Metodologice de punere în aplicare a acestui act normativ dispun că în cadrul procedurii administrative sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul potrivit principiului actori incumbit probatio.

Ori apelanții din prezenta cauză nu au făcut o astfel de dovadă, din toate înscrisurile rezultând că la data preluării suprafața de 1150 mp era proprietatea CAP, menționarea numelui lui fiind făcută numai pentru că acesta poseda la momentul exproprierii terenul, fără însă a avea calitatea de proprietar al acestuia și care să confere moștenitorilor săi în lumina dispozițiilor art. 4 al. 2 din lege calitatea de persoane îndreptățite.

Articolul 1 din Legea nr. 10/2001 invocat de apelanți în motivele de apel face referire expresă la imobilele preluate de organizațiile cooperatiste, nu de la acestea din urmă cum este cazul în speță, astfel încât aceștia nu se încadrează în ipoteza actului normativ menționat.

Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de contestatorii, și, toți domiciliați în B- jud.B, împotriva sentinței civile nr.329 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud. B, ca nefondat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red

6 ex/23.09.2008

nr- Tribunalul Buzău

-

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Ploiesti