Speta Legea 10/2001. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Budă președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții și domiciliați în Tg. J,-, G împotriva sentinței civile nr. 63 din data de 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A.10/2001 D TR. S - Dr. Tr. S, M și PRIMĂRIA COM. BROȘTENI - comuna Broșteni, M, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant, personal, lipsind apelanta reclamantă și intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A.10/2001 D TR. S, PRIMĂRIA COM. BROȘTENI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant a susținut oral motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul de a se constata că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Mehedinți, la data de 19.06.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtele Primăriei comunei Broșteni și Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 23 din 27.04.2006, emisă de primarul comunei Broșteni, dispoziție prin care s-a respins notificarea pentru bunurile pe care le consideră mobile, respectiv presa de ulei dinamică, gaterul vertical mecanic cu 14 pânze și piva de bătut dimii, anexe ale morii din comuna Broșteni, proprietatea autorului V. Au solicitat obligarea Primăriei comunei Broșteni să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile solicitate prin notificarea nr. 5074/17mai 2001.
În motivarea contestației au arătat că bunurile mobile mai sus menționate erau imobile prin destinație și împreună constituiau întreprinderea industrială, proprietatea autorului V și asigurau funcționalitatea acestei întreprinderi care era amplasată pe suprafața de 0,50 ha teren intravilan situat în comuna Broșteni satul.
Această întreprindere industrială a fost naționalizată prin 119/1948 fără despăgubiri astfel că, în baza disp.art.1 al.2, art.2 lit.a, art.24 al.1 coroborat cu art.20 al.3 din /2001 și a titlului VII din 247/2005, sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 1895/28.11.2006, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că, în speță, este aplicabilă procedura specială prevăzută de Legea 247/2005, potrivit căreia procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, deciziile, respectiv dispozițiile emise de autoritățile investite cu soluționarea notificărilor de retrocedare se predau Secretariatului Comisiei Centrale, care va proceda la analizarea legalității deciziei, iar Comisia Centrală va emite o decizie ce poate fi atacată la Curtea de Apel potrivit legii contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel contestatorii, motivând în esență că, în mod nelegal, Tribunalul Mehedinția constatat că nu este competent cu soluționarea contestației.
Prin decizia nr. 137/01 martie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că, în mod nelegal prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, deși trebuia să se pronunțe dacă reclamanții sunt îndreptățiți sau nu la măsuri reparatorii pentru bunurile mobile notificate, întrucât, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor se urmează procedura specială prevăzută de 247/2005.
S-a mai dispus ca instanța investită cu rejudecarea să se pronunțe asupra contestației, urmând a verifica și calitatea procesuală pasivă a părților și să administreze, în măsura în care se impune, și alte probe pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege, ce vizează măsurile reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice, odată cu imobilul.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA au formulat recurs contestatorii, prin care, fără a critica dispozitivul deciziei instanței de apel, au cerut îndreptarea considerentelor aceleiași decizii, scop în care au susținut că, prin natura lor, bunurile în litigiu au regimul juridic definit prin art.10 al.1 din 10/2001, iar nu cel din art.6 al.2 al aceleiași legi, cum greșit a statuat instanța de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5865/209.09.2007, a respins ca nefondat recursul contestatorilor substituind motivarea din considerentele deciziei atacate în sensul înlăturării îndrumărilor date instanței de trimitere cu privire la însuși fondul litigiului.
În fața instanței de fond investită cu soluționarea contestației, contestatorii au depus la data de 04.03.2008 note de ședință, prin care au precizat faptul că, sunt aplicabile disp.art.6 al.1 din 10/2001, dispoziții ce fac referire la bunurile mobile devenite, prin încorporare, imobile în construcțiile preluate în mod abuziv, astfel că sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri prin echivalent potrivit art.10al.1 din 10/2001.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 63 din 25.03.2008, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanții - și, în contradictoriu cu pârâtele Comisia pentru Aplicarea Lg.10/2001 și Primăria comunei Broșteni.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că bunurile mobile, despre care contestatorii susțin că au devenit imobile prin încorporare sunt, de fapt, instalații și utilaje care formau corp comun cu moara, funcționând cu același motor cu care funcționa și aceasta.
Faptul că aceste instalații și utilaje au intrat în categoria imobilelor prin încorporare, astfel cum sunt definite de disp.art.468 al.1 cod civil, nu poate duce la concluzia aplicabilității disp.art.6 al.1 din 10/2001, așa cum susțin contestatorii.
Pentru a se dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, disp.art.6 al.2 din 10/2001 impun condiția ca aceste instalații sau utilaje ce au fost preluate odată cu imobilul să nu fi fost casate, înlocuite sau distruse, respectiv să existe în materialitatea lor la momentul apariției 10/2001.
S-a constatat, din actele aflate la dosar, că atât moara cât și instalațiile și utilajele nu mai există, motiv pentru care s-a apreciat că în mod corect, prin dispoziția contestată, s-a respins notificarea pentru aceste bunuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând sentința apelată, pentru următoarele motive:
1. În mod greșit, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de dispoz. art. 6, alin.2 din Lg. 10/2001, în sensul că nu ar mai exista moara, instalațiile și utilajele și că din acest motiv nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelanții consideră că, potrivit art. 1 din Lg. 10/2001 și a Normelor de Aplicare, în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Se consideră că norma prevăzută de art. 6 alin.2 din Lg. 10/2001 vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul.
2. Normele de Aplicare a Lg. 10/2001 fac trimitere la respectarea exigențelor art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Drepturile și Libertățile Omului, iar neacordarea despăgubirilor duce la încălcarea prevederilor articolului invocat.
Analizând materialul probator existent la dosarului cauzei, precum și sentința apelată, prin raportare la motivele invocate, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Primul motiv de apel nu poate fi reținut, deoarece bunurile pentru care apelanții reclamanți solicită acordarea de despăgubiri în echivalent nu se încadrează între cele prev. de art.6, alin.1 din Lg. 10/2001, adică nu sunt bunuri mobile, devenite imobile prin încorporare, ci se încadrează în categoria bunurilor prev. de art.6, alin.2 din aceeași lege, adică sunt bunuri mobile ce au devenit imobile prin destinație, însă, în cazul acestor bunuri, pentru a se putea acorda despăgubiri în echivalent, legiuitorul a impus condiția ca acestea să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse.
Aceste bunuri mobile au devenit imobile prin destinație, pentru că ele pot fi scoase din imobil, fără a se deteriora și pot fi folosite separat sau încorporate în alt imobil, fapt ce s-a și petrecut cu bunurile pentru care se solicită acordarea de despăgubiri.
În speță, bunurile mobile pentru care apelanții reclamanți au solicitat despăgubiri în echivalent nu mai există, astfel că nu pot fi acordate despăgubiri în echivalent pentru ele.
2. Nici cel de-al doilea motiv de apel nu poate fi reținut, deoarece nu s-au încălcat prevederile art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazurile în care, în fostele țări comuniste, s-au promulgat și aplicat legi reparatorii, așa cum este și cazul Lg. 10/2001, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent se face în limita stabilită în cadrul acestor legi reparatorii și nu în integralitatea drepturilor ce s-ar cuveni teoretic celor deposedați abuziv de bunurile lor.
Ori, cât privește bunurile mobile, legiuitorul a înțeles să restituie sau să acorde despăgubiri în echivalent numai pentru bunurile mobile care au devenit imobile prin încorporare ( în toate cazurile), iar pentru bunurile mobile care au devenit imobile prin destinație, numai dacă acestea nu au fost înlocuite, casate sau distruse, însă, în cauza de față, bunurile mobile pentru care se solicită despăgubiri nu mai există, astfel încât, în mod temeinic și legal, instanța de fond a constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri în echivalent.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 296 Cod pr. civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și domiciliați în Tg. J,-, G împotriva sentinței civile nr. 63 din data de 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A.10/2001 D TR. S - Dr. Tr. S, M și PRIMĂRIA COM. BROȘTENI - comuna Broșteni,
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
6 ex./17.06.2008
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț
