Speta Legea 10/2001. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/A/2010
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor
- - -președinte al Secției civile
--- -
GREFIER:
- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 631 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamanții --, și, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul reclamanților-intimați --, Și, avocat în substituirea d-lui avocat. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului-apelant să se prezinte la instanță.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 ianuarie 2007, reclamanții-intimați au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare și delegația de substituire și arată că se impune comunicarea întâmpinării cu pârâtul-apelant.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 1141Cod procedură civilă, respinge cererea formulată de reprezentantul reclamanților-intimați, învederând acestuia că întâmpinarea se depune la dosar cu cinci zile înainte de termen.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței apelate. Arată că terenul din litigiu este liber de construcții și nu a fost vândut. Din raportul de expertiză rezultă că acest teren nu este aferent construcției vecine, este un teren liber, aflat în proprietatea statului, și în administrarea consiliului local. Având în vedere aceste aspecte, consideră că în cauză se poate da eficiență prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, respectiv restituirea în natură a terenului din litigiu, arătând că nu este relevant dacă acest teren liber este sau nu construibil.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 631/16.10.2009 a Tribunalului Cluja fost admisă plângerea precizată, formulată de reclamanții, și născută, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N, și în consecință s-a dispus anularea parțială a Dispoziției de restituire, de acordare a dreptului de folosință special și propunerea privind acordarea de despăgubiri cu nr. 9572/22.10.2007, emisă de Primarul municipiului C-N, doar cu privire la art. 6, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 262,24 mp, din imobilul situat în- C-N, cu mențiunea că de restituirea în natură urmează a beneficia reclamanții născută, urmând ca în favoarea reclamanților, cetățeni, respectiv pentru cota lor din terenul restituit să se acorde dreptul de folosință special conform prevederilor Titlului II art. II din OUG 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii 10/2001, aprobată prin Legea 48/2004.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția de restituire, de acordare a dreptului de folosință special și propunerea privind acordarea de despăgubiri cu nr. 9572/22.10.2007, emisă de Primarul municipiului C-N, s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 9 cu nr. topo 389/1/IX din-, cu menținerea afectațiunii pentru o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției, potrivit prevederilor art. 16 din Legea 10/2001 în favoarea reclamanților. Totodată, pentru restul imobilului, respectiv pentru apartamentele nr. 1 - 8 și pentru terenul în suprafață de 732 mp din imobilul situat în- s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea 247/2005.
Terenul în suprafață de 732 mp, se află în proprietatea Statului Român, în administrarea Consiliului Local al municipiului C-N ( 75), iar din concluziile raportului de expertiză efectuat a rezultată că suprafața de teren liber este de 341,59 mp, iar suprafața care poate fi restituită în natură reclamanților este de 262,24 mp, scăzându-se din suprafața inițială trotuarele și gangul. Expertul a opinat cu privire la servitutea de trecere pietonală faptul că aceasta se va rezolva după restituirea în natură a terenului, în opinia sa fiind necesară pentru locatara corpului II - apartamentul 8 -.
Având în vedere prevederile art. 9 și 11 din Legea 10/2001, tribunalul a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților în condițiile în care din raportul de expertiză a rezultat faptul că terenul liber în accepțiunea art. 11 este de 262,24 mp.
Cu privire la problema servituții de trecere, tribunalul a reținut că în prezentul cadru procesual nu se poate stabili dacă este necesar sau nu instituirea unui astfel de drept deoarece, pe de o parte, nu a fost sesizat cu un astfel de capăt de cerere, iar pe de altă parte, instituirea unui astfel de drept trebuie a se stabili doar în favoarea unei persoane interesate. Or, în speța de față nu sunt părți și proprietarii apartamentelor 1-8 din imobilul situat în C-N,- și în mod evident nu se știe câți din aceștia sunt interesați pentru instituirea unui astfel de drept, avându-se în vedere că imobilul este compus din două corpuri de clădiri. Pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că din totalul de 732 mp revendicați s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 262,24 mp, restul rămânând în proprietatea indiviză comună a acestui imobil, și prin urmare, și în raport de acest aspect trebuie a se lămuri dacă este necesară instituirea unei servituți de trecere pietonală. Oricum, așa cum s-a precizat mai sus, o astfel de problemă trebuie lămurită cu împrocesuarea tuturor părților interesate, într-un alt litigiu și doar dacă aceștia apreciază că într-adevăr, pentru buna folosință a imobilului, este necesară instituirea unui astfel de drept.
Cu referire la instituirea unei servituți pentru intervenția la rețelele de apă-canal, trebuie precizat că o astfel de servitute în accepțiunea art. 576 și următoarele civil nu există, însă, tribunalul a apreciat că aceste rețele fac parte din părțile indivize comune ale imobilului și în caz de o eventuală avarie, toți coproprietarii, printre aceștia aflându-se și reclamanții, sunt obligați să permită intervenția autorităților. Pe de altă parte, s-a avut în vedere, așa cum a arătat expertul, faptul că nu se cunoaște exact traseul acestora în subteran și prin urmare, existența acestor rețele nu împiedică restituirea în natură a acestui teren.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal primarul municipiului C-N, solicitând modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor legale incidente.
Dispoziția nr. 9572/2007 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale. Terenul atribuit de instanță reclamanților nu se poate transforma în amplasament construibil, deoarece nu are dimensiunea și forma impusă prin planul urbanistic general aferent zonei centrale și a construcțiilor din imediata vecinătate. Instanța de fond nu a ținut cont că suprafața - curte - dintre corpul 1 și 2 deși este liberă de construcții, este afectată de utilități care deservesc cele două imobile: canalizare, apă potabilă, punct hidrant, de asemenea fiind necesară și instituirea unei servituți de trecere pietonale pentru locatarii corpului 2, care ar trebui să fie amplasată pe o lungime de cca 17,50 mp și o lățime de minim 1m.
Pârâtul apelant a învederat instanței că deși instanța fondului reține că nu cunoaște traseul exact al rețelelor apă canal, existența acestora nu împiedică restituirea în natură a terenului. Această alegație vine în contradicție cu disp. art. 11 alin. 3.10/2001, care precizează că pentru terenul afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.
Instanța de fond a ignorat și prev. art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, care definește sintagma de amenajări publice, ca fiind acele suprafețe de teren afectate de utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și dotări tehnico-edilitare subterane. Ori, suprafața de 262,24 mp este afectată de dotări tehnico-edilitare și se impunea acordarea de despăgubiri și nu restituirea în natură.
Prin urmare, în condițiile în care amenajările de utilitate publică sunt exceptate de la restituire potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, pârâtul a solicitat admiterea apelului.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea apelului ca nefondat. Terenul restituit nu este aferent imobilului întrucât nu se află sub construcția de pe-, ci este curtea liberă de construcție. Prin urmare, în mod legal s-a dispus restituirea terenului de 262,24 mp în natură, cu respectarea disp. art. 9 și 10 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Al doilea motiv de apel referitor la aspectul că terenul nu se poate transforma în amplasament construibil este nefondat, întrucât Legea nr.10/2001 nu condiționează restituirea unui teren de caracterul construibil al acestuia.
În al treilea rând, terenul restituit reclamanților este curtea imobilului din C-N,-, deci terenul nu deservește nevoile comunității și nu este afectat utilității publice. În ce privește corpul I din imobil, apartamentele 1-8 au rețelele de apă canal sub imobil și sub trotuarul care nu a fost restituit, iar eventuala rețea de apă canal care ar putea trece pe terenul în suprafață de 262 mp nu ar putea deservi decât corpul II din imobil, adică apartamentul 9, care a fost restituit reclamanților.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Din planul de situație al raportului de expertiză efectuat ( 114) rezultă că imobilul situat în C-N,- are o suprafață de teren de 673,52 mp, pe care sunt edificate două corpuri de clădire. Suprafața construită este de 331,93 mp. și terenul liber este de 341,59 mp. Acest teren reprezintă curtea interioară a imobilului, corpul I de clădire fiind situat la str. -, iar corpul II de clădire, în partea opusă a acesteia la limita proprietății. Intrarea în curtea interioară a imobilului se face printr-un gang cu o suprafață de 40,55 mp și în continuare se intră într-o curte liberă sub forma unui dreptunghi, situat între corpul I și corpul II de clădire, în suprafață de 301,04 mp.
În raportul de expertiză s-a reținut că suprafața liberă a terenului incluzând și gangul este de 341,59 mp.
Prin răspunsul la obiecțiuni domnul expert a arătat că din terenul de 341,59 mp a scăzut trotuarele, considerate ca făcând parte din părțile indivize comune ale imobilului și suprafața care ar putea fi restituită este de 262,24 mp.
Din starea de fapt mai sus reținută, rezultă că terenul de 262,24 mp cuprinde și suprafața de teren aflată în gangul de intrare în imobil. Reclamanții intimați au învederat instanței că le-a fost restituit corpul II din clădire și că o eventuală servitute pietonală și auto ar fi fără obiect în ipoteza în care li s-ar restitui curtea interioară a imobilului. Această apărare nu poate fi primită de curte, întrucât din anexa nr. 3 raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că, corpul II de clădire este compus din apartamentul 8 și apartamentul 9. Din dispoziția nr. 9572/22.10.2007 rezultă că reclamanților li s-a restituit în natură numai apartamentul 19 cu nr. top 389/1/IX în suprafață de 17,11 mp și în consecință, acestora li s-a restituit numai o parte din corpul II de clădire, nu întregul corp de clădire. Tot din anexa 3 planul parterului corpului I, rezultă că apartamentele situate în acest corp sunt așezate unul în continuarea celuilalt și este evident că pentru buna funcționare și utilizare a acestor apartamente este nevoie de o servitute auto și pietonală pentru a avea acces mașina pompierilor sau salvarea, în caz de nevoie. La fel, proprietarul apartamentului 8 are nevoie de acces auto și pietonal până la corpul II al imobilului.
Fiind vorba de două corpuri de clădire, este evident că acestea sunt branșate la rețeaua de canalizare, apă potabilă, gaz metan, rețele care traversează curtea interioară a imobilului. În aceste circumstanțe, curtea interioară a imobilului nu poate fi restituită în natură, deoarece potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, nu pot fi restituite în natură terenul afectat de servituți legale.
Potrivit disp. art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, instanța este obligată să verifice destinația actuală a terenului solicitat, existența și utilizarea unor amenajări subterane, conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol și alte asemenea. În ipoteza în care se constată că există astfel de amenajări subterane, restituirea în natură se limitează numai la acele suprafețe de teren libere care nu afectează accesul și utilizarea normală a acestor amenajări.
În cazul de față, după cum am arătat, curtea interioară pe porțiunea aferentă corpului I de clădire este destinată accesului auto și pietonal necesar pentru buna funcționare a ambelor corpuri de clădire și în subteranul curții există rețeaua de canalizare și de apă pentru ambele imobile și prin urmare restituirea în natură ar afecta utilizarea normală a celor două corpuri de clădire.
În aceste condiții instanța apreciază că terenul de 262,24 mp nu poate fi restituit liber de sarcini cum prevede art. 9 alin. 1 din Legea nr.10/2001, deoarece este evidentă necesitatea instituirii unei servituți auto și pietonale, cât și unei servituți necesară pentru utilizarea rețelelor de apă și canalizare.
În mod greșit tribunalul a apreciat că, ulterior finalizării prezentului litigiu părțile vor putea sesiza instanța cu o acțiune pentru instituirea unei servituți auto și pietonale, întrucât necesitatea instituirii unei astfel de măsuri trebuie apreciată în momentul în care se dispune asupra măsurii reparatorii care trebuie aplicate în cazul respectiv. Atâta vreme cât art. 9 din Legea nr.10/2001 impune ca terenul să fie restituit liber de sarcini, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii va putea refuza instituirea unei servituți de trecere.
Curtea constată că disp. art. 9 și art. 10 din Legea nr.10/2001 au fost eronat interpretate de tribunal, motiv pentru care, va admite apelul în temeiul art. 296 Cod proc.civ. și va respinge ca nefondată plângerea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CNî mpotriva sentinței civile nr. 631 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în sensul că respinge plângerea precizată formulată de reclamanții --, și (născută ), împotriva dispoziției nr. 9572 din 22 octombrie 2007, emisă de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
9 ex/25.01.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
