Speta Legea 10/2001. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 20/
Ședința publică din 19 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Tg.M,- B, împotriva sentinței civile nr.2810 din 7 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.4737/2005.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 10 februarie 2010 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 17 februarie 2010 și apoi pentru astăzi, 19 februarie 2010.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2810/7 decembrie 2006, Tribunalul Mureșa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu Primăria comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2005, reclamanta a contestat Dispoziția nr.418/14 oct. 2005, emisă de Primăria comunei, prin care aceasta a propus acordarea în favoarea sa a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în nr. 125/II, nr. top. 636, 637,638 - construcții și teren în suprafață de 3693,6 mp. - imobil în care funcționează în prezent Grădinița cu program redus din localitate.
Solicitarea de restituire în natură a imobilului a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată, întrucât în cartea funciară menționată nu figurează nicio construcție, iar din Decizia nr. 566/1970 a Consiliului Popular al județului M reiese că statul a preluat terenul de sub nr. top. 170, 173 și 194/2 și a construcțiilor edificate pe acesta, iar nu pe terenul indicat de reclamantă.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii anterior descrise, reclamanta a arătat că Legea nr. 247/2005 permite restituirea în natură și a imobilelor în care funcționează instituții de învățământ, iar susținerile pârâtei - în sensul edificării de către aceasta a construcțiilor revendicate, în anul 1976, nu au fost dovedite.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul căreia a susținut legalitatea soluției primei instanțe, arătând că notificarea reclamantei a fost soluționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin Dispoziția nr. 179/10.04. 2002 - neatacată conform prevederilor art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 - propunându-se tot acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a mai arătat că ulterior, răspunzând adreselor nr. 3394/27.04.2004 și 3623/16.08.2004, reclamanta a comunicat valoarea estimată a imobilului din litigiu, fiind emisă în acest sens Dispoziția nr. 195/15.04.2005 - de asemenea neatacată în instanță, iar prin Dispoziția nr. 418/14.10.2005 - obiect al prezentei cauze, nu s-a făcut decât adaptarea propunerii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent la prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reclamanta neformulând o nouă notificare, prin care să solicite restituirea în natură.
Raportat la împrejurările anterior expuse, pârâta a susținut că cererea de restituire în natură a imobilului nu este întemeiată, deoarece reclamanta a acceptat oferta de despăgubiri, nerevenind cu o nouă notificare, în baza Legii nr. 247/2005. Pe de altă parte, construcția revendicată - respectiv "casă de lemn" - nu mai există, fiind edificată între timp o nouă clădire, din cărămidă, în care funcționează grădinița cu program normal din localitate.
În vederea lămuririi aspectelor controversate ale prezentului litigiu, Curtea a administrat proba cu înscrisuri, constând în procurarea copiei fidele a cărții funciare corespunzătoare imobilului revendicat și a dispus efectuarea în cauză a două expertize tehnice, respectiv în specialitatea topografie și construcții, probe în urma examinării cărora, prin coroborare cu cele administrate în fața primei instanțe, constată că apelul dedus judecății este fondat, impunându-se a fi admis pentru considerentele relevate în continuare:
Dispoziția contestată în prezenta cauză - nr. 418/14 oct. 2005 - a fost emisă de către pârâta Primăria comunei în urma adresei nr. 16827//22 sept. 2005, prin care Prefectura jud. M i-a solicitat ca, în baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 247/2005, să procedeze la reanalizarea tuturor notificărilor cu a căror soluționare a fost învestită, în sensul reverificării situației juridice a imobilelor revendicate și precizării motivului pentru care nu este posibilă restituirea în natură.
În acest context, Curtea apreciază ca nefondată susținerea conform căreia, necontestând în instanță dispozițiile anterioare, reclamanta ar fi optat în mod irevocabil pentru propunerea de despăgubire prin echivalent, sub aspectul menționat trebuind a fi observat faptul că, la momentul emiterii Dispozițiilor nr. 179/10.04.2002 și 195/15.04.2005, prevederile Legii nr. 10/2001 nu permiteau restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități din învățământ (art. 16 din lege). Or, tocmai având în vedere modificările de esență aduse cu referire la această categorie de imobile prin Legea nr. 247/19 iulie 2005 - în sensul restituirii lor în natură, condiționat de menținerea afectațiunii specifice o anumită perioadă de timp - legiuitorul a impus, prin dispozițiile art. 25 din Titlul VII al legii menționate, reanalizarea notificărilor soluționate anterior prin propunerea de despăgubire prin echivalent și nepuse în executare până la intrarea în vigoare a prevederilor legale modificatoare.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea conform căreia reclamanta ar fi trebuit să formuleze o nouă notificare, pentru a putea beneficia de măsura restituirii în natură, sub acest aspect Curtea amintind faptul că, prin ansamblul dispozițiilor sale, Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură, nefiind permisă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent decât în situațiile în care aplicarea celei dintâi măsuri nu este posibilă (art. 7 alin. 1 și 2 din lege). Pe de altă parte, prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu s-a prevăzut un nou termen pentru depunerea notificărilor, impunându-se, în schimb, reverificarea situației juridice a imobilelor pentru care s-a propus anterior acordarea de despăgubiri.
Prin urmare, în contextul în care pârâta a respins cererea de restituire în natură a imobilului din litigiu, în principal pe considerentul că acesta este ocupat de grădinița de copii din localitate, contestația reclamantei se constată a fi întemeiată, Dispoziția nr. 418/14 octombrie 2005 fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/19 iulie 2005.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate în apărare de către pârâtă, Curtea constată că, prin notificarea nr. 272/13 februarie 2002, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în natură, descriind imobilul revendicat ca fiind "teren intravilan, curte și casă", înscris în nr. 125/II, nr. top. 638, 637, 636, transcris din nr. 204, nr. top. 17o, 171, 194 și 148, imobil care a fost preluat de Statul Român din proprietatea defunctei, în baza Decretului nr. 308/1953 și adresei nr. 1988/1954 a Sfatului Popular ( fila 11 dosar fond).
Procedând la examinarea notificării, pârâta a constatat că imobilul este ocupat de o unitate bugetară din învățământ, în care funcționează grădinița cu program redus din localitate, astfel că, prin Dispoziția nr. 179/10 aprilie 2002, comunicat Prefecturii județului M propunerea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, reținând incidența prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001(fila 12 dosar fond).
Ulterior, prin adresa nr. 3394/27 iulie 2004, pârâta i-a solicitat reclamantei să precizeze valoarea estimativă a imobilului și, în urma răspunsului comunicat de aceasta prin notificarea nr. 74/7 ianuarie 2005, emis Dispoziția nr. 195/15 aprilie 2005, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la o valoare estimată de 925.000.000 lei, precizând că acestea vizează un teren în suprafață de 3693,6 mp. deoarece construcția (casă de lemn) nu mai există, iar cea în care funcționează în prezent grădinița este cuprinsă în inventarul comunei din anul 1976, precum și faptul că prin Decizia nr. 560/1970 a Consiliului Popular al județului M i-a fost transmis în administrare terenul în suprafață de 9902 mp. înscris în nr. 125/II, nr. top. 170-173 și 194/2, edificat la acel moment cu o clădire - stație emițătoare (filele 16-17 dosar fond).
În fine, ca urmare a solicitării transmise de Prefectura județului M prin adresa nr.16827//22 septembrie 2005 - în sensul reverificării situației juridice a imobilului din litigiu, ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 247/19 iulie 2005, pârâta a emis Dispoziția nr. 418/14 octombrie 2005 - contestată în prezenta cauză, prin care a propus acordarea de titluri de despăgubire, cu motivarea suplimentară că imobilul-construcție în care funcționează grădinița a fost edificat de comuna, cel a cărui restituire se solicită nemaiexistând la data la care a primit terenul în administrare (fila 2 dosar fond).
În dovedirea acestei susțineri, pârâta a invocat Anexa nr. 33 la HG nr. 964/2002, cuprinzând bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, însă din examinarea înscrisului menționat rezultă că imobilul a fost dobândit în anul 1947, iar prin expertiza tehnică în specialitatea construcții s-a stabilit că a fost edificat în perioada 1945-1947 (fila 88 dosar fond, filele 176-189 dosar apel). Este adevărat că aceleași probe atestă faptul că imobilul este construit din cărămidă, iar în cartea funciară este înscrisă mențiunea "casă de lemn", însă această împrejurare nu prezintă relevanță sub aspectul examinat, deoarece cuprinsul cărții funciare atestă doar existența dreptului de proprietate, iar nu și întinderea acestuia, descrierea imobilului fiind o stare de fapt, susceptibilă a fi dovedită prin alte mijloace de probă. Or, potrivit înscrierii de la poziția din nr. 204, mențiunea privind transmiterea în proprietatea statului a imobilelor de sub nr. top 168 - 169, 170 - 173 și 194 s-a făcut la data de 5 octombrie 1954, în baza adresei nr. 1988 din același an, emisă de Sfatul Popular în aplicarea Decretului nr. 308/1953, corelativ cu transcrierea în nr. 125/II. (fila 117 dosar apel). Prin urmare, construcția fiind edificată în perioada 1945-1947, se prezumă că a aparținut celui înscris ca ultim proprietar în cartea funciară, anterior preluării acesteia de către stat, în anul 1953, respectiv defunctei, antecesoarea reclamantei, conform prevederilor art. 32 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 115/1938 și ale art. 492 Cod civil, prezumție care nu a fost răsturnată prin celelalte probe administrate în cauză.
De asemenea, pentru considerentele anterior expuse, Curtea reține ca fiind irelevantă, sub același aspect, o altă împrejurare invocată în apărare de către pârâtă, respectiv aceea că în cuprinsul Deciziei nr. 560/1970 - prin care imobilul din litigiu a fost transmis din administrarea județului M în administrarea comunei - construcția a fost descrisă ca fiind "clădire stație emițătoare", deoarece o eventuală schimbare în timp a destinației unui imobil nu este de natură a conduce la pierderea dreptului de proprietate al celui înscris în cartea funciară ca proprietar al terenului, în lipsa consimțământului acestuia (fila 41 dosar fond).
În ceea ce privește argumentele reținute de prima instanță în sprijinul soluției de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului din litigiu - în sensul că în cartea funciară nu figurează nicio construcție sub nr. top. 636 - 638, iar prin Decizia nr. 560/1970 s-a preluat terenul și construcțiile de sub nr. top. 170, 173 și 194/2, iar nu cel indicat de reclamantă - Curtea constată că acestea sunt eronate, în contextul în care, atât în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării, cât și pe parcursul judecății, pârâta a confirmat faptul că imobilul revendicat de reclamantă este cel ocupat în prezent de grădinița din localitate.
Pe de altă parte, așa cum se poate observa din cuprinsul notificării, reclamanta a arătat că imobilul solicitat spre restituire - în prezent înscris în nr. 125/II, a fost transcris din nr. 204, precizând că antecesorii săi erau înscriși ca proprietari la pozițiile B+ 43 ( ) și ( ). Or, aceste aspecte sunt confirmate de copia fidelă a cărții funciare menționate, înscris din examinarea căruia Curtea constată - potrivit mențiunii de la poziția, că la data de 5 octombrie 1954 s-a dispus, în baza adresei nr. 1988/1954 a Sfatului Popular și a Decretului nr. 308/1953, transcrierea în nr. 125/II și în favoarea Statului, a imobilelor înscrise în foaia de avere la pozițiile, 5, 6 și 17, care corespundeau nr. top. 168 -169, 170- 171, 194 și 172-173, imobile asupra cărora erau înscriși ca proprietari - la poziția, iar apoi - la poziția (filele 112-117 dosar apel).
De asemenea, situația de carte funciară anterior descrisă a fost confirmată și prin expertiza topografică efectuată în cauză de expertul tehnic, stabilindu-se că imobilul edificat cu sediul grădiniței cu program normal din comuna este înscris în nr. 125/II, nr. top.170 - casă de lemn și curte intravilan de 562 mp. nr. top.171 - grădină de 1440 mp. nr. top 172 - grădină de 2880 mp. nr.top.173 - grădină de 414 mp. și nr. top. 194/2 - grădină de 4615 mp. iar din suprafața totală de 9.911 mp. se identifică în curtea grădiniței o suprafață de 3373 mp. diferența de 6538 mp. regăsindu-se în exteriorul acesteia și este folosită parțial ca organizare de șantier (filele 147-152 dosar apel).
Din coroborarea probelor anterior examinate, Curtea concluzionează că prima instanță a apreciat în mod greșit ca nefondată cererea reclamantei, în contextul în care prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în forma aflată în vigoare la data emiterii de către pârâtă a Dispoziției nr. 418/14 octombrie 2005, obligau unitatea deținătoare la restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități din învățământ, condiționat de menținerea afectațiunii specifice pe o perioadă de până la 5 ani. De asemenea, cu referire la terenul situat înafara incintei grădiniței de copii din localitate, se impune a se reține faptul că acesta este liber, nefăcându-se dovada că ar fi afectat de lucrări de investiții de interes public sau amenajări de utilitate publică, astfel că se impune aplicarea aceluiași principiu al restituirii în natură, instituit prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul dedus judecății și, procedând la schimbarea integrală a hotărârii primei instanțe, va admite acțiunea reclamantei, va anula Dispoziția nr.418/14 octombrie 2005 și va obliga pârâta Primăria comunei la restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 125/II, nr. top 170, 171, 172, 173 și 194/2, compus din construcții și teren în suprafață de 9.911 mp. situat în comuna,-, județul M și identificat prin expertiza topografică - parte integrantă din prezenta ( filele 147 - 152 dosar apel ).
De asemenea, va stabili în sarcina reclamantei - conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată - obligația de a menține afectațiunea imobilului - grădiniță pe o perioadă de 5 ani de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Nu se va da eficiență dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta nesolicitând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta -, cu domiciliul ales în Târgu M,- B, județul M, împotriva sentinței civile nr. 2810/7 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.4737/2005.
Schimbă în tot hotărârea atacată și, drept consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, cu sediul în comuna,-, județul
Anulează Dispoziția nr. 418/14 octombrie 2005 și obligă pârâta la restituirea în natură, în favoarea reclamantei, a imobilului înscris în nr. 125/II, nr. top 170, 171, 172, 173 și 194/2, compus din construcții și teren în suprafață de 9.911 mp. situat în comuna,-, județul M și identificat prin expertiza topografică - parte integrantă din prezenta (filele 147 - 152 dosar apel).
Stabilește în sarcina reclamantei obligația de a menține afectațiunea imobilului - grădiniță pe o perioadă de 5 ani de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, Pt. fiind în concediu, semnează Președintele instanței |
Grefier, Pt. fiind în concediu medical, semnează Prin-grefier |
Red.
Tehnored.
4 exp./23.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
