Speta Legea 10/2001. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2042/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.200
Ședința publică de la 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.359 din 02.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 26.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.03.2009,12.03.2009, 19.03.2009 și apoi la 26.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 359 din 02 martie 2007, Tribunalul București - Secția a III a Civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, prin mandatar în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate "" SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați la data de 10 octombrie 2006 și înregistrată ulterior, ca urmare a sentinței de declinare a competenței nr. 1809 din 06 noiembrie 2006 pronunțată de această instanță, pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanții, și, prin mandatar, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate "" SA, anularea deciziei nr. 1/6692 din 20 septembrie 2006 emisă de pârâtă în aplicarea Legii nr. 10/2001și obligarea acesteia de a restitui reclamanților în natură terenul din G,- (fost 11), în suprafață de 1.704,86 mp. cu anexele existente.
În motivarea acțiunii reclamanți au arătat că prin notificarea nr. 397/N/2001, și, în calitate de moștenitori ai defuncților și, au solicitat Primăriei Municipiului G restituirea în natură a imobilului situat în G,- (fost 11), imobil preluat abuziv de statul comunist prin Decretul nr. 92/1950. având în vedere deținătorul real al imobilului, notificarea a fost înaintată spre soluționare Regionalei
La data de 10 iunie 2006 SC "" SA a hotărât restituirea în natură, prin decizia nr. 25/2006, a imobilului în suprafață de 294,95 mp. plus trei încăperi anexă în suprafață de 75,14 mp. către moștenitorii legali și.
Reclamanții au susținut că decizia atacată este nelegală, motivele pentru care s-a respins notificarea nefiind întemeiate.
Examinând probele dosarului în raport de prevederile legale aplicabile în cauză tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele expuse în continuare.
Prin decizia nr. 1/6692 din 20 septembrie 2006 emisă de pârâtă s-a respins notificarea nr. 397/N/2001 formulată de reclamanți conform legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului - teren din G,- (fost 11), în suprafață de 1.704,86 mp. cu anexele existente.
În cuprinsul deciziei contestate s-a reținut că notificarea nu a fost semnată de niciunul dintre petenții menționați în notificare, care nici nu și-au însușit-o până la data de 14 februarie 2002, că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, ca moștenitori ai persoanei deposedate abuziv, G, precum și dovada dreptului de proprietate pretins la data preluării abuzive. În plus, au fost precizate delimitarea și configurația terenului a cărei restituire în natură s-a solicitat.
În ceea ce privește primul motiv avut în vedere de către pârâtă la respingerea notificării formulate de reclamanți, tribunalul a apreciat că nesemnarea notificării, în condițiile în care aceasta a fost înaintată prin executorul judecătoresc, iar notificatorii și-au exprimat în mod repetat voința de a li se recunoaște drepturile și de a redobândi proprietatea asupra imobilului preluat abuziv, prin actele depuse ulterior notificării la dosarul constituit conform Legii nr. 10/2001, nu poate lipsi cererea de restituire de efectele juridice pe care i le conferă legea.
Tribunalul a reținut în continuare în privința calității reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, respectiv, de moștenitori ai acestora că imobilul revendicat a fost proprietatea soților și.
După decesul lui în anul 1947 fost întocmit un act de notorietate prin care declara că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare, și G, în calitate de fii.
Conform actului de partaj voluntar nr. 233 din 15 aprilie 1948, rezultă că la momentul naționalizării imobilului aceștia îl dețineau în indiviziune, soția supraviețuitoare deținând 2/7 din imobil, iar fiecare dintre copiii defunctului deținând 1/7 din imobil.
Conform certificatului de moștenitor nr. 1224 din 25 octombrie 1994 eliberat de notariatul de Stat al județului V, de pe urma defunctei, decedată la data de 12 iulie 1993, au rămas că moștenitoare legală, cu o cotă de 1/1 din succesiunea legală, reclamanta, în calitate de fiică.
Conform certificatului de moștenitor nr. 195 din 11 iunie 1996 eliberat de Biroul Notarului Public " " din G, de pe urma defunctei, decedată la data de 18 octombrie 1995, au rămas ca moștenitori legali, reclamantul, în calitate de fiu, și, în calitate de nepoată de fiu, cu o cotă de fiecare.
Referitor la drepturile pretinse în speță de reclamanta, tribunalul a reținut că aceasta este, conform certificatului de moștenitor nr. 66 din 22 decembrie 2003 eliberat de Biroul Notarului Public " " din B, unica moștenitoare (ca legatară universală) a defunctului - G, decedat la data de 16 iunie 2000, acesta din urmă fiind potrivit certificatului de naștere seria 8 nr. - (fila 16 din dosarul Tribunalului București ) fiul lui G și.
Având în vedere că nu rezultă din actele depuse că autorul reclamantei, - G ar fi renunțat la succesiunea lui, tribunalul a apreciat că și reclamanta, ca succesibil al defunctei, are dreptul de a solicita restituirea imobilului, față de prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, întrucât cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
Își pot găsi totodată aplicabilitatea dispozițiile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 invocate prin acțiune, potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
În ceea ce privește delimitarea și configurația terenului a cărei restituire în natură s-a solicitat, contestatorii au susținut în acest sens că cele reținute de pârâtă nu pot constitui un impediment în restituirea terenului, având în vedere că nici în actul de naționalizare nu este făcută o asemenea precizare - în anexa Decretului nr. 92/1950 menționându-se doar "imobilul complet".
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiate afirmațiile contestatorilor referitoare la dovedirea de către aceștia în cauză a delimitării și configurației terenului prin actele de proprietate depus la dosar, afirmație contrară de altfel celor reținute anterior privind aceleași acte.
Astfel, din actul de partaj voluntar nr. 233 din 15 aprilie 1948 nu rezultă decât că obiectul partajului între moștenitorii defunctului la constituit "casa din G,-, împreună cu terenul înconjurător".
Tribunalul, a ținut seama în acest sens și de prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cărora în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, a avut în vedere că actul de naționalizare nu cuprinde mențiuni sub acest aspect.
Reclamanții nu au înțeles să dovedească în cauză, potrivit art. 1169 Cod civil, deși li s-a pus în vedere acest aspect, în temeiul art. 129 Cod de procedură civilă, nici amplasarea și nici întinderea exactă a terenului notificat, apreciind că planurile topografice depuse și celelalte acte relevante din punct de vedere cadastral sunt suficiente pentru determinarea imobilului în suprafață de 1.704,86 mp. în opinia reclamanților acesta fiind imobilul la a cărei restituire integrală sunt îndreptățiți.
În consecință, constatând că nu se poate dispune restituirea în natură a terenului pentru motivele reținute anterior, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, și.
În esență s-a motivat apelul că în mod greșit nu s-a avut în vedere că la dosar exista o expertiză topografică întocmită de expertul autorizat (noiembrie 2004) efectuată la cererea intimatei și necontestată de aceasta, că eronat prima instanță a reținut că nu au fost dovedite de contestatori, delimitări și configurația terenului, contrazisă chiar de instanță care constată că imobilul a fost naționalizat de al autorii lor.
De asemenea, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiindcă exista acea expertiză care identifica imobilului (de aceea nu s-a solicitat o nouă expertiză) iar în baza rolului activ, conform art. 129 Cod de procedură civilă trebuie să ordone administrarea tuturor probatoriilor. Dacă expertiza nu era edificatore cauza urma să fie repusă pe rol, fiind totodată aplicarea greșită a art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, iar în final că părțile au fost puse în imposibilitatea de administra toate dovezile conform art. 138 alin. 2 raportat la art. 292 Cod de procedură civilă.
Apelul este întemeiat pe art. 297 Cod de procedură civilă (filele 2 - 3 dosar curte).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a susținut cu argumentele reiterate și în fața instanței de fond, respingerea apelului, invocând că deși s-a stăruit pentru efectuarea expertizei de către apelanți la cererea instanței, dar aceștia au refuzat (filele 12 - 14 dosar curte).
Prin încheierea de la data de 17 ianuarie 2008 la cererea apelanților (deși intimata s-a opus) sa admis proba cu o expertiză topo și s-au acordat termene (numeroase) pentru efectuarea acestei expertize. Termenele s-au acordat pentru că experții desemnați conform legii nu au putut efectua expertiza, însă în final, aceasta a fost administrată.
Obiectivele expertizei au fost precizate de apelanți al 21 ianuarie 2008 (fila 24 dosar curte).
Expertiza tehnică cadastrală a fost efectuată și depusă la dosar (fila 56 - 62 dosar curte).
S-a constatat că intimata nu a fost citată la efectuarea lucrării, care a formulat și obiecțiuni (fila 70 - 71 dosar curte).
Expertul a răspuns obiecțiunilor formulate (filele 79 - 80 dosar curte).
Intimata a depus concluzii scrise prin care combate atât motivele de apel dar și concluziile raportului de expertiză (filele 85 - 96 dosar curte).
Apelul este fondat.
Motivul de apel invocat de apelanți că există acea expertiză extrajudiciară nu este relevant, întrucât această probă nu a fost administrată în conformitate cu legea (art. 201 - 214 Cod de procedură civilă).
Faptul că instanța de fond nu a acut în vedere această expertiză nu poate fi imputat instanței de fond, care a procedat corect.
Și invocarea rolului activ (art. 129 Cod de procedură civilă) referitor la administrarea unei astfel de probe nu poate fi reproșat primei instanțe, care a pus în discuție necesitatea efectuării expertizei (fila 165 dosar fond, încheierea din 16 februarie 2007).
Din motive, necenzurabile de instanța de apel, motivând că există acea expertiză extrajudiciară și nu a înțeles, să efectueze o nouă expertiză (de fapt o expertiză în fața instanței, singura care poate avea valoare de probă iar raportul de expertiză depus la dosar constituie mijlocul de probă).
În apel însă, apelanții au solicitat proba, iar apelul fiind cale de atac devolutivă, proba a fost admisă, necesitatea ei în asemenea cauză fiind obiectul necesar pentru soluționarea cauzei.
Analizând probatoriul, administrat la prima instanță cât și cel efectuat în apel se reține că contestația este întemeiată.
Reținând corect (cele stabilite și de prima instanță), anume că părțile (aplanații) sunt urmații autorilor imobilului solicitat în natură, iar intimata, are calitate procesuală pasivă, ea aflându-se în posesia imobilului - conform certificatului de atestare a proprietății asupra terenurilor - seria - 9 nr. 1270 emis la 17 ianuarie 2006 (fila 93 dosar fond), urmează a se stabili și identifica configurația terenului.
Această situație de fapt a fost lămurită de expertiza întocmită în faza apelului (la care s-au făcut și obiecțiuni, care nu au fost întemeiate, expertul răspunzând la acestea).
Conform concluziilor raportului de expertiză, terenul aferent imobilului din Municipiul G nr. 13 este împrejmuit cu suprafața de ST = 1.706 mp. (linia roșie din Plan, de amplasament și identificare - anexa 1 din expertiză).
Se precizează, vecinătățile terenului (fila 60 dosar curte) precizarea finală fiind aceea că "actualul imobil în suprafață de 1.706 mp. situat în Municipiul G,-, județul G, este neschimbat ca amplasament și formă după 1950" (fila 60 dosar curte).
Acesta este indicat la fila 61 (dosar curte) mai detaliat în anexa 1 raportului de expertiză (fila 62 dosar curte).
În răspunsul la obiecțiunii se arată date cu privire la convocarea părților, planul cadastral din 1947 și concluzionează că datele tehnice de fond care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză nu se modifică în raport de obiecțiunile intimatei (fila 80 dosar curte).
Or, este cert că imobilul a fost identificat, delimitat, configurația terenului fiind pe deplin stabilită.
Așa fiind, conform art. 1 art. 9 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 (așa cum a fost modifică prin Legea nr. 247/2005) chiar și în condițiile modificărilor ulterioare aduse de Legea nr. 1/2009, notificarea apelurilor era întemeiată, justificată și dovedită.
Se reține însă de instanța de apel (față de încadrarea în drept a apelanților în art. 297 Cod de procedură civilă) că apelul are ca temei art. 296 Cod de procedură civilă (nefiind în situația prevăzută de art. 297 Cod de procedură civilă) aceasta în raport cu data emiterii deciziei nr. 1/6692 din 20 septembrie 2006 intimatei.
Ca atare, cum contestația este întemeiată, iar motivele de apel sunt de asemenea întemeiate, conform art. 296 Cod de procedură civilă, apelul va fi admis.
Se va schimba în tot sentința apelantă.
Totodată, se va anula decizia nr. 1/6692 din 20 septembrie 2006 emisă de intimata Compania Națională de Ferate "" SA.
Va fi obligată intimata să restituie în natură (terenul) în suprafață de 1.704,86 mp. situat în Municipiul G,-, județul G, conform expertizei întocmită de ing. (conform anexei 1 din raportul de expertiză cu vecinătățile arătate în concluziile raportului de la fila 60 dosar curte).
De asemenea, va fi obligată intimata să plătească contestatorilor suma de 2.880 lei cheltuieli de judecată conform actelor de la dosar, conform art. 274 Cod de procedură civilă.
Referitor cu faptul, că intimata în apel (sau chiar pe fond) poate dispune restituirea direct în natură, soluția decurge din lege (art. 1 și următoarele din Legea nr. 10/2001) iar trimiterea dosarului la intimată cu obligația de a emite o dispoziție în natură terenului, nu înseamnă decât prelungirea fără sens a procesului, încât, hotărârea instanței de apel este supusă cenzurii căii de atac a recursului.
Văzând și dispozițiile art. 298 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți domiciliată în Râmnicu V, str. - -, - 1 - 2,. B,. 3, județul V, domiciliat în B,-, - 22,. 1,. 5,. 35, sector 6, și domiciliați în comuna, sat, județul I, împotriva sentinței civile nr. 359 din 02 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Compania Națională de Ferate "" SA cu sediul în B,-, sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată.
Admite contestația.
Anulează decizia nr. 1/6692 din 20 septembrie 2006 emisă de intimata Compania Națională de Ferate "" SA.
Obligă pe intimată să restituie în natură imobilul (teren) în suprafață de 1.704,86 mp. situat în G,-, județul G, conform expertizei întocmită de ing..
Mai obligă pe intimată să plătească contestatorilor 2.880 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
7ex./14.04.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
