Speta Legea 10/2001. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 25.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Aglaia
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 08.11.2007 și 04.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - reclamanți și G, reprezentați de avocat, care depune în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 1458/24.11.2008 și intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, reprezentat de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație, și, reprezentați de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/24.11.2008, personal și, personal, lipsind intimatul - pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenții - reclamanți nu au depus timbru judiciar și nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși au fost citați cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de recurs către intimații - pârâți.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și G apreciază că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, întrucât cererea de recurs este îndreptată împotriva a două încheieri de ședință pronunțate într-o cauză în care se invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Totodată, învederează că, în măsura în care Curtea va aprecia că pentru prezenta cerere de recurs se datorează taxă judiciară de timbru, va face dovada achitării acesteia.
Curtea, deliberând, ținând cont de împrejurarea că încheierile de ședințe împotriva cărora se îndreaptă prezenta cale de atac sunt pronunțate într-o cauză în care se invocă caracterul abuziv a preluării imobilului de către stat, față de dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, apreciază că prezenta cerere de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și revine asupra măsurii dispuse prin rezoluția pusă la primirea dosarului, constatând că taxa judiciară de timbru stabilită nu se datorează.
Intimata - pârâtă solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. În susținerea cererii formulate, învederează că apărătorul care a reprezentat-o până la acest moment nu a putut fi contactat.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și G se opune admiterii cererii de amânare a judecării cauzei formulată de către intimata - pârâtă în vederea angajării unui apărător.
Precizează că pe parcursul desfășurării procesului părțile pe care le reprezintă au fost împiedicate să își exercite drepturile procesuale și apreciază că dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, permit admiterea unei astfel de cereri doar pentru motive bine întemeiate.
Totodată, arată că părțile adverse au fost citate cu mai mult de 15 zile înainte de acest termen de judecată și subliniază că obiectul aceste judecăți îl constituie recursul îndreptat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Reprezentantul intimatului - pârât Municipiul B prin Primar General nu se opune încuviințării cererii de amânarea a judecării cauzei formulată de către intimata - pârâtă.
Reprezentantul intimaților - pârâți și învederează că nu se opune admiterii cererii de amânare a judecării cauzei formulată de către intimata - pârâtă și arată că are cunoștință că și intimata - pârâtă intenționează să formuleze o astfel de cerere.
Mai învederează că la acest moment se pune problema repunerii pe rol a acțiunii întemeiate pe dreptul comun.
Intimata - pârâtă solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Curtea, deliberând asupra cererilor de amânare a judecării cauzei formulate de către intimatele - pârâte și, având în vedere că intimatele - pârâte au primit citația pentru termenul de judecată de astăzi, cu peste o lună anterior acestui termen de judecată și reținând că aceleași părți au fost asistate de apărători pe parcursul procesului în faza procesuală a fondului, le apreciază ca nefiind temeinic justificate în sensul dispozițiilor art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă și le respinge.
Având în vedere momentul la care se află ședința de judecată, respectiv acela al amânărilor fără discuții, apreciind că în prezenta cauză nu este incident un astfel de motiv, Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenții - reclamanți și G, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 1458/24.11.2008, aflată la dosar și intimații - pârâți, și, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/24.11.2008, aflată la dosar, personal și asistată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/25.11.2008 și, personal, lipsind intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Doamna avocat, în calitate de reprezentant al recurenților - reclamanți și G formulează concluzii de admitere a recursului promovat de către aceștia, modificarea în tot a încheierilor de ședință pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă la 08.11.2007 și respectiv la 04.09.2008, în dosarul nr-, în sensul admiterii cererii de repunere a cauzei pe rol și înaintări dosarului primei instanțe, pentru continuarea judecății.
Continuând, învederează că încheierile de ședință atacate prin prezenta cale de atac sunt vădit netemeinice și nelegale, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond făcând, în opinia sa, o greșită aplicare a dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Menționează că potrivit textului de lege anterior menționat, dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Subliniază că potrivit acestor dispoziții, singura parte într-un astfel de proces care are dreptul de a opta pentru continuarea judecății, pentru renunțarea sau pentru suspendare este exclusiv persoana îndreptățită.
Mai arată că soluția pronunțată de instanța de fond prin încheierea din 04.09.2008, de respingere a cererii de repunere pe rol și de menținere a suspendării dispusă de tribunal la 08.11.2007, constituie o limitare a drepturilor legale ale recurenților, lăsându-i pe aceștia lipsiți de orice posibilitate de a obține recunoașterea și valorificarea dreptului lor de proprietate.
Precizează că la momentul respingerii cererii de repunere a cauzei pe rol și a menținerii măsurii suspendării judecății dosarului nr- până la soluționarea irevocabilă a unei alte cauze, a cărei judecată era deja suspendată printr-o hotărâre anterioară.
Concluzionând, solicită admiterea recursului promovat de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă la 08.11.2007 și respectiv la 04.09.2008, în dosarul nr-.
Reprezentantul intimaților - pârâți și formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurenții - reclamanți și
Totodată, învederează că în prezenta cauză s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății, până la soluționarea dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Menționează că suspendarea din acest dosar a fost dispusă anterior suspendării din cauza ce face obiectul dosarului aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, iar părțile adverse cunosc această situație.
Precizează că obiectul prezentului dosar îl reprezintă o cerere de revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, iar cererea formulată în dosarul aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă este formulată în baza Legii nr. 10/2001.
De asemenea, face referire la Decizia nr. 33/2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și subliniază că, prin aceasta, s-a statuat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 suprimă acțiunea pe calea dreptului comun, dar nu și dreptul la un proces echitabil.
Apreciază că trebuie să fie mai întâi soluționată pricina întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ulterior cea formulată în baza dreptului comun.
Referitor la dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, învederează că aceste nu pot fi interpretate în sensul că se poate alege la acest moment între calea deschisă de Legea nr. 10/2001 și cea a dreptului comun.
Concluzionând, solicită respingerea recursului promovat de către recurenții - reclamanți și G, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - pârâte achiesează la concluziile formulate de către reprezentantul intimaților - pârâți și, formulând concluzii de respingere a recursului promovat în cauză și menținerea măsurii suspendări dispuse de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Totodată, apreciază că nimeni nu poate să-și invoce propria culpă cu privire la modul în care a înțeles să-și conducă dosarul, iar reclamanții sunt cei care au înțeles să suspende judecarea ambelor pricini.
De asemenea, apreciază că trebuie repus pe rol dosarul aflat în apel pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Concluzionând, arată că, în opinia sa, instanța de judecată a dispus în mod corect menținerea suspendării judecății în prezenta cauză și solicită respingerea recursului promovat de către recurenții - reclamanți și
Intimata - pârâtă, personal, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de către recurenții - reclamanți și
Se prezintă doamna avocat, în calitate de reprezentant al recurenților - reclamanți și G și solicită cuvântul în replică.
Curtea acordă doamnei avocat cuvântul în replică pentru recurenții - reclamanți și
Doamna avocat, în calitate de reprezentant al recurenților - reclamanți și G învederează că datele furnizate instanței de către părțile adverse cu privire la legitimarea procesuală activă a reclamanților sunt eronate.
Mai arată că a fost recunoscută calitatea de proprietari a soților.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 08.11.2007 și 04.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, și.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 08.11.2007 și 04.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, și.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 08.11.2007 și 04.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, și.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 520
Ședința publică din data de 02.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 08.11.2007 și 04.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2008, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București secția a III-a civilă sub numărul 14322/3/19.04.2006, reclamanții, - și G au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului proprietatea reclamanților, situat în B,-, sector 1, respectiv să se constate că imobilul a intrat în proprietatea statului fără forme legale, reclamanții păstrându-și calitatea de proprietari; să fie obligați pârâții persoane fizice să lase reclamanților, în deplină posesie și proprietate, apartamentele pe care le ocupă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii astfel formulate s-a arătat în esență că reclamanții au fost deposedați de imobilul revendicat, dovada dreptului de proprietate asupra acestuia fiind făcută cu actul dotal notarial transcris sub nr. 117/05.01.1945 și prin actul de donație nr. 8416/10.09.1971. Autorii reclamanților și G, respectiv numiții și, dobândiseră imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 18948/07.06.1935.
reclamanților de imobil s-a făcut prin aplicarea, de către guvernul comunist, a prevederilor Decretului 223/1974, fără a le fi însă comunicate acestora cele două decizii de preluare (cu nr. 726 și 727).
Au mai arătat reclamanții că, apartamentele din imobilul revendicat au fost vândute în condițiile Legii 112/1995, cumpărătorii (foști chiriași) cunoscând că reclamanții au dat curs demersurilor restituirii acestuia în natură.
Titlul statului nu poate fi apreciat ca valabil pentru că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv, în detrimentul dreptului de proprietate și în vădită contradicție cu normele interne și internaționale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 480, 481.civ. Legea 213/1998.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 08.11.2007 s-a dispus suspendarea judecării acestui litigiu, în temeiul prevederilor art. 244 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a cererii ce constituie obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI secția a III-
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Reclamanții, și G au urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, în sensul că au solicitat să le fie restituit imobilul în litigiu prin notificarea nr. 3595/2001, pe care au trimis-o Primăriei Municipiului Această notificare a fost soluționată prin dispoziția nr. 1740/1.11.2003. Contestația formulată de reclamanți împotriva acestei dispoziții a fost soluționată de Tribunalul București Secția a III a Civilă, prin sentința civilă nr. 1510/21.12.2005. Această sentință nu este definitivă, apelul formulat împotriva ei fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă, sub nr-.
Conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv de către stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, au posibilitatea să solicite restituirea acestor imobile (sau măsuri reparatorii în echivalent) fie pe cale procedurii administrative prevăzute de legea specială, fie pe cale dreptului comun, direct în fața instanței de judecată.
Astfel, a apreciat instanța că reclamanții au ales, pentru a obține măsurile reparatorii la care pretind că sunt îndreptățiți, calea administrativă prevăzută de legea specială, respectiv de Legea nr. 10/2001.
Această procedură specială nu a fost încă epuizată, dispoziția emisă de Primăria Municipiului B care constituie răspuns la notificarea formulată de către reclamanți pentru imobilul în litigiu nu este definitivă, împotriva ei fiind exercitată calea de atac prevăzută de lege, respectiv contestația, iar sentința ce privește soluționarea acestei contestații nu este definitivă, apelul formulat împotriva sentinței respective fiind pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a III-a Civilă.
Prin urmare, având în vedere calea aleasă de către reclamanți pentru acordarea măsurilor reparatorii ce li se cuvin, a apreciat instanța că mai întâi trebuie să fie epuizată această cale și abia după aceea urmează să fie soluționată cererea lor întemeiată pe dreptul comun.
La data de 17.04.2008, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Nu a fost motivată cererea astfel formulată.
Prin încheierea pronunțată la data de 04.09.2008 s-a respins cererea de repunere pe rol astfel formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că nu s-a făcut dovada soluționării irevocabile a dosarului -, subzistând motivele de suspendare.
În cadrul conc1uziilor reclamanților aceștia au arătat că se impune repunere a pe rol a cauzei având în vedere că, în prezent, este suspendată judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr- până la soluționarea acestei cauze. S-a susținut că dispozițiile încheierii din 22.05.2008 sunt obligatorii pentru tribunal având în vedere că această hotărâre este pronunțată de o instanță de control judiciar.
Cu referire la aceste susțineri, a apreciat instanța că sunt eronate deoarece încheierea pronunțată la data de 22.05.2008 în dosarul nr-, este dată de o instanță superioară, iar nu de o instanță de control judiciar. Diferența este dată de faptul că Curtea de Apel este față de Tribunal instanță de control judiciar (pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 315.Proc.Civ.) numai în situația în care în fața instanței superioare se derulează judecata unei căi de atac împotriva unei soluții pronunțate de instanța inferioară (cum ar fi fost cazul unui recurs formulat împotriva încheierii de suspendare din data de 8.11.2007).
În prezent judecarea ambelor este suspendată interdependent, însă situația este imputabilă chiar reclamanților care au prezentat un certificat de grefă pentru prezentul dosar, deși judecarea acestuia era deja suspendată, solicitat ulterior suspendarea dosarului -.
Această situație de fapt nu poate constitui temei suficient pentru repunere a pe rol a prezentei cauze.
Împotriva acestor două încheieri au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursurilor se arată în esență că:
Hotărârile adoptate de Tribunalul București Secția a III-a Civilă prin încheierile din 08.11.2007 și respectiv 04.09.2008 sunt vădit netemeinice și nelegale, conform dispozițiilor art. 3041raportat la art.304 pct.9 proc.civ. întrucât instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.46 din Legea nr.10/2001 republicata.
Pentru a motiva hotărârile pronunțate, instanța de fond a invocat prevederile art.46 din Legea nr.10/2001, arătând că "persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv de către stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989, au posibilitatea să solicite restituirea acestor imobile (sau măsuri reparatorii în echivalent), fie pe calea procedurii administrative prevăzute de lege specială, fie pe calea dreptului comun, direct în instanța de judecată", iar recurenții-reclamanți, deoarece au ales calea administrativă prevăzută de legea specială de reparație, ce nu a fost încă epuizată, trebuie să urmeze mai întâi această cale, numai ulterior putând fi soluționată cererea lor întemeiată pe dreptul comun.
Pronunțând o astfel de soluție, Tribunalul Bucureștia ignorat tocmai conținutul textului de lege menționat (art.46 din Legea nr.10/2001 republicata), care stipulează în mod neechivoc: "Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei".
Din economia acestei prevederi legale, rezultă fără echivoc că singura parte într-un proces de acest gen care are dreptul de a opta pentru continuarea judecății, pentru renunțare sau pentru suspendare, este exclusiv persoana îndreptățită.
În atare situație, instanțele de judecată nu au posibilitatea legală de a impune părților interesate să urmeze exclusiv una din cele două căi (în speță cea administrativă) și să renunțe la cealaltă, singurele în măsura să decidă sub acest aspect fiind persoanele îndreptățite, care pot opta, în raport de interesul pe care îl au, pentru renunțarea, suspendarea sau continuarea judecății pe dreptul comun sau pentru alegerea procedurii administrative, speciale.
instanței de judecată în dreptul de opțiune al recurenților-reclamanți echivalează - în susținerea recurenților cu un abuz procesual de drept, îngrădind acestora exercițiul dreptului la acțiune și implicit posibilitatea valorificării intereselor lor prin promovarea unei acțiuni în revendicare. Adoptarea acestei soluții, reprezintă practic eliminarea uneia dintre căile recunoscute de lege și puse la dispoziția persoanei interesate în obținerea imobilului preluat abuziv de stat.
Totodată, se arată că soluția pronunțată de instanța de fond prin încheierea din 04.09.2008 - de respingere a cererii de repunere pe rol și de menținere a măsurii suspendării dispusă de tribunal la 08.11.2007, constituie cu atât mai mult o limitare evidenta a drepturilor legale recunoscute recurenților, lăsându-i practic, pe aceștia, lipsiți de orice posibilitate de a obține recunoașterea și valorificarea dreptului lor de proprietate.
In acest sens, urmează a se avea în vedere că la momentul adoptării acestei hotărâri, tribunalul a menținut măsura suspendării judecății dosarului nr- până la soluționarea irevocabilă a unei alte cauze, a cărei judecată era de asemenea, la data de 04.09.2008, deja suspendată printr-o hotărârea anterioara - cea a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, din data de 22.05.20008, pronunțată în dosarul nr.-. Însă, din moment ce dosarul nr.- a fost suspendat, nu mai subzista motivul menținerii măsurii suspendării, dispusă în cauza ce face obiectul prezentului recurs, prin încheierea din data de 04.09.2008.
Nu poate fi ignorat faptul că instanța ierarhic superioară a aplicat, în baza art.244 pct.1 proc.civ. măsura suspendării judecării apelurilor ce formează obiectul dosarului nr.-, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civila, în considerarea argumentului că unul din capetele de cerere al acestei ultime cauze îl constituie "constatarea valabilității titlului statului asupra imobilului situat în B,-, sector 1", soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulată în baza Legii nr.10/2001 atârnând în tot de existentă sau neexistența dreptului ce face obiectul acestei judecăți.
Legalitatea acestei măsuri nu a fost contestată de niciunul dintre intimații-pârâții, care de la data de 22.05.2008 și până în prezent, nu au înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva încheierii de ședință din data mai sus menționata, recunoscându-i astfel implicit, temeinicia.
Recursuri scutite de taxa de timbru.
Nu s-au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând recursurile, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 ind. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenții-reclamanți au investit instanța, în speță, cu o acțiune de drept comun având ca obiect revendicarea imobilului situat în B,-, sector 1
În privința aceluiași imobil, reclamanții au declanșat procedura de obținere a măsurilor reparatorii în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, iar acest din urmă act normativ are un caracter special și totodată are drept finalitate stabilirea și acordarea cu celeritate de măsuri reparatorii către foștii proprietari deposedați abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Față de aceste atribute specifice legii speciale menționate, și de împrejurarea că procedura inițial declanșată de către reclamanți se afla - la data la care s-a luat în discuție suspendarea cursului judecății în acțiunea de drept comun - în curs de derulare, într-un stadiu avansat al judecării căilor de atac exercitate împotriva actului de dispoziție emis de entitatea administrativă notificată, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța fondului incidența prevederilor art. 244 pct. 1.pr.civ. Atât în respectiva procedură judiciară, cât și în cauza pendinte, instanțele au fost investite a verifica valabilitatea/legalitatea titlului statului, astfel că judecarea în paralel a celor două pricini este de natură a crea posibilitatea pronunțării unor hotărâri contradictorii asupra acestui aspect.
În condițiile în care, în cele două acțiuni, instanțele au a se pronunța deopotrivă cu privire la nevalabilitatea titlului statului, și nu se poate constata o situație de litispendență date fiind căile procedurale diferite prin care au fost sesizate, soluția de aplicare a prevederilor art. 244 pct.1 pr.civ de către instanța ulterior sesizată apare ca fiind conformă obligației ce îi incumbă potrivit art. 129 alin. 5.pr.civ. conform căruia "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Temeiul suspendării judecății fiind, potrivit dispozitivului încheierii, cel dat de art. 244 pct. 1.pr.civ. referirea făcută în considerentele încheierii la prevederile art. 46 din Legea 10/2001 nu este suficientă spre a conduce la concluzia potrivit căreia această din urmă normă ar fi constituit temeiul juridic al măsurii dispuse.
În conținutul său, art. 46 din Legea 10/2001 face referire la situația acțiunilor de drept comun aflate în curs de judecată la data la care a intrat în vigoare legea specială, astfel că prevederile sale care confereau un drept de opțiune persoanelor îndreptățite (în sensul de a putea alege calea reglementată de legea 10/2001, de a renunța la acțiunea de drept comun ori de a solicita suspendarea acesteia din urmă) nu își pot găsi aplicare în sensul recunoașterii aceluiași drept și acelor persoane care ar introduce asemenea acțiuni ulterior momentului intrării în vigoare a legii.
Norma menționată având caracter special, este de strictă aplicare și interpretare, neputând fi extinsă prin analogie asupra altor situații decât cele expres stabilite de legiuitor.
În aceste condiții nu poate fi primită susținerea recurenților potrivit căreia soluția de suspendare dispusă ar constitui o imixtiune a instanței în dreptul de opțiune pretins conferit de art. 46 din Legea 10/2001 și/sau un abuz procesual, acțiunea formulată de ei pe temeiul normelor de drept comun nefiind una care să fi fost în curs de judecată în anul 2001.
Față de considerentele expuse, care urmează a le completa pe cele ale încheierii de ședință din data de 08.11.2007, Curtea apreciază ca fiind corectă soluția de suspendare a cursului judecății cauzei pendinte, având ca temei prevederile art. 244 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei în care reclamanții au solicitat instanței să se pronunțe asupra cererii lor de acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001 cu reținerea împrejurării că statul nu deține un titlu valabil.
În privința încheierii pronunțate la data de 04.09.2008, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, Curtea constată că instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 242 alin 2.pr.civ. conform cărora "suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă".
În condițiile în care nu s-a relevat, în susținerea cererii de repunere pe rol, pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cauza ce formează obiectul dosarului nr- este evident că nu era îndeplinită singura condiție cerută de norma menționată spre a se putea dispune reluarea judecării cauzei.
Dispoziția subsecventă referitoare la menținerea măsurii suspendării din încheierea de ședință din data de 08.11.2007 nu poate avea semnificația unei noi suspendări a cursului judecății, ea fiind inserată în dispozitivul încheierii spre a nu exista vreun echivoc asupra consecințelor respingerii cererii de repunere pe rol.
Obiectul analizei instanței, în soluționarea cererii de repunere pe rol, fiind limitat la a verifica dacă este sau nu îndeplinită condiția stabilită prin art. 244 alin. 2.pr.civ. nu se poate reține că pronunțarea soluției respective ar fi avut drept consecință lăsarea reclamanților fără vreo posibilitate de a obține recunoașterea și valorificarea dreptului de proprietate pretins.
Hotărârea referitoare la suspendarea cursului judecății din dosarul - fiind ulterioară datei la care s-a pronunțat în speță măsura de suspendare nu poate conduce la concluzia nelegalității acestei din urmă măsuri, numai condițiile concrete de la momentul pronunțării încheierii de suspendare din data de 08.11.2007 interesând în analiza de legalitate și temeinicie a acestei hotărâri. Cum, la acel moment, se afla pe rolul instanței competente, în curs de judecată, dosarul - în considerarea căruia s-a reținut incidența prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. iar în acest din urmă dosar nu s-a pronunțat o hotărâre precum cea prevăzută de art. 244 alin. 2.pr.civ. orice modificări intervenite în intervalul de timp dintre data suspendării judecății și aceea la care s-a judecat cererea de repunere pe rol nu îndeplineau cerința legii spre a produce efectul pretins de către reclamanți.
Astfel, susținerea recurenților-reclamanți în sensul că, după momentul pronunțării hotărârii de suspendare a judecății în dosarul - "nu mai subzista motivul menținerii măsurii suspendării, dispusă în cauza ce face obiectul prezentului recurs, prin încheierea din data de 04.09.2008" se bazează pe de o parte pe ignorarea nejustificată a condiției instituite prin alin. 2 al art. 244.pr.civ. iar pe de altă parte pe neobservarea faptului că această dispoziție referitoare la menținere nu este una de sine stătătoare, ea fiind menită să lămurească efectele dispoziției de respingere a solicitării de repunere pe rol.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea - în opinie majoritară - constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurenți celor două încheieri atacate urmând a dispune, conform prevederilor art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursurilor astfel susținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Respinge recursurile formulate de către recurenții - reclamanți și G împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 08.11.2007 și 04.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primar General, și, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.12.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. GS
.red. AP
2 ex./12.12.2008
Judecător fond - Secția a III-a Civilă
Cuopinia separatăa doamnei judecător
Din actele dosarului rezultă că reclamanții au intentat două procese pentru același imobil, unul în revendicare, iar celălalt în temeiul Legii nr.10/2001.
Acțiunea întemeiată pe temeiul Legii 10/2001 înregistrată sub nr- a fost suspendată, în apel, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, prin încheierea din 22.05.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
De asemenea, și acțiunea în revendicare înregistrată sub nr- aflată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă a fost la rândul ei suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, prin încheierea din 8.11.2007 recurată, până la soluționarea irevocabilă a cererii ce constituie obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
În consecință, în prezent ambele cauze sunt suspendate, situație ce se menține și după respingerea prezentului recurs în opinia majoritară.
, că recursul îndreptat împotriva încheierilor din 8.11.2007 și 4.09.2008, pronunțate în dosarul - al Tribunalului București, Secția a III-a Civilă (de suspendare a cursului judecății și de respingere a cererii de repunere pe rol), trebuia admis, încheierile urmând a fi modificate, iar cauza trebuia trimisă Tribunalul București pentru continuarea judecății.
Aceasta întrucât, soluția pronunțată în acțiunea de revendicare, este hotărâtoare pentru soluția ce urmează a se da în contestația la Legea nr.10/2001.
Astfel, conform art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Or, stabilirea faptului dacă pretenția dedusă judecății face sau nu obiectul Legii 10/2001, iar în caz afirmativ, a modalității de reparație, se pot face doar după rămânerea definitivă a soluției pronunțată în acțiunea în revendicare.
Se constată astfel, că în acțiunea având ca obiect principal revendicarea, reclamanții au solicitat și constatarea nulității titlului statului, ceea ce echivalează cu o preluare fără titlu valabil.
O astfel de pretenție nu se poate analiza în contestația întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, și nu este echivalentă cu preluarea abuzivă consacrată prin prevederile art. 2 din aceasta.
De altfel, prin art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia se stipulează că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
De asemenea, prin art. 6 alin. 3 al aceleiași legi se prevede în mod expres că instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
De soluția dată acestui capăt de cerere al acțiunii în revendicare depinde în mod practic stabilirea faptului dacă pretenția concretă dedusă judecății intră sub incidența Legii 10/2001 sau nu.
În situația în care judecând, instanța ar constata că imobilul a fost preluat fără titlu la stat, este consacrat cu efect retroactiv dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestuia, așa încât nefiind în proprietatea statului nici la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, nu intra sub imperiul acestei legi.
Dacă dimpotrivă, instanța ar stabili că imobilul a fost preluat cu titlu la stat, reclamanților nu le rămâne deschisă decât calea Legii 10/2001 pentru a obține măsuri reparatorii în echivalent.
În consecință, raportarea normei cu caracter special la norma cu caracter general în cea ce privește prioritatea în aplicare este lipsită de relevanță.
În plus, acțiunea în revendicare se judecă și în contradictoriu cu foștii chiriași, actuali cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, ce nu figurează ca părți în contestația la Legea nr.10/2001, dar care se pretind la rându-le proprietari și se află în posesia imobilului.
Totodată, este evident că pretenția privind restituirea în natură a imobilului nu poate fi analizată decât în cadrul acțiunii în revendicare, căci în situația imobilelor vândute prin contracte încheiate în baza Legii 112/1995, este exclusă din capul locului în baza art. 18 lit. c din Legea nr.10/2001 reparația în natură.
În consecință, a le îngrădi reclamanților dreptul de a-și disputa eventualul titlu reactualizat în raportul cu titlul opus de către stat și de către actualii posesori ai imobilului, înseamnă a le interzice accesul în instanță, ceea ce este contrar prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, recursul declarat împotriva celor două încheieri trebuia admis în sensul și pentru considerentele suscitate.
JUDECĂTOR
-
Red. VA
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Aglaia
