Speta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A IV A CIVILA
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea compusa din:
PREȘEDINTE: Daniela Moraru
JUDECĂTOR 2: Alina Trandafir
Grefier - - -
========
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta reclamantă cu domiciliul ales la " ", din B,-, - 3,.1,.6,.24, sect.3 și de apelantul chemat în garanție Municipiul B prin Primarul General cu sediul în-, sect.5, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în B,-, domiciliată la aceeași adresă, parter,.1, cu aceeași adresă.1,.2, și domiciliați în-,.2,.3, sect.1 și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în-, sect.5, împotriva sentinței civile nr.1034/2.06.2008 de Tribunalul București - Secția a Va Civilă. Cauza are ca obiect "Legea 10/2001".
La apelul nominal făcut în sedința publică se prezintă apelanta reclamantă prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, apelantul chemat în garanție prin consilier juridic -, cu delegație la dosar, intimatul pârât prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul personal și asistat de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul prin același avocat, intimații pârâți și personal și asistați de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul chemat în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care apelanta reclamantă, prin avocat depune la dosar răspunsul la întâmpinările formulate de intimații pârâți, copiile contestației privind naționalizarea imobilului și răspunsului primit la aceasta din partea fostului S Popular al raionului.
Apelantul chemat în garanție, prin consilier juridic, arată că nu are de formulat probe sau alte cereri prealabile judecății.
Intimatul pârât, prin avocat, susține excepțiile de ordine publică invocate prin întâmpinare, respectiv excepția de inadmisibilitate a cererii de revendicare precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Consideră că acțiunea în revendicare formulată de reclamantă este inadmisibilă, față de Decizia în interesul legii nr.53/2007, Decizia nr.33/2008, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la art.6 alin.2 din legea 213/1998, acțiunea fiind întemeiată pe o lege specială nu poate fi supusă dreptului comun. Urmează a se avea în vedere cazul "" ca practică CEDO. Apreciază că reclamanta nu are calitate procesuală activă, față de împrejurare că imobilul naționalizat figurează la un alt număr poștal, respectiv 17 și nu nr.15, iar pe de altă parte nu există autorizație de construire decât pentru supraetajare, fără a exista autorizație de construcție și pentru.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită respingerea celor două excepții, arătând că au mai fost ridicate și care deja au fost rezolvate. Precizează că Legea 10/2001 nu prevede o posibilitate în cazul înstrăinării în temeiul Legii 112/1995, fiind o normă reparatorie pentru acordarea despăgubirilor. Consideră că nu i se poate îngrădi dreptul la acțiune pe dreptul comun. De asemenea urmează a se avea în vedere că a depus la dosar acte prin care a făcut dovada calității de moștenitor, având calitate procesuală activă dovedită.
Curtea acordă părților cuvântul și pe fondul cererii de apel.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în partea a hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii și cu privire la părțile libere din imobil și urmare comparării titlurilor să se dea preferință titlului său emanând de la adevăratul proprietar. În susținerea celor solicitate arată că părțile de folosință comună ale imobilului nu au făcut parte din contractele de vânzare cumpărare, nefăcând obiectul vânzării, aceste părți din imobil nu sunt utilizate în prezent, urmând a se avea în vedere expertiza efectuată în cauză. Mai arată că normele în baza cărora imobilul a fost naționalizat nu sunt constituționale, statul român neavând legitimarea proprietății pentru a putea vinde. Apreciază că instanța de fond trebuia să facă o comparare a titlurilor care sunt perfect legale, trebuind să dea preferință titlului său.
Apelantul chemat în garanție, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat, reclamanta putând să formuleze cerere de revendicare pe cale administrativă. Solicită admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și motivat.
Intimatul pârât, prin avocat, arată că a formulat cerere de aderare la apelul formulat de reclamant pe aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând admiterea acesteia cum a fost formulată. Pe apelul formulat de reclamantă solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că în contractul de vânzare cumpărare este stipulată vânzarea cotei parte din părțile comune ale imobilului. Precizează că intimatul locuiește în imobil din anul 1976 și că a făcut numeroase demersuri pentru aflarea situației imobilului. Consideră că apelanta reclamantă putea să-și revendice dreptul de proprietate pe cale administrativă, Legea 10/2001, fiind o lege procedurală de imediată aplicabilitate. Solicită cheltuieli de judecată.
Apelanta reclamantă, prin avocat solicită respingerea cererii de aderare ca neîntemeiată.
Apelantul chemat în garanție, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței cererea de aderare la apel formulată de intimatul pârât.
Intimații pârâți, și, prin avocat, pun concluzii de admitere a celor două excepții invocate de intimatul pârât, apreciind că apelul reclamantei este inadmisibil în raport de Decizia nr.33 a Înaltei Curți de casație și Justiție, Legea nr.1/2009 de modificare a Legii 10/2001 și practica CEDO. Susține că motivele de apel privesc un capăt de cerere pe care reclamanta nu l-a formulat prin acțiune, respectiv constatarea nevalabilității titlului statului. Mai arată că apelanta reclamantă a făcut referire la art.2 pct.2 din legea 10/2001, care în prezent este abrogat. Precizează că actele încheiate în temeiul Legii 112/1995 au fost făcute cu bună credință, intimații făcând numeroase demersuri pentru a obține relații despre situația juridică a imobilului în litigiu, iar apelanta reclamantă nu a făcut nici un demers, stând în pasivitate, n-a formulat contestație sau cerere de revendicare. În ce privește contestația înregistrată în 1959, aceasta a și fost soluționată prin respingere astfel cum a și primit răspuns apelantul reclamant, motiv pentru care această contestație nu mai apare nicăieri în nici o evidență. Consideră că statul poate adopta un regim de stabilire a unei norme speciale, față de care acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, iar contractul de vânzare cumpărare pe care-l deține este autentic fiind opozabil tuturor părților. Apreciază că apelanta reclamantă nu mai are posibilitatea de a formula acțiune pe drept comun, neavând vocație în acest sens. Acțiunea formulată de reclamantă și întemeiată de Legea 10/2001 trebuie respinsă. În ce privește susținerea referitoare la părțile comune, arată că acestea au fost vândute în cote aferente, părți ce se află în coproprietate.
Pe apelul formulat de chematul în garanție, intimații, prin avocat, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia, precizând că nu au calitate față de această parte. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate precum și a celei lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocând hotărârea nr.417/2005 a Curții Supreme de Justiție. Precizează că nu s-a solicitat nulitatea contractelor de vânzare cumpărare. Pe cererea de aderare la apel, solicită admiterea acesteia. Pe fondul cererilor de apel, solicită admiterea apelului formulat de chematul în garanție Municipiul B prin Primarul General, astfel cum a fost formulat. Solicită respingerea apelului formulat de reclamantă, ca neîntemeiată, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. În susținerea celor solicitate arată că părțile comune au fost vândute în cote indivize, fiind incluse în contractele de vânzare cumpărare. Arată că apelanta reclamantă nu a făcut dovada că autorul său a fost exceptat de la naționalizare, că la contestația formulată în anul 1959, s-a răspuns negativ, astfel că acea contestație a fost deja rezolvată. Susține că nu s-a răsturnat prezumției bunei credințe, apelanta reclamantă având dreptul doar la măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri. Mai arată că titlul reclamantei este golit de conținut, nemaifiind în circuitul civil, astfel că titlul său este preferabil. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită admiterea excepțiilor de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active. Susține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precizând că autorul reclamantei poartă numele de G, iar contestația formulată și răspunsul primit este pe numele de și care privește un imobil de la numărul poștal 17 și nu nr.15. Pe fondul apelului formulat de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. În susținerea celor solicitate arată că nu există capăt de cerere privind constatarea trecerii imobilului în proprietatea statului, fără titlu, motivele de apel vizând acest aspect. Consideră că dacă s-ar fi demonstrat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, ar fi trebuit să se solicite nulitatea contractelor de vânzare cumpărare, ceea ce reclamanta nu făcut. De altfel nu s-a făcut nicio notificare de interdicție a vânzării, având în vedere că nu s-a formulat cerere de restituire. Mai arată că pentru și etajul 2 nu există autorizație de construire, ci doar pentru parter și etajul 1. În ceea ce privește părțile comune, urmează a se constata că acestea au fost vândute în cote indivize.
Pe apelul formulat de chematul în garanție Municipiul B prin Primarul General, pune concluzii de admitere astfel cum a fost formulat.
Pe cererea de aderare la apel formulată de intimatul pârât, pune concluzii de admitere, vizând doar cheltuielile de judecată.
Apelanta reclamantă, prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 31.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A IV A CIVILA
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.245
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea compusa din:
Presedinte - - -
Judecator - - -
Grefier - - -
========
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta reclamantă cu domiciliul ales la " ", din B,-, - 3,.1,.6,.24, sect.3 și de apelantul chemat în garanție Municipiul B prin Primarul General cu sediul în-, sect.5, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în B,-, domiciliată la aceeași adresă, parter,.1, cu aceeași adresă.1,.2, și domiciliați în-,.2,.3, sect.1 și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în-, sect.5, împotriva sentinței civile nr.1034/2.06.2008 de Tribunalul București - Secția a Va Civilă. Cauza are ca obiect "Legea 10/2001".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 24.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 31.03.2009.
CURTEA
Președinte:Daniela MoraruJudecători:Daniela Moraru, Alina Trandafir