Speta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori, împotriva sentinței civile nr. 159/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanții contestatori, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.4/10.06.2009 și intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că intimatul Municipiul B prin Primar General a fost citat cu un exemplar al motivelor de apel.
Reprezentantul apelanților contestatori solicită proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile existente la dosar. Totodată învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelanților contestatori, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile apelate, fără cheltuieli de judecată, În susținerea apelului formulat solicită a se avea în vedere că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece cu probele aflate la dosar s-a dovedit calitatea de moștenitor a lui, calitatea de proprietar al imobilului situat în B, str.- -, nr.9, sector 3, imobil care a fost expropriat în anul 1981, dar care poate fi parțial restituit în natură. Astfel, în condițiile în care s-a făcut dovada calității de proprietar al imobilului în momentul preluării, a calității de moștenitor și a formulării notificării potrivit prevederilor legale, chiar dacă nu era singurul moștenitor al acestui imobil, trebuiau acordate toate drepturile acestuia pentru că a fost singurul moștenitor care a formulat notificare. Concluzionând mai arată că în cauză s-a efectuat o expertiză cu care s-a dovedit că din suprafața de teren preluată de stat în urma exproprierii poate fi restituită în natură suprafața de 312. iar pentru diferența de a678 mp și pentru construcția demolată se impune acordarea de despăgubiri, conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr.10/2001.
Reprezentantul intimatului Municipiul B prin Primar General solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și a se avea în vedere că din contractul de vânzare cumpărare nu rezultă că imobilul e același cu cel indicat în notificare.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori, împotriva sentinței civile nr. 159/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, urmează a,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de18.06.2009în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori, împotriva sentinței civile nr. 159/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 18.06.2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive urmează a,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de25.06.2009în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori, împotriva sentinței civile nr. 159/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.133
Ședința publică din data de: 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori și împotriva sentinței civile nr.159/5.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.06.2009 și 25.06.2009, când în aceeași constituire, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Princerereaînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, la data de 15.05.2008, sub nr-, contestatorii și au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 10305/18.04.2008, emise de Primarul General al Municipiului B și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primarul General, anularea acesteia și obligarea intimatului să emită o nouă dispoziție prin care să le fie recunoscute drepturile pentru întregul imobil, situat în B,-, sector 4 și să le fie restituită în natură suprafață de teren de 312 mp, iar pentru diferența de teren în suprafață de 1678 mp și pentru construcția demolată să li se acorde măsuri reparatorii. Contestatorii au solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației formulate, contestatorii au arătat că, în baza Legii nr. 10/2001, a formulat notificarea nr.290/06.02.2002, prin care a solicitat Primăriei Municipiului B să-i acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în B,-, fost - nr. 37, sector 3, compus din teren în suprafață de 1.990 mp și construcție edificată pe acesta. Prin contractul de cesiune de drept litigios autentificat sub nr. 42/16.01.2008, a cedat către și, în cote indivize și egale de 1/2, toate drepturile litigioase (drepturi pretinse) ce constituie obiectul notificării nr. 290/06.02.2002.
Contestatorii au mai arătat că dispoziția nr.10305/18.04.2008 este nelegală, deoarece prin aceasta drepturile lor au fost reduse la o cotă de fără ca această măsură să fie motivată. Au mai arătat că o parte din terenul în suprafață de 1990 mp, respectiv suprafața de 312 mp, este liber și se poate restitui în natură.
În drept, contestatorii și și-au întemeiat contestația pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prinsentința civilă nr. 159 din05.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilăa respins ca nefondată contestația formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dispoziția nr. 10305/18.04.2008, emisă de Primarul General al Municipiului B s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de din terenul în suprafață de 1990 mp, respectiv 497,50 mp și pentru cota de din construcția demolată în suprafață de construită de 336,00 mp, din B,-, sector 3. A fost respinsă cererea privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de din terenul în suprafață de 1990 mp și cota de din construcția demolată, ce au fost situate la aceeași adresă, ca nedovedită. Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea nr. 290/06.02.2002 formulată de, în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin această notificare, a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în-, fost - nr. 39, sector 3, compus din teren în suprafață de 1990 mp și construcție demolată. S-a susținut că acesta este moștenitorul lui.
Din certificatul de moștenitor nr. 1336/10.11.1993, tribunalul a reținut că este fiul defunctei, iar aceasta din urmă este moștenitoarea defunctei și a defunctului zis și (fiica acestora). Din adresele nr. 1265/25.05.2005 și nr. 4002/19.11.2002, emise de Primăria sector 3, rezultă că în anul 1982 a fost expropriat imobilul situat în B,-, sector 3, proprietatea numiților () și. Din adresa nr. -/5457/16.05.2005, emisă de Primăria Municipiului B - Serviciul Evidența Proprietății, rezultă că imobilul situat în B,-, sector 3, compus din teren în suprafață de 1990 mp și construcție în suprafață de 336 mp a fost expropriat de la " și ".
Analizând aceste înscrisuri, precum și declarația autentificată sub nr. 2724/13.11.2006 la BNP, tribunalul a constatat că nu există identitate între persoanele menționate în certificatul de moștenitor nr. 1336/10.11.1993 și cele menționate în adresele emise de către primărie, cu privire la situația juridică a imobilului situat în B,-, sector 3. Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu a fost depus nici un titlu de proprietate pe care autorul lui l-a deținut pentru imobilul situat în B,-, sector 3, compus din teren în suprafață de 1990 mp și construcție în suprafață de 336 mp, imobil pentru care acesta a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii, prin notificarea pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001. Din actul de vânzare-cumpărare nr. 2317/14.02.1915 nu rezultă că imobilul menționat în acesta este același cu cel ce constituie obiectul notificării formulate de, respectiv nu rezultă că autorul acestuia a deținut, în calitate de proprietar, imobilul situat în B,-, sector 3, așa cum acesta a fost descris de către contestatori prin cererea dedusă judecății.
În lipsa unui titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu, tribunalul a considerat că raportul de expertiză topografică efectuat în cauză nu dovedește calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor și autorilor lor la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece acesta nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. Obligația depunerii la dosarul cauzei a acestor dovezi revenea contestatorilor, conform art. 1169 din civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii - și -, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 04.05.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, contestatorii au arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece cu probele aflate la dosar au dovedit calitatea de moștenitor a lui, calitatea de proprietar a imobilului situat în B,-, sector 3, imobil care a fost expropriat în anul 1981, dar care poate fi parțial restituit în natură. Așa cum a reținut și instanța de fond, este fiul defunctei, care a fost moștenitoarea defuncților zis și a lui. Au depus la dosar declarații autentificate din care rezultă faptul că zis a fost cunoscut și sub numele de sau. Imobilul care a fost expropriat în anul 1981, situat în B,-, sector 3 a fost cumpărat de, unul dintre numele sub care a fost cunoscut defunctul, încă din anul 1915, conform contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar.
Deși se invocă faptul că nu s-a făcut dovada existenței identității dintre terenul cumpărat în anul 1915 și imobilul ce a tăcut obiectul notificării, totuși, atât din certificatul de moștenitor, cât și din adresele emise de autorități rezultă că, datorită modificărilor, imobilul a avut ca adresă, la data preluării de către stat, B,-, sector 3, care anterior era-, acesta fiind ultimul domiciliu al defunctei.
Mai mult decât atât, în evidențe apar ca fiind proprietari la data exproprierii, în anul 1981, și,
Au arătat apelanții că, zis, era decedat din anul 1949, astfel că în evidențele Primăriei au fost trecuți ca fiind proprietari, care era soția supraviețuitoare a defunctului zis și, care era fiul defunctului și al lui, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor emis în anul 1983. Cu cele prezentate fac dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, așa cum cer dispozițiile art.23 din Legea nr.10/2001, republicată și ale art.23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Dar, chiar și apelând la prezumția stabilită de art.24 din Legea nr. 10/2001 se poate considera că au dovedit calitatea de proprietar și de moștenitor pentru imobilul în litigiu, pentru că chiar legea a prevăzut că "persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar".
Cum în actul de preluare prin expropriere apare ca fiind proprietar, care era bunica lui, se prezumă că aceasta a fost proprietarul imobilului la data preluării și cum s-a făcut și dovada calității de moștenitor, cererea putea fi admisă de către instanța de fond. De fapt, Primarul General al municipiului B, pornind de la aceste înscrisuri a admis, în parte, cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001, dar, în mod greșit, cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, s-a dispus numai cu privire la cota de din imobil.
În condițiile în care au făcut dovada calității de proprietar al imobilului în momentul preluării, a calității de moștenitor și a formulării notificării potrivit prevederilor legale, chiar dacă nu era singurul moștenitor al acestui imobil, trebuiau acordate toate drepturile acestuia pentru că a fost singurul moștenitor care a formulat notificare.
Au mai susținut apelanții că din expertiza efectuată a rezultat că din suprafața de teren preluată de stat în urma exproprierii poate fi restituită în natură suprafața de 312 mp, iar pentru diferența de 1678 mp și pentru construcția demolată de impune acordarea de despăgubiri, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Cererea de apel, scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 282 și următoarele pr.civ. precum și pe dispozițiile art. 23, 23, 4, 11 din Legea nr. 1 0/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fața instanței de apel prin reprezentant convențional și solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică expuse mai sus și în raport de dispozițiile art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este fondat.
În legătură cu cele reținute de tribunal în sensul lipsei calității de persoană îndreptățită a contestatorilor (și, implicit, a autorului lor, ), curtea constată că raționamentul primei instanțe este eronat.
Astfel, după cum s-a arătat și în sentința apelată, bunul imobil ce face obiectul notificării, teren și construcție situate în B,-, sectorul 3, a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr.55/1981, anexa 4, poziția 140/208, de la și (potrivit adresei nr.3340/22.02.2002 emisă de - fila 84 dosar fond), notificatorul fiind moștenitorul legal al acesteia din urmă, prin retransmitere de la autoarea sa, conform certificatului de moștenitor depus la filele 85-86 în dosarul de fond.
Este adevărat că în unele adrese existente la dosarul de fond prenumele defunctei este înscris, însă există și atestări care cuprind prenumele corect, de, astfel că este în mod evident vorba despre o eroare materială comisă în înregistrările autorităților din acea vreme.
În privința adresei unde se află imobilul, respectiv str.- -, din adresa nr.20967/17.01.2008 emisă de Primăria Municipiului B (fila 94 dosar fond), rezultă că aceasta a purtat în trecut denumirile destr.-și - -, astfel că în mod greșit a reținut tribunalul că nu s-a făcut dovada identității dintre imobilul ce a fost menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2317/1915 (filele 127-128 dosar fond), prin care, zis și, conform certificatului de moștenitor nr.1336/1983, a cumpărat terenul cu casă situat pe-.
Chiar și așa, dacă s-ar considera, cum a reținut tribunalul, că nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu că actul de vânzare cumpărare din anul 1915 privea același imobil cu cel indicat în notificare, curtea reține că ne aflăm în procedura administrativă de restituire reglementată de Legea nr.10/2001 republicată, iar dispozițiile art.24 din acest act normativ instituie un regim probatoriu specific, derogatoriu de la normele de drept comun în materia proprietății.
Astfel, potrivit art.24 citat: "În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar."
Prin urmare, nu este necesară dovada absolută a dreptului de proprietate al celui de la care bunul a fost preluat de stat, legea instituind o prezumție relativă de proprietate în beneficiul persoanei menționate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar menționarea în anexa decretului de expropriere a defuncților și și a caracteristicilor imobilului expropriat scutește pe notificatori de a face alte dovezi cu privire la titularul, existența și întinderea dreptului de proprietate al acestora.
În aceste condiții, curtea reține că în actul normativ de expropriere s-a menționat preluarea cu plată de la cele două persoane indicate mai sus a terenului în suprafață de 1990 mp și a construcției în suprafață de 336 mp, situate în B,-, sectorul 3, cu privire la acest imobil fiind formulată notificarea, astfel că s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită a lui, care le-a cesionat apelanților drepturile decurgând din notificare.
Pe de altă parte, sub aspectul întinderii dreptului la reparație în aplicarea art.4 alin.4 din lege, curtea reține, pe de o parte, că emitentul dispoziției contestate, intimatul Municipiul B, reprezentat de Primarul General, a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii numai pentru o cotă de din acest imobil, în considerarea împrejurării că autoarea lui, dobândise pe cale succesorală această cotă din bun.
Constatarea cu privire la cota succesorală a este corectă, deoarece din certificatele de moștenitor depuse la dosar rezultă că (zis și ), cumpărătorul inițial al terenului, a fost moștenit după decesul lui, în anul 1949, de soția supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală, și de numiții, și, copii, fiecare cu câte o cotă de 3/16 din masa succesorală.
, alături de frații ei, a avut și calitatea de moștenitoare a mamei sale, cu o cotă de din masa succesorală, fiind apoi moștenită de, titularul inițial al notificării, conform unui alt certificat de moștenitor depus la dosar.
În privința masei succesorale după, zis, curtea reține că aceasta nu cuprindea cota de din bunul imobil, cum greșit s-a reținut în certificatul de moștenitor depus la dosar, ci întregul bun imobil, deoarece atât la data cumpărării de către defunct, cât și la data decesului acestuia, nu erau aplicabile dispozițiile Codului Familiei privitoare la comunitatea de bunuri a soților (dispoziții intrate în vigoare în anul 1954), iar o dovadă privind o eventuală convenție matrimonială (în sistemul Codului civil anterior Codului Familiei) nu s-a administrat.
În consecință, a moștenit de la tatăl său 3/16 din bunul imobil, iar de la mama sa din cota acesteia, de, deci 1/16, astfel că dreptul indiviz al autoarei lui era de 4/16, adică din bun.
Cu toate acestea, pentru că în actul normativ de preluare au fost menționați și, fratele defunctei, însă nici o altă persoană nu a formulat notificare (dintre moștenitorii lui sau ceilalți moștenitori ai ), devin aplicabile prevederile art.4 alin.4 din Legea nr. 10/201 republicată, în sensul că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Acestea sunt motivele pentru care curtea constată că în mod greșit a limitat intimatul întinderea dreptului la măsuri reparatorii la cota de din bun, deoarece ceilalți moștenitori nu au formulat notificare, această împrejurare profitând notificatorului, cu consecința acordării reparației cuvenite pentru întreg bunul imobil.
Pe de altă parte, cu privire la posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat, curtea reține concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în fața primei instanțe de expertul, din care a rezultat că în prezent construcția este demolată, iar din întreaga suprafață de teren, de 1990 mp, o parte, cu întinderea de 311,44 mp, identificată de expert cu linia ce unește punctele 1-2-3-4-5-6 în schița anexă scara 1:500 )fila 160 dosar fond) este liberă de construcții, nefiind afectată de servituți legale sau amenajări de utilitate publică în sensul art.10 din lege, motive pentru care ea poate face obiectul restituirii în natură.
De asemenea, din lucrările dosarului a rezultat că pentru imobilul expropriat s-au încasat despăgubiri în valoare de 52.961 lei, restituirea și reparația prin echivalent fiind condiționate de rambursarea acesteia, conform art.11 alin.1 din lege.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor speciale citate mai sus și ale art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea va admite apelul formulat de contestatori, va schimba în tot sentința tribunalului și, constatând temeinicia criticilor aduse de aceștia dispoziției emise de intimat, o va anula și va dispune restituirea în natură către contestatori a terenului în suprafață de 311, 44 mp, identificat în anexă la raportul de expertiză efectuat de expert cu linia ce unește punctele 1-2-3-4-5-6, cu laturile și vecinătățile indicate în raportul de expertiză menționat, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în beneficiul contestatorilor în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru diferența de 1678,56 mp, teren situat în-, sector 3, B, ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcția demolată, condiționat de restituirea de către contestatori a valorii actualizate ale despăgubirilor încasate, în sumă de 52.961 lei.
Văzând și dispozițiile art.299 și art.377 alin.1 pct. 3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții contestatori și, ambii cudomiciliul alesîn B, str. -. -, nr. 9, sector 2,împotriva sentinței civile nr. 159/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată.
Admite contestația.
Anulează Dispoziția nr.10305/18.04.2008 emisă de Primarul General al Municipiului
Dispune restituirea în natură către contestatori a terenului în suprafață de 311, 44 mp, identificat în anexă la raportul de expertiză efectuat de expert cu linia ce unește punctele 1-2-3-4-5-6, cu laturile și vecinătățile indicate în raportul de expertiză menționat.
Dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în beneficiul contestatorilor în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru diferența de 1678,56 mp, teren situat în-, sector 3, B, ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcția demolată, condiționat de restituirea de către contestatori a valorii actualizate ale despăgubirilor încasate, în sumă de 52.961 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Thred.,
5 ex./13.07.07.2009
Secția a III-a Civilă - jud.
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Silvia Pană
